Tot ce vezi, vei fi tentat să-ți dorești! Orice vezi, inima cere. La orice îți expui ochii, de fapt îți expui inima!

Sfinții Părinți ne aduc un gând care ne ajută să înțelegem mai bine cum ar trebui să ne poziționăm în lupta cu ispitele. Ei zic ceva de genul: ferește-te de toate situațiile în care poți cădea, ferește-te de toate circumstanțele care te îndeamnă la păcat, mai degrabă decât să te duci singur în locul în care vei fi ispitit și apoi să ceri Domnului să te ajute și să te scoată din ispită.

Mai concret ar fi așa: Vrei să te lași de fumat? Atunci o perioadă nu mai sta la cafea cu prietenii sau seara pe la terase, căci în mintea ta țigara și cafeau sunt strâns conectate. Vrei să nu-ți mai atingi prietena ca nu cumva să cădeți iarăși în păcat? Atunci n-o mai chema la tine acasă, feriți-vă de toate situațiile în care sunteți singuri, stați mereu în public, în văzul altor persoane. Vrei să nu mai pui bani la pariuri? Atunci depărtează-te o perioadă de toate meciurile, de site-urile sportive și de discuțiile cu prietenii legate de fotbal.

Vrei să nu mai judeci pe oameni și să-i bârfești? Atunci când vezi că în jurul tău e vorbit cineva de rău, taci sau ridică-te și ferește-te de acea discuție. Vrei să mânânci mai puțin? Atunci cumpără-ți mai puțină mâncare și țineți frigiderul și bucătăria cât mai puțin atractivă pentru poftele tale. Vrei să stai mai puțin timp pe telefon căci ai devenit dependent? Atunci du telefonul cât mai departe de ochii tăi, ca să nu-l vezi, du-l în altă cameră, mai ales seara când nu ai nevoie de el. Vrei să nu mai cheltui bani la cumpărături? Plimbă-te prin altă parte decât prin mall-uri și magazine.

Lista exemplelor poate continua la nesfârșit, dar toate au ceva în comun: ochiul care vede, va dori, va pofti, va cere! Ochiul care nu vede, uită, nu va mai pofti ca înainte, nu va mai cere ca-n trecut.

Iată ce cuvânt plin de Duhul Sfânt spune Profetul David în psalmi:

„Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă.” (Psalmul 118, 37)

Ce este deșertăciunea? Tot lucrul rău, toată ispita, toate plăcerea păcătoasă, toată răutatea, tot păcatul și patima.

De ce să întoarcă Domnul ochii noștri de la toate acestea? Căci dacă le vom vedea, vom fi ispitiți la un moment dat să le facem și noi într-un fel sau altul, chiar dacă pe moment cele pe care le vedem le dezaprobăm sau ne dezgustă. Cândva, e posibil să imităm ceea ce am văzut. De ce?

În creierul uman există un sistem de neuroni numiți neuronii oglindă. Acești neuroni sunt un grup de celule nervoase specializate care se activează atunci când o persoană desfășoară o anumită acțiune sau observă pe altcineva făcând aceeași acțiune. Acest fenomen al copierii comportamentului sau acțiunilor altor persoane este cunoscut sub numele de „imitație” sau „simulare acțională”.

La ce ne ajută acest sistem de neuroni puși de Dumnezeu în creierul nostru? Iată câteva aspecte foarte folositoare:

1. Înțelegerea intențiilor și emoțiilor altora: Neuronii oglindă pot ajuta o persoană să simtă și să înțeleagă ce simte altcineva prin observarea acțiunilor și expresiilor faciale ale acestuia.
2. Învățarea prin observare: Sistemul de neuroni oglindă permite oamenilor să învețe abilități sociale și motorii prin observarea altora și prin imitare. Acesta poate contribui la dezvoltarea deprinderilor și abilităților sociale, inclusiv învățarea limbajului, gesturilor și comportamentelor sociale.
3. Empatia: Prin activarea neuronilor oglindă, o persoană poate simți empatie față de starea emoțională a altor persoane și poate percepe perspectiva lor.
4. Îmbunătățirea abilităților motorii: Prin observarea unor mișcări și prin activarea sistemului de neuroni oglindă, se poate produce o îmbunătățire a performanței motorii proprii.

E foarte interesant că acest sistem ne ajută mult să ne conectăm unii cu alții, să ne unim, să simțim împreună, să învățăm unii de la alții, să creștem împreună. Totuși acest sistem de imitare funcționează nu doar când vedem binele făcut de ceilalți ci și atunci când vedem răul pe care-l fac. De aceea, să ne ferim ochii de la deșertăciuni (DEX: lipsă de valoare, de folos, de importanță. preocupare pentru lucruri nefolositoare) adică de la tot ceea ce ne îndeamnă spre păcat.

Tot ce vezi, vei fi tentat să-ți dorești!

Vezi femei dezbrăcate pe plajă? Vei dori plăcere trupească. Vezi oameni mâncând la terasă? Vei dori să faci și tu ca ei. Te uiți cu interes la mașini scumpe, la oamenii bogați, la casele luxoase? Atunci ai sădit în inima ta dorința pentru toate acestea. Te uiți după hainele elegante sau de firmă ale altora? Atunci văzând le vei vrea și tu în mod inconștient, și vei încerca la un moment dat să ți le iei.

Te uiți cu interes sau invidie la telefonul altuia? Vei face la un moment dat tot posibilul să-ți iei și tu la fel. Apreciezi femeia altuia și te uiți la ea cu ochi dulci? Atunci ai pus în inima ta sămânța adulterului și pe viitor ea va încolți încet încet.

Orice vezi, inima cere. La orice îți expui ochii, de fapt îți expui inima! De aceea înțeleptul Dumnezeu a grăit prin gura lui David: Îndepărtează ochii mei de la deșertăciuni.

Știți ce-i paradoxal? Că chiar dacă vei vedea lucruri care te scârbesc sau de te dezgustă, sau față de care ești profund împotrivă, la un moment dat vei fi tentat să le faci, sau mai rău, te trezești că faci inconștient ceea ce ai văzut.

Ești martorul unor acte de violență, mai ales la cele din filme? Te vei trezi că în situațiile de nervi și supărare imiți inconștient reacțiile nervoase pe care le-ai văzut la alții în trecut? Adică ce? Vei lovi și tu ca ei, vei disprețui ca ei, vei lovi violent așa cum ai văzut…

Îți expui ochii la perversiunile pornografiei și a comportamentelor umane decăzute care au loc în aceste filme? Atunci te vei trezi că în pat cu soția sau soțul tău, vei vrea să faci inconștient sau conștient ceea ce ai văzut?

Judeci ticurile verbale sau gesturile unui om, dar tot privindu-l ți le vei împropria și tu fără să vrei la un moment dat.

Iată de ce trebuie să ne ferim ochii, de la orice rău! Iată de ce monahii își feresc mereu privirea și privesc mai mult în jos! Iată de ce sfinții părinții ne învață să fugim de locurile care ne amintesc de păcat mai degrabă decât să ne trezim ispitiți de păcat și să luptăm cu el. E ca și cum ești cu o femeie goală în brațe și tu strigi: Doamne izbăvește-mă de păcat! Ești deja căzut. Mai degrabă ceri ajutor Domnului să te ferească să ajungi în astfel de situații.

Iată de ce Domnul nostru Iisus Hristos ne spune:

„Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.” (Matei 18, 9)

Păzește-ți mereu privirea de orice știi că te trage spre poftă și păcat și te îndepărtează de Dumnezeu!

Stai mereu între oamenii buni și virtuoși, ca să vezi mereu doar cele bune!

Stai mai mult în natură ca să vezi cele ale lui Dumnezeu, mai mult decât în oraș unde vezi cele ale oamenilor!

Stai mai mult în biserică și locurile sfinte, ca să-ți educi ochiul spre a dori cele curate și pline de Har!

Ochii tăi sunt cea mai mare ușă de intrare în ființa ta, în inima ta! Pune pază bună la poartă !

Așa că roagă-te cât mai des așa, cu cuvintele rostite de Duhul Sfânt prin gura lui David:

„Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă.” (Psalmul 118, 37)

Și așa vei înțelege de ce călugării au fugit de lume ca să se apropie de Dumnezeu. Căci aproape tot ce vedeau și auzeau în lume îi trăgea spre păcat.

Autor: Claudiu Balan

P.S.: Sper că prăjiturile te-au convins de acest adevăr, mai mult decât argumentele mele. 🙂 Apropo… a început postul!

Poți asculta acest articol și pe: Spotify, Apple Podcast, Soundcloud sau Google Podcasts