Onestitate pe Frecvenţa 5G

În societatea actuală, companiile de telefonie mobilă care deţin monopolul în domeniul telecomunicațiilor depun un efort asiduu pentru a implementa cu celeritate noua reţea 5G, o adevărată „Nirvana” pentru toți îndrăgostiții de smartphone-uri şi de alte gadget-uri animate de forţa internetului. Noua tehnologie 5G îţi va permite să fii conectat în permanență prin orice gadget, nu numai prin telefon, iar toate preferințele şi întreaga ta rutină din mediul virtual te vor putea însoți oriunde. Cu toate acestea, niciun furnizor de telefonie mobilă nu îţi va spune care sunt realmente principalele pericole la care se expune consumatorul 5G, ci te va îmbia cu tot felul de „beneficii”, chipurile, necesare vieţii în societatea digitală.

Nu intenționez să înfierez tehnologia 5G, deşi este justificat să fie înfierată, nici să prezint detaliat dezavantajele acesteia. Orice om care reflectă onest câteva minute asupra acestui subiect va identifica cu ușurință mai multe dezavantaje, decât avantaje reale. Este de ajuns să amintesc aici faptul că spectrele de frecvență folosite de 5G sunt destul de mari, de la 6 GHz, în cazul FR1 (frequency range), până la 24, 25 GHz sau chiar 53, 6 GHz. La acestea se adaugă  interconectivitatea gadget-urilor şi posibilitatea de a fi monitorizat complet (inclusiv la nivelul opțiunilor personale).

Este greu de crezut că intensitatea frecvențelor utilizate şi activarea oricărui gadget însetat  să culeagă cele mai intime date nu ar avea vreun impact semnificativ asupra sănătății  organismului, asupra intimității şi asupra deciziilor fiecărei persoane.

Ceea ce m-a determinat, însă, să scriu aceste rânduri are o legătură directă cu onestitatea alterată a acelora care înfierează această tehnologie, mai ales a persoanelor care manifestă o oarecare preocupare în ceea ce privește viaţa spirituală în context eclesial.

Dacă ar fi să privim dintr-o perspectivă onestă 3G şi 4G, adică reţelele premergătoare 5G, este inadmisibil ca 5G să fie condamnat ca temutul călău a cărui sabie va decapita sănătatea, intimitatea şi libertatea noastră, şi să se omită impactul pe care l-au avut  şi îl au în continuare „fraţii” săi mai mici, 3G, respectiv 4G. Nu am luat în calcul 1G şi 2G, deoarece aceste reţele se „mulţumesc” cu telefoane mobile simple care se rezumă, în mare parte, la funcția tele-comunicării.

Majoritatea persoanelor care se tem de 5G sunt extrem de indulgente față de 3G şi 4G. Sunt foarte puţini oameni care mai folosesc tehnologia 2G. Cei mai mulţi, însă, au îmbrăţişat entuziasmaţi smartphone-urile, precum şi toată gama de aplicaţii care au restructurat majoritatea activităţilor din contextul actual, astfel încât a ajuns să fie o adevărată provocare pentru un angajat al unei bănci, de pildă, să-i spui că nu deţii un telefon inteligent pentru a accesa serviciul „online-banking”.

Am fost pus în această situaţie când m-am aflat la sediul unei sucursale Alpha Bank din Bucureşti. În momentul în care i-am spus angajatei că nu deţin un smartphone, şi, prin urmare, va trebui să-mi ofere altă modalitate de a-mi accesa contul bancar pe internet, a rămas de-a dreptul surprinsă şi, în acelaşi timp, ţintuită într-o situaţie dificilă, deoarece, probabil, nimeni nu-i mai ceruse acest lucru, iar nu pentru faptul că Alpha Bank nu prevăzuse o soluţie pentru astfel de situaţii.

Ceea ce vreau să subliniez aici este că oamenii înşişi au contribuit şi încă mai contribuie la fortificarea infrastructurii premergătoare implementării tehnologiei 5G, inclusiv cei care frecventează Biserica. Majoritatea persoanelor susţin că în societatea actuală nu se poate fără Whatsapp, Facebook, Instagram, Twitter etc. Nu poţi să munceşti, nu poţi să te faci „auzit”, nu poţi dobândi „vizibilitate” şi nu poţi comunica în mod adecvat cu cei dragi, dacă nu ai un telefon inteligent care să ruleze aplicaţiile amintite mai sus.

Această accepţiune generală reprezintă unul dintre marile neadevăruri cu care suntem seduşi şi față de care nu avem onestitatea de a recunoaşte un aspect elementar: noi am creat această infrastructură, noi am permis ca Whatsapp Up, Facebook, Instagram  să pătrundă şi să restructureze activităţile noastre, precum şi instituţiile societăţii în care trăim. Aceste aplicaţii nu s-au coborât de undeva din cer, nici nu le-am moştenit din timpuri ancestrale. Noi le-am creat şi tot noi le-am acordat pripit statutul de „utile”. Dacă așa stau lucrurile, atunci  se poate foarte bine şi fără ele, exact ca acum 15 ani.

Dar acest aspect mai are o latură pe care, din păcate, o facem cunoscută destul de timizi. Nu renunţăm la 3G şi la 4G pentru simplu fapt că ne plac enorm de mult şi că am devenit dependenţi de micile jucării din buzunar (fie că este vorba de oamenii din afara Bisericii, fie că este vorba de cei din interiorul Acesteia).

 Este savuros pentru ego-ul nostru să ne afişăm în spațiul virtual sau să trimitem instant cuiva o imagine din vacanţă, o imagine cu noile lucruri pe care ni le-am achiziţionat, să o facem pe filosofii copiind şi postând vreun citat, să criticăm, să observăm instant vieţile „postate” ale semenilor noştri, şi, mai mult decât orice, să fim apreciaţi. Like-urile au devenit „pastiluţele” noastre cu oxigen.

Dacă telefoanele inteligente nu ar avea aplicaţii construite pe acest format, precum şi posibilitatea de a naviga pe internet, dacă ar fi nişte dispozitive cu care să cercetezi, de pildă, bolta cerească, să măsori densitatea unui lichid, să te stimuleze să citeşti mai multe cărţi sau să ruleze nişte aplicaţii care să te îndemne zilnic  să fii cât mai onest şi cât se poate de responsabil,  nu ar fi atât de atractive. Nu pot fi şi acestea trăsăturile unui telefon inteligent? Desigur că pot fi, dar nu vor mai constitui sursa de distracţie şi distragere a omului contemporan. Pe de altă parte, dacă ne blindăm cu dispozitive inteligente, în nici un caz nu vom deveni mai inteligenţi.

Nu se poate să susţinem  că 5G este nociv, iar 3G şi 4G sunt în regulă pentru simplul fapt că au pătruns prea mult în viaţa noastră şi pentru că nu ne mai putem debarasa de ele. Diferenţa dintre 3G, 4G şi 5G privește cantitatea, nu esenţa. Între 1G-2G şi 3G-4G-5G este o diferenţă de esenţă, deoarece primele două nu-ţi oferă o conexiune instant şi nu presupun telefoane inteligente. În cazul 3G, 4G şi 5G diferă numai cantitatea şi viteza conectivității. Nu există o diferenţă de esență. Deci este „nedreaptă” înfierarea 5G-ului, fără ca mai întâi să fie înfierate reţele 3G şi 4G. Este ca şi cum ai avea în față, în trei recipiente, 30g, 40g, respectiv 50g de heroină, despre care să afirmi că doar cel de 50g este un drog, celelalte, întrucât sunt în cantităţi mai mici, nu sunt droguri.

Probabil că toţi cei care nu sunt de acord cu 5G ar genera provocări serioase companiilor de telefoniei mobilă, dacă ar renunţa instantaneu la tehnologiile 3G şi 4G, şi ar opta pentru un telefon simplu. Cu toate acestea, nu o fac, nici nu recunosc că se poate şi fără smartphone.

Din perspectivă teologică, alinierea omului la duhul acestei lumi „smart”, pe orice reţea (3G, 4G, 5G), reprezintă din start un compromis. Omul aflat în interiorul atmosferei ghidate de acest duh îşi va diminua capacitatea de a transcende realităţile fizice ca început al pregustării îndumnezeirii sale, scopul propriei existenţe. Aceasta se întâmplă deoarece telefonul inteligent nu reprezintă un instrument, așa cum eronat consideră cei mai mulţi, fie din lipsa consultării unor surse de specialitate care indică acest lucru, fie din comoditate. Telefonul inteligent este un mediu.

 Soluţia instrumentalismului poate calma eventualele conflicte legate de utilitatea – nocivitatea telefonului inteligent, dar nu le poate rezolva în esență, deoarece „smartphone-ul” îl introduce pe utilizator într-un mediu  virtual, modelându-l după duhul pseudo-realităţii pe care o prezintă.

Am observat în practică modul în care telefonul îl acaparează  până la dependenţă pe utilizator şi cum se preschimbă în „instrument util” atunci când îi este contestată „utilitatea”. De pildă,  în cadrul conferinţelor, inclusiv cele teologice, se întâmplă ca participanţii să-şi petreacă 60% din timp pe reţele de socializare, simultan cu urmărirea programului acelor conferinţe. La final, dacă va sublinia cineva faptul că aceşti participanţi au fost absorbiţi de o altă realitate, vor protesta vehement în faţa aceste constatări evidente, îmbrăcându-se cu armura utilitarismului sau a instrumentalismului.

Această trecere continuă de la realitatea nemijlocită la realitatea mijlocită (virtuală) şi viceversa, are ca rezultat împrăştierea minţii şi refugiul tot mai des în realitatea făurită în mare parte după dorinţele şi patimile omului. Mintea risipită în acest  mod nu se poate aduna în jurul realităţilor esenţiale sau în jurul realităţilor spirituale prin cultivarea rugăciunii, ci se adună cât mai mult în jurul simţurilor, mai ales în jurul celui vizual.

Prin urmare, înainte de a condamna implementarea infrastructurii 5G (mai ales când această condamnare vine din spațiul eclesial), este nevoie de onestitatea condamnării premergătorilor acesteia, care se află acum în mâinile celor mai mulţi, inclusiv ale celor care frecventează sau slujesc Biserica.

Pr. Cătălin Dobri