Ortodoxia – ,,cântare şi încântare a inimii”
Poimaine vom praznui Duminica Ortodoxiei, ziua in care ne aducem aminte de toate luptele si de toate biruintele Bisericii din trecut si nu numai. Praznuim ziua in care Lumina patrunde in sufletele noastre, in care cunoastem adevarul despre Dumnezeu, despre om si despre lume, Adevarul asa cum ni l-a dat Insusi Dumnezeu prin invatatura Sa cea mantuitoare.
Suntem ortodocsi dar precum spunea un sfant parinte, nu cunoastem inaltimea, profunzimea, largimea Ortodoxiei. Ce este ortodoxia? Deseori este vazuta ca o obligatie fata de Dumnezeu, ca o impunere. Ne numim ortodocsi dar nu ne intereseaza rolul Ortodoxiei, si nici sensul acesteia.
Imi amintesc anul trecut la predica din seara Prohodului, o intamplare povestita de duhovnicul meu. O femeie l-a intrebat ,,Parinte, ce este Ortodoxia?”. Iar raspunsul parintelui a fost ,,Ortodoxia este o cantare si o incantare a inimii”. O dulceata incantatoare sta ascunsa in spatele acestor cuvinte. Cum ne putem incanta inima prin ortodoxie? Rostim in Psalmul 50 ,,Inima curata zideste intru mine Dumnezeule si Duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele”. Ce inseamna innoirea duhului din mine? Innoieste, se intelege in loc de „pune din nou”, adica: „De acum inainte pune, Doamne, duh drept, adica dar de dreptate intru madularele mele“. Iata, Ortodoxia ne scoate la lumină insusi Duhul dreptatatii, Duhul adevaratei credinte.
Inima noastra se hraneste cu dulceata Domnului nostru Iisus Hristos. Se impartaseste, gusta din Izvorul cel Nesecat al Iubirii de oameni, ajungand astfel sa inseteze dupa Apa Vietii. Daca ar fi sa definesc Ortodoxia intr-un singur cuvant acela ar fi: Iubire. Ortodoxia este iubire. A fi ortodox inseamna a cunoaste adevarata Iubire a Lui Dumnezeu dar si inmultirea iubirii noastre pentru Cel care ne-a zidit, cat si pentru aproape. Cum au reusit Sfintii sa aduca la credinta pe cei necredinciosi? Prin iubire. Sfantul Apostol Pavel nu ii mustra pe Corinteni ca un judecator pentru pacatele lor, ci le explica cu rabdare, blandete si iubire ceea ce trebuie sa faca pentru Mantuire.
Unicul scop al ortodoxiei este mântuirea omului. Astfel, omul devine unit cu Hristos în Biserică, transformat într-o persoana sfânta si împartaşindu-se permanent de viaţa veşnică. Ortodoxia duce la sfintenia omului. Parintele Nicolae Steinhardt spunea: ,,Adevărata, marea sfinţenie, neînchipuit de grea este de a trăi într-o obşte şi a-ţi iubi aproapele (aşa cum e) ca pe tine însuţi; sau măcar a te purta cu el ca şi cum l-ai iubi ca pe tine însuţi, ori mai mult decat pe tine însuţi” Aceasta ne invata si Sfânta Evanghelie, aceasta este porunca Iubirii, pe care Ortodoxia ne-o arata dar ne-o si explica.
Ortodoxia este calea spre cunoasterea Sfintei Evanghelii. Mai mult de atat, intelegerea Sfintei Scripturi si patrunderea cu mintea in scrierile Sfintilor Apostoli. In Ortodoxie nimic nu ne este ascuns, Ortodoxia Il conduce pe om la dezvoltarea lui deplina intru Hristos si pentru Hristos. Putem sa iL cunoastem pe Dumnezeu fara Ortodoxie? Ma indoiesc. Ortodoxia este adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu dar si cinstire a lui Dumnezeu. Duhul Sfant este usa prin care putem patrunde in Ortodoxie, in calea si in legatura omului cu Dumnezeu. De asemenea, Duhul este slava creştinilor (Ioan 7, 39). Unde nu este Duhul, acolo nu este Ortodoxie, precum ne invata Sf. Ignatie Brianceaninov.
Ortodoxia o descoperim in viata noastra de crestini, in primul rand, ca o chemare a lui Dumnezeu la pocainta si, totodata, ca stransa comuniune cu Hristos. Ce inseamna a fi in comuniune cu Hristos? Inseamna a te uni cu El, a ramane in El si El intru tine. (Ioan VI, 56). Numai prin Ortodoxie, traind credinta cea adevarata, putem ramane intru Domnul.
Ortodoxia poate fi vazuta precum un cerc. Ferictul Augustin spune: ,,Dumnezeu este asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt nicăieri, iar al cărui centru este pretutindeni”. M-am minunat cand am citit aceste cuvinte. Cat de adevarate, profunde pot fi! Mai cautam noi astazi sa traim in acest ,,cerc ale carui margini nu sunt nicaieri?” Cautam oare Adevarul, cautam sa cunoastem Ortodoxia, credinta ce ne reprezinta, sau suntem ortodocsi doar cu numele?
Sa ne rugam Lui pentru intarirea credintei noastre, bucurandu-ne de acest nevestejit crin nascut din dragostea lui Dumnezeu fata de noi, pacatosii.
Sa ne deschidem sufletele si mai mult spre Calea ce duce spre Mantuire, staruind in rugaciune si implininind toate faptele cele bineplacute Domnului.
(Georgiana)
Liana
februarie 19, 2010 @ 5:46 pm
Minunat articol !
Si acum voi povesti ceva din viata mea : cu multi ani in urma, am indragit atat de mult Ortodoxia, incat pledam foarte plina de ravna pentru ea, unei persoane din anturajul meu, iubitor si acela de cele sfinte, iar el mi-a spus ca iubind atat de mult Ortodoxia risc sa Il uit pe Dumnezeu, sa ma indepartez de El; atunci n-am stiut ce sa-i raspund, inca nu se inchegasera in mine atatea; dupa cca 20 de ani, am reintalnit acea persoana, si i-am amintit de discutia avuta cu multi ani in urma; si-a amintit-o desigur, caci si el tinea calea credintei; si atunci i-am spus : oare Ortodoxia nu este Insusi Dumnezeu ? Iar el mi-a raspuns: Ba da !
Asta inseamna pentru mine Ortodoxia, si a insemnat de pe cand nu stiam inca sa o exprim.
Doresc tuturor tinerilor sa aiba rabdarea si taria sa se tina de Biserica noastra Ortodoxa, pana cand Domnul li se va face simtit; nu se descopera nimanui imediat, ci in timp, dupa ce te cerceteaza indelung, si nu e usor sa treci prin aceasta cercetare, dar sa nu se teama nimeni ca nu da Domnul nimanui mai mult decat poate duce, si El te tine in mana Lui cand te cerceteaza; dar apoi cate daruri nu-ti da, cu atata discretie, ca trebuie sa fii suficient de induhovnicit ca sa le percepi; si cata bucurie sfanta, pe care nu o poti exprima in cuvinte, asa ca doar cei care vor sa creada, cred acestea, iar cine nu vrea, cu aceia noi oamenii nu putem face nimic, doar Domnul poate sa-i indrepte, El care poate totul. Domnul sa ajute pe cat mai multi sa se adanceasca intru cele ale Ortodoxiei, ca apoi sa o iubeasca, deci sa-L iubeasca pe El, ca apoi totul sa se randuiasca de la Sine ! Amin.
Liana
februarie 19, 2010 @ 6:11 pm
Cu ingaduinta autoarei, doresc sa preiau si eu acest minunat articol, cu mentionarea sursei, desigur ! Doamne ajuta !
Georgiana
februarie 19, 2010 @ 8:26 pm
Sigur Liana.
Doamne ajuta!
Lucia
februarie 21, 2010 @ 1:04 am
Georgiana,
Ofranda ta plină de căldură adusă în cinstea zilei Ortodoxiei, mi-a inspirat următoarele gânduri:
Ortodoxia este (ca) o Mamă Iubitorare. Orice copil al ei, fiind crescut în Iubire, nu-i va ascunde nimic Mamei, dezvoltându-se („deplin întru Hristos şi pentru Hristos”) în modul cel mai firesc. Iubirea aceastei Mame este însă una discretă (după modelul Sfinţilor Cuvioşi ale căror milostenii sufleteşti şi trupeşti erau făcute în ascuns), este una jertfelnică (după modelul Sfinţilor Mucenici ştiuţi sau neştiuţi ), este una plină de duhul înţelepciunii (după modelul Sfinţilor Părinţi ce ne-au lăsat comoara de preţ a Sfintei Tradiţii), este una plină de curaj şi dreptate (după modelul Sfinţilor şi Marilor Voievozi) etc… Această Iubire se revarsă tainic prin harul divin al Sfintelor Taine… Strălucirea tainică a ochilor ei plini de lumină transpare dincolo de nimburile sfinţilor din fiecare icoană…
De ziua ta, Iubită Mamă – Ortodoxie, îţi urăm: Să ne trăieşti veşnic!
Liana
februarie 21, 2010 @ 1:11 am
Amin.
Minunate cuvinte ai spus Lucia despre Sfanta noastra Ortodoxie !
Adriana
februarie 21, 2010 @ 3:13 pm
La multi ani!
cin
februarie 21, 2010 @ 9:55 pm
@Liana:va multumesc pentru indemnul cu care m-ati indemnat „Lupta..!..(si toate celelete)”…tare as vrea ca multumirea mea sa rodeasca…fapte…Doamne ajuta!
ilieradu
februarie 22, 2010 @ 9:03 am
intradevăr ortodoxia e foarte frumoasă cănd ajungi să o cunosti şi să o simnti! In drumul sprea sunt multe ispite si multe motive de sminteală! Să ne ajute bunul DUMNEZEU pe toti să ajungem la dragostea LUI cea mare căci păna la urmă ortodoxie=dragoste! Părerea mea
florinm
februarie 22, 2010 @ 6:59 pm
Sa nu uitam ca pana la dragoste drumul e destul de lung. Mai intai se trece prin filtrul credintei, apoi al nadejdii.
Stim noi, oare, in Ce credem?
Putem deosebi binele de rau, ne preocupa asta?
De Sarbatoarea Ortodoxiei serbam biruinta ortodoxiei asupra ereziilor de tot felul, deci serbam exact dragostea, dar cea adevarata, neprefacuta, curata, in Duh si Adevar. Intr-adevar, Ortodoxia este „cantare si incantare a inimii”, dar sa intelegem asta la modul concret, nu sentimental.
Doamne, ajuta!