A nu te împotrivi celui viclean înseamnă a-ți păzi pacea lăuntrică
Știm cum a fost Domnul câtă vreme a fost în trup – a fost cu grijă față de toți, față de fiecare, față de cei ce Îl prigoneau. El este Dumnezeu Atotputernic – un singur gând și cuvânt al Său, și totul cade, totul se năruiește. Dar El ne-a arătat calea, cum se cuvine să învățăm a ne feri de rău. Domnul Însuși spune: „Să nu stați împrotivă celui viclean.” (Mt. 5:39).
Spune să nu ne împotrivim celui viclean, și a nu ne împotrivi înseamnă a ne păzi pacea lăuntrică. Împotrivirea este ceva rău, ea vrea să întoarcă ceva cu aceeași măsură și, atunci, se pornește război – hrană pentru duhurile cele căzute din văzduhuri. Iar când atacă și nu întâmpină împotrivire, atunci armele lor cad de îndată și sânt biruiți. De aceea, să ne ostenim, cu orice preț, cu ajutorul lui Dumnezeu și să Îl rugăm neîncetat: „Doamne, păzește-mi pacea lăuntrică, învață-mă să fiu un suflet liniștit, pașnic, bun – așa cum sânt îngerii și sfinții Tăi.” De aceea trebuie neîncetat să fim și cu gândurile la Dumnezeu.
Celor pe care îi iubim în viața aceasta, rudelor noastre, celor apropiați nouă le dăruim toată atenția și viața noastră, gândurile și simțirile, totul. Iar Domnul tocmai aceasta vrea de la noi – să avem luare-aminte față de Dânsul, căci El este Părintele nostru. Cu dreptate ne cere să Îi înapoiem ceea ce ne-a dat, pentru binele nostru, ca să fim părtași la bucuria dumnezeiască, la pacea și viața dumnezeiască, să nu fim străini și să nu ne chinuim singuri. Pentru aceasta, să învățăm a ne ruga neîncetat Domnului, să Îl căutăm în rugăciune neîncetată.
Sfinții Părinți spun: „De îndată ce ne trezim, grija noastră să fie la Dumnezeu, cugetele noastre să se unească cu Domnul.” Și așa, pe parcursul zilei, necurmat, neîncetat, să ne amintim de Domnul. Sfinții Părinți se rugau: „Doamne, izbăvește-mă de uitare!” Sfinții Părinți se rugau neîncetat pentru acesta, pentru izbăvirea de uitare. Căci ne pierdem în obiecte, în lucruri, în muncă… uităm că Domnul este pretutindenea, că este de față, uităm că lucrarea pe care o facem este și lucrarea Sa. Credem că oamenii sunt cei ce ne-au dat să săvârșim sarcina aceasta, și parcă o lucrăm cu voie – iar dacă o săvârșim prin voință, atunci se naște în noi cârtire și împotrivire. Așa curge viața noastră de zi cu zi, în împotrivire, așa îmbătrânim, suntem deja în vârstă, iar viața noastră a trecut în necontenită împotrivire…
(Pr. Tadei de la Vitovnița – Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, Editura Predania, pag. 177)
Angelica
martie 22, 2012 @ 6:49 am
Nu inteleg de ce acest eseu nu a avut ecou…Pe mine m-a rascolit si mi-a raspuns la intrebari
Albinuta
martie 22, 2012 @ 7:48 am
Doamne ajuta ,Angie este intradevar un articol foarte folositor ,abia acum l-am citit si eu ,nu cred ca ar fii vorba ca” nu are ocou”problema este ca abia azi a fost publicat si asa cum se stie de dimineata tinerii (majoritatea )sunt la studii (liceu si facultate )sau la munca ,abia mai tirziu reusesc sa citeasca „articolele recente „(parerea mea ).Apoi sunt mullti tineri care au muuult de invatat de sustinut diferite lucrari ,examene si nu au foarte mult timp la dispozitie si de aceea de multe ori se limiteaza doar la citit fara sa spuna parerea despre articol (nu pentru ca nu i-a placut ci pentru ca nu are timp,am patit si eu de multe ori asa desii la mine altele sunt motivele .Iertare daca am suparat insa aceasta este parerea mea ,poate adminii acestei pagini vor venii cu al raspuns mult mai convingator
Angelica
martie 22, 2012 @ 8:16 am
Albinuta…ai dreptate. Am crezut ca toti sunt matinali ca mine. Doamne ajuta!
Gabriela
martie 22, 2012 @ 9:49 am
Este foarte folositor articolul. Toata cartea parintelui Tadei e minunata. O recomand cu toata caldura 🙂
Badea Patricia
martie 22, 2012 @ 12:47 pm
Of…eu nu inteleg ceea ce s-a spus in acest articol, l-am citit de mai multe ori si tot nu i-am dat de capat. Ceea ce nu pot intelege eu este cum sa am pace launtrica daca nu ma impotrivesc celui viclean? Pai daca nu ma impotrivesc asta inseamna sa accept toate pacatele si ispitele si sa nu spun nu niciunui gand pacatos. Eu asta inteleg prin a nu te impotrivi, dar probabil ca inteleg gresit…
[b]Împotrivirea este ceva rău, ea vrea să întoarcă ceva cu aceeași măsură și, atunci, se pornește război – hrană pentru duhurile cele căzute din văzduhuri. Iar când atacă și nu întâmpină împotrivire, atunci armele lor cad de îndată și sânt biruiți. [/b] : „Impotrivirea fata de diavol este ceva rau? ” Cum?
Poate imi poate explica cineva si mie, dintre cei ce au inteles…..multumesc.
Doamne ajuta!
Bogdan
martie 22, 2012 @ 1:56 pm
Dragii mei,
Cum recunoasteti ca un om este perfid?Sa spui ca e perfid, inseamna sa il judeci dupa propriul set de valori.Ori, sa judeci, e un pacat mai mare decat sa zambesti.
Cand zic sa zambesti ma refer la faptul ca orice persoana intampinata cu un zambet nu mai este perfida si isi schimba atitudinea.
Va provoc sa zambiti continuu, sa credeti ca cea mai frumoasa pace e zambetul si veti vedea ca traiti intr-o pace lantrica.Ori, de veti interactiona cu cineva perfid si veti zambi, chiar daca o sa pierdeti ceva, nu are de ce sa va para rau.O sa vedeti ca dupa ce veti fi „inselati” cel perfid se va intoarce rusinat si daca il veti intampina tot zambind il veti trata de perfidie.
Ce e mai nobil decat sa tratezi pe cineva de un defect ce il guverneaza?….pacea launtrica?!
EU nu cred, vad asta ca pe un gest egoist…poate si cel perfid isi doreste o pace launtrica.Ajutati-l sa o aibe.
Gabriela
martie 22, 2012 @ 2:39 pm
Patricia, uite cum inteleg eu : daca cel rau te ispiteste prin fratele tau ( sa presupunem ca acesta iti spune lucruri grele, te jigneste, te vorbeste de rau, etc ) iar tu nu ii raspunzi acestuia cu rau, nu te impotrivesti atunci „[b]armele lor cad de îndată și sânt biruiți[/b]” si tu iti pastrezi pacea lautrica. Daca te impotrivesti raspunzandu-i cu aceeasi masura -[b]Împotrivirea este ceva rău, ea vrea să întoarcă ceva cu aceeași măsură[/b]- atunci iti pierzi si pacea ta si ispita va continua- [b]se pornește război – hrană pentru duhurile cele căzute din văzduhuri[/b]- celalalt raspunzand din nou cu rau si tot asa.
Badea Patricia
martie 23, 2012 @ 11:55 am
Multumesc Gabriela pentru raspuns, acum am inteles, am inteles ca in momentul in care cel rau te ispiteste printr-un prieten, prin cineva apropiat sau printr-un dusman, eu trebuie sa raman calma si sa-l tradez cu indiferenta. Asadar citatul [b]„Să nu stați împrotivă celui viclean.” (Mt. 5:39)[/b] se refera la cazul cand esti ispitit prin fratele tau, insa in cazul in care diavolul te ispiteste printr-un gand urat, atunci cu siguranta ca trebuie sa ne impotrivim.