Cum oare văzând atâta ordine în Univers unii spun că totul la început a fost haos?

În acest articol vreau să facem un mic experiment împreună. Veți înțelege mai bine ce vreau să vă spun dacă veți vizualiza filmulețul de mai jos.

Înainte de asta vreau să spun zic câteva vorbe despre „The Slo Mo Guys”, realizatorii acestui filmuleț. Sunt doi băieți care au o cameră video ultra-performantă care poate filma cu zeci de mii de cadre pe secundă. Asta înseamnă că acel aparat video poate face mii de fotografii într-o secundă și le poate reda ca film. Cu ajutorul acestei camere ei filmează tot felul de experimente, pe care apoi le redau într-un montaj video, în care se pot observa foarte multe detalii, care scap ochiului liber. De exemplu filmează cum sparg un balon plin cu apă cu un ac, sau cum se sparge o cană, sau cum explodează o bombă artizanală, sau cum se aruncă într-o cadă plină cu apă, și tot așa. Filmele lor sunt foarte populare și au avut mare succes pe Youtube. Am văzut și eu mare parte din ele până când am dat de unul interesant, pe care vreau să-l discutăm împreună.

Pentru ca experimentul să aibă efect o să vă rog să dați play la acest film și să puneți pauză la 1 minut și 18 secunde (1:18). Și apoi să citiți sub film, ceea ce vă voi spune, după aceea să continuați vizualizarea.

Eu când am văzut prima oară acest film, tot așteptam să se întâmple ceva interesant: să se spargă ceva, să se miște ceva…. să văd acțiune. Până la minutul 1:18 tot am analizat elementele de decor, ca să-mi dau seama ce urmează.

Tot ce vedeam erau cutii de cola aruncate pe jos… care n-aveau nicio noimă… nu păreau a fi aranjate în vreun fel anume. În spate erau câteva cutii puse una peste alta, în forma unui castel… dar nici acelea nu-mi spuneau mare lucru. Peste tot cutii aruncate pe iarbă… fără sens… cutii albe și roșii.

Apoi îl văd pe Gav, băiatul cu casca de biciclist în cap, cum se aruncă pe jos și începe să se rostogolească…dar tot nu înțelegeam ce vrea să facă… nu vedeam niciun experiment…

Următoarele două secunde din film schimbă tot peisajul, și lucrurile încep să ia formă…

Dați vă rog play la film și vizualizați încă patru secunde până la 1:22 și apoi puneți pauză.

Dacă vă uitați atent veți vedea în partea dreaptă a imaginii, sus, câteva cutii în aer în mișcare, deși până în acel moment nu se mișca nicio cutie, totul era static.

Dați play mai departe și veți vedea cum din ce în ce mai mult cutii aruncate pe iarbă se mișcă haotic, ridicându-se…

Acum vă întreb un lucru: În ce moment al filmului ați sesizat că imaginea este redată înapoi?

Mie mi-a luat câteva secunde să-mi dau seama.

Montajul acestui film este genial pentru că îmbină două tipuri de filmări: una normală (cronologică), și una redată înapoi (de la sfârșit spre început). Montajul este făcut în așa fel încât să nu ne dăm seama că la un moment dat se face această trecere. Dacă veți da la minutul 1:19 secunde, veți vedea cum filmarea trece de la un cadru larg în care se putea vedea toată grădina, la un cadru strâns, îngust în care se vede doar Gav, cutiile și o farte mică parte din gazon. Aici e momentul în care băieții au reușit să îmbine cele două tipuri de filmări. De aici în continuare urmează o altă parte de film dar redată înapoi, până când se reface zidul de cutii.

Văzând acest material video mi-a venit o idee în legătură cu facerea lumii, pe care vreau s-o împărtășesc cu voi.

Astăzi se vorbește despre crearea lumii prin evoluție, singură, în mod întâmplător, totul pornind de la marea explozie a unui punct de materie (teoria Big-bang). Se încearcă explicarea apariției lumii fără un Creator… oamenii încearcă să-L scoată pe Dumnezeu-Creatorul din schema facerii acestui Univers. Bineînțeles că pe unii existența lui Dumnezeu îi deranjează, pentru că îi mustră conștiința pentru păcatele lor, și o recunoaștere a existenței Lui ar trebui să fi însoțită și de o schimbare a unei vieții comode și pline de patimi, de aceea preferă să inventez tot felul de minciuni „științifice” prin care să explice apariția universului în mod întâmplător.

Oamenii încearcă astăzi să deducă modul în care a fost creată lumea acum câteva ”milioane” de ani, deși n-au fost prezenți la momentul creării ei. Exact cum eu încercam, vizionând filmul, să deduc de ce cutiile au fost așezate pe iarbă în acest fel… fără niciun sens….haotic, alandala… fără un model pe care să-l înțeleg, totul părea la întâmplare… și asta pentru că nu știam începutul.

Câte persoane de pe acest pământ, dacă le-am arăta doar prima parte a filmului până la 1:18, ar înțelege că dispunerea cutiilor pe iarbă în acea poziție este o consecință a unui act personal inițial: aruncarea lui Gav într-un zid realizat din cutii ordonate precis? Probabil foarte puțini, cei pe care Dumnezeu îi luminează să înțeleagă corect.

E ca și cum am fi chemați să ne dăm cu părerea la locul unui accident în care s-au ciocnit 25 de mașini, accident pe care noi nu l-am văzut și nu avem niciun indiciu din partea nimănui despre ceea se s-a întâmplat. Tot ce vedem este un mare morman de mașini strivite și de bucăți și piese aruncate peste tot. Am putea oare reconstrui totul mental, și să explicăm cronologic ce s-a întâmplat? Am putea explica a cui a fost vina accidentului? Am putea oare explica din care mașină face parte fiecare bucățică de plastic, metal sau sticlă, pe care o găsim pe jos?

Ar fi foarte greu să facem acest lucru.

Observați cum deși locul accidentului este un haos, o mare grămadă de fiare contorsionate, totuși înainte cu câteva minute totul era ordonat și foarte clar: automobilele erau întregi, circulația se desfășura după anumite reguli, șoferii și pasagerii nu erau morți sau vătămați ci sănătoși și vii, iar pietonii care circulau pe acolo își vedeau de drumul lor.

La fel și în filmulețul de mai sus, Gav cu prietenii lui au construit acel zid de cutii, și au pus și un mesaj clar în el: cuvântul RTX, numele firmei pentru care au făcut acest film. Totul la început a fost bine gândit și ordonat. Aruncarea lui Gav în zid a fost premeditată, și urmărea obținerea unui scop precis. Odată căzute cutiile pe jos, mesajul pus de creatori la început se pierde și totul pare un haos.

La fel este și cu facerea lumii. Totul a fost foarte bine gândit la început. Dumnezeu, Tatăl împreună cu Fiul și Duhul Sfânt au hotărât să facă lumea și au început să-și pună în aplicare creația după un plan bine gândit pe șase zile. Tot ceea ce a creat Dumnezeu poartă mesajul iubirii Lui către om, cel pentru care au fost create toate. Odată cu căderea omului în păcat și cu depărtarea lui treptată de Dumnezeu, omenirea nu mai percepe acel prim mesaj pus în Creație.

Pentru că Dumnezeu stă nevăzut, neimpunându-se cu nimic în fața noastră, așteptând acceptul nostru liber pentru a se arăta (credința), privind în Univers, uităm adesea că are un Creator și ajungem să spunem chiar că Dumnezeu nu există și că totul e o întâmplare.

Totuși e o mică diferență: dacă cutiile lui Gav par aruncate haotic pe jos, lumea în care trăim noi astăzi e caracterizată de o ordine în toate aspectele ei: de la nivel molecular până la nivel de planete și galaxii.

Ori dacă așa-zișii „oameni de ștință” privesc la minunăția lumii în care trăim și spun că totul la început a fost haos și s-a creat din nimic, ce-ar zice dacă le-am arătat cutiile lui Gav întinse pe iarbă, care nu sunt caracterizate de vreo ordine sau de vreun model pe care să-l înțelegem?

Dacă ei văzând atâta ordine în Univers spun că totul la început a fost haos, ce-ar spune despre început dacă ar fi numai haos în jurul lor?

Cutiile lui Gav poartă în ele cuvântul RTX, pe care l-am putea descoperi dacă am rearanja cutiile. Lumea lui Dumnezeu poartă în ea pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe Fiul ce Întrupat, pe Iisus Hristos, Cel pentru care și întru Care au fost create toate.

Iisus Hristos este Rațiunea de a fi pentru tot ceea ce există în acest univers. Tot ce există are o explicație doar în relație cu El. Exact ca atunci când intrăm într-o grădiniță fără copii și vedem totul colorat, frumos aranjat, scaune și mese de dimensiuni mici, legănele, tobogane minione și tot felul de jucării… și realizăm că toate sunt făcute pentru copii, pentru măsura lor.

La fel Universul, galaxiile, plantele, stelele, Pământul, munții, luna, câmpiile, animalele, oamenii, apa, legile fizice, biologice, chimice, matematice, anatomice, etc…. toate au fost făcute pentru El, pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt au creat o lume pentru Fiul, pe care s-o dăruiască oamenilor. Dar au creat-o au prin El pentru El. Exact cum părinții ar amenaja o grădiniță pentru copii, chiar cu ajutorul copiilor, cu mânuțele lor.

Concluzia acestui articol e următoare: e greu să înțelegi ceea ce s-a întâmplat într-un anumit moment al istoriei, dacă nu ai fost prezent fizic la acel moment, dacă s-a întâmplat acum câteva ”milioane”de ani. E adesea imposibil să refaci totul, pentru a înțelege începutul, așa cum cutiile lui Gav se refac singure într-un zid pe care el le-a dărămat.

Cutiile lui Gav aruncate hoatic pe iarbă sunt un efect al unei acțiuni personale, și nicidecum o pură întâmplare. Cutiile nu s-au așezat singure hoatic pe iarbă.

La fel lumea noastră, e un efect al unei acțiuni personale a lui Dumnezeu, și nicidecum o întâmplare. Lumea nu s-a creat singură de la sine, așa cum cutiile lui Gav nu s-au așezat singure pe iarbă.

Mai este un aspect interesant. Sfârșitul acestui film, cronologic vorbind, este la mijlocul filmului, la minutul 1:19, moment când se întâlnesc cele două montaje video: cel cronologic și cel redat înapoi, două părți de film cu modalități diferite de a percepe timpul.

Noi așteptăm împărăția cerurilor la sfârșitul vieții noastre, la sfârșitul nostru, dar împărăția cerurilor o găsim chiar în noi, pe lumea aceasta trăind, la mijlocul vieții, adică chiar în interiorul vieții. În timpul vieții noastre se întâlnesc în suflet două lumi diferite: veșnicia împărăției lui Dumnezeu și lumea trecătoare a veacului nostru, exact ca în filmului lui Gav.

Ar mai fi multe de spus.

Sper că ați înțeles ceea ce am vrut să vă spun. Dacă nu, vă pot da explica mai detaliat.

(Claudiu Balan)