Panica semănată prin ştirile negativiste

Majoritatea ştirilor pe care le vedem la televizor sau pe care le citim în ziare denotă o oarecare notă de violenţă ori sunt negative, îngrozind telespectatorul sau cititorul. Accidente tragice, cataclisme apocaliptice, pericole iminente care ameninţă întreaga omenire distrug optimismul din oameni, instituind o stare generală de teamă şi disconfort psihic. Negativul „vinde”. Ceea ce este obişnuit nu înseamnă ştire, asta o spun manualele de jurnalism, asta fabrică reporterii la cererea şefilor. Cu toate acestea, lumea are nevoie de ceea ce se numeşte „good-news”, ştirile bune, pozitive.

A te uita, a auzi sau a citi ştiri este aproape echivalentul masochismului. Dacă vrei să îţi distrugi liniştea interioară, este de ajuns să te uiţi la un buletin de ştiri sau să urmăreşti câteva minute o dezbatere televizată. Aşa vei vedea că societatea în care trăim este una total distrusă, accidentele şi catastrofele naturale se ţin lanţ, oamenii sunt aproape în totalitate răi şi corupţi şi nu mai avem şansă de revenire.

În lume par să se întâmple numai crime, violuri, accidente cu mulţi morţi, iar oamenii par a trăi drame şi tragedii fără sfârşit. Divorţurile vedetelor devin evenimente de importanţă naţională, savurate de milioane de oameni fie prin ştirile despre ei, fie prin emisiunile interminabile de dezbatere şi aducere a unor noi „probe”.

Dacă te raportezi la informaţiile cu care eşti bombardat nonstop, nu mai ai chef de nimic şi te pregăteşti doar să aştepţi sfârşitul. „Setea de sânge” a făcut ca mai toate ştirile publicate să fie negative, astfel încât îţi e frică să mai mergi pe trotuar pentru că oricând poate da cineva cu maşina peste tine, îţi e frică să mergi cu maşina pentru că poate intra un tramvai în tine, iar cu trenul nu mai eşti în siguranţă pentru că se fură traversele şi vagoanele deraiază, iar avioanele sunt vechi şi prezintă pericolul prăbuşirii.

Mai mult, sunt prezentate şi posibile viitoare nenorociri. După fiecare cutremur, televiziunile din România se grăbesc să ne aducă la cunoştinţă cât de tragic va fi cutremurul care ar putea avea loc la noi. Specialiştii spun una, realizatorii scot în evidenţă numai ce vor ei, numai partea grea, alarmantă a informaţiei. Aflăm că majoritatea blocurilor sunt vechi şi nu ar rezista la un seism puternic, aflăm că personalul de la Situaţii de Urgenţă nu va face oricum faţă cererilor şi că mulţi vom rămâne blocaţi sub dărâmături şi că spitalele, care vor mai rămâne în picioare, oricum nu vor face faţă fluxului prea mare de pacienţi.

Au fost cazuri în care reporterii dădeau o listă întreagă de posibilităţi de a fi striviţi de dărâmături, tăiaţi de grinzi, asfixiaţi, arşi sau alte posibile situaţii în caz de cutremur. Erau prezentate tot felul de posibile morţi, însă prea rar soluţii despre cum să te păzeşti totuşi în astfel de situaţii.

Ni se inoculează ideea că situaţia economică este sumbră, banii pentru pensii şi salariile bugetarilor sunt tot mai puţini, bani de investiţii nu sunt şi că aceia care ne conduc sunt nişte corupţi ce îşi urmăresc propriul interes, sfidând poporul muritor de foame. Adevăr este în toate acestea, fireşte, dar manipularea este şi ea în floare. Starea de spirit a naţiunii este menţinută şi indusă ca de un mare val de toată avalanşa de ştiri şi comentarii ale mass-media.

Mai nou, ameninţarea nucleară din Japonia este prezentată întruna, precum şi riscul de a ne îmbolnăvi în urma radiaţiilor, astfel încât să fim tot timpul sub stres, că şi la noi ar putea fi oricând la fel. De asemenea, sunt invitaţi specialişti care sunt „tocaţi” cu întrebări despre ce s-ar putea întâmpla dacă va exploda un reactor de la Cernavodă. Nu contează că sistemul este altul la centrala noastră, nu contează că specialiştii răspund că este puţin probabil să fie vreun accident. Realizatorul întreabă: „Dar dacă totuşi explodează?”, şi repetă întrebarea până obţine răspunsul dorit. De fapt, pentru televiziunile comerciale orice eveniment trebuie să fie un spectacol, spre a atrage cât mai multe priviri. Deci, bani din reclame.

Din păcate, timpurile în care trăim, la fel ca şi celelalte de până acum, nu sunt nişte timpuri extraordinar de bune, la fel cum nici societatea nu este una perfectă. Mereu există oameni corupţi, mereu se petrec accidente tragice, crime şi atrocităţi. Problema este că suntem informaţi numai cu asemenea ştiri şi prea puţin cu ştiri bune, cu lucruri care zidesc. Setea de senzaţional a românilor (a omului, în general) a făcut ca, ani buni, ora 17:00 să devină ritualul de luat porţia de urâciuni petrecute în ţară peste zi. Perioada comunistă în care televiziunea era una singură, care era obligată să prezinte numai realizările conducerii, a făcut ca după 1990 românii să refuleze.

S-a uitat aproape complet de latura formatoare şi utilitară a presei. Dacă este prezentată o ştire despre un eveniment negativ, poate fi găsită şi o latură utilă a acesteia ori una moralizatoare, astfel încât ceilalţi să evite să li se întâmple acelaşi lucru, altfel buletinul informativ devine doar o şcoală pentru viitorii hoţi, criminali sau violatori. Sunt prezentate mai degrabă „noi metode” de a comite un lucru rău decât posibilităţile de a evita acel lucru. La fel cum sinuciderea unui om care nu şi-a mai putut plăti ratele la bănci devine o „soluţie” pentru un altul aflat în aceeaşi situaţie.

Societatea trece oricum printr-o perioadă dificilă, iar împovărarea oamenilor cu ştiri preponderent negative nu face decât să inspire şi mai multă teamă, groază şi uneori deznădejde. Este firesc ca şi fiecare om să selecteze din noianul de ştiri pe care le aude şi citeşte doar ceea ce este folositor pentru viaţa lui. Să aibă un mod de informare selectiv.

Din punct de vedere creştin, nimic din toate aceste ştiri nefaste nu ar trebui să ne înspăimânte, pentru că noi nădăjduim în „învierea morţilor şi viaţa veacurilor ce va să fie”, după cum mărturisim în Simbolul de Credinţă. Nădejdea creştină este aşteptarea cu încredere a împlinirii bunătăţilor făgăduite de Dumnezeu omului care face voia Lui şi încredinţarea pe care o are cineva. Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola către Evrei: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:6). Dumnezeu ne-a creat din iubire şi trebuie să fim convinşi că îşi va îndeplini promisiunile făcute faţă de noi. Nădejdea este o virtute şi se cere de la noi menţinută în suflet, deoarece ea înseamnă şi puterea care ne susţine în întreaga activitate şi trebuie să ne călăuzească întreaga viaţă, fără ea nimic nu ar avea sens.

(Autor: Silviu Dascălu, Ziarul Lumina)