Pântecele mamei şi sfinţenia gândului pot schimba destinul unei lumi
„Scumpei mele prietene, L.
Vestea copilaşului pe care îl aştepţi m-a cutremurat de emoţie…
De astăzi îi voi vorbi mamei în trupul căreia Dumnezeu a hotărât să-şi nască încă un prunc Raiului Său…
De acum Mamă… câţi îngeri te înconjoară, câţi demoni, iadul se cutremură, încă o dată, pentru pricina jertfei tale…
Dumnezeu îşi naşte încă un suflet, acolo, sub grija celui mai nepătruns loc din lume, sub caldă şi neobosită inima ta… prima care îi va şi cânta despre dragostea Lui…
Lerui ler, mamă dragă, au cântat îngerii în cer… Lerui ler, dalbe flori, te colindă acum heruvimii, serafimii stăpâniile, puterile şi arhanghelii…
… mărită eşti.
Dumnezeu îşi naşte un prunc veşniciei prin sufletul tău. Rugăciuni de mir pentru tine sunt duse la cer…
L., scumpa mea prietenă, un neam cântă şi speră biruinţă şi prin sângele tău; neamul tot, sfinţi, drepţi, voievozi şi eroi, prunci, cântec de mucenici strigă din veacurile de om… din veacuri de român…
Mamă scumpă, naşte pruncul tău pentru Dumnezeu…
Pentru neamul tău… Acum, înţeleg mai bine că pântecele mamei şi sfinţenia gândului pot schimba destinul unei lumi, iar grija mamei nu poate fi una mai frumoasă decât a-şi naşte copiii deja sfinţiţi, jertfă de a-i creşte în sfinţenia Duhului Său… La sfârşit, Dumnezeu îi va învrednici pe toţi aceşti părinţi binevoitori ca pe mari dumnezei…
Cu recunoştinţă şi bucurie,
A.
Ana
ianuarie 17, 2013 @ 10:00 am
Un articol de o mare delicatete, atat prin continut cat si prin dedicatia catre o prietena care asteapta un copil. Graviditatea vazuta intr-un mod total diferit de mentalitatea lumii de azi.
[quote]De acum Mamă… câţi îngeri te înconjoară, câţi demoni, iadul se cutremură, încă o dată, pentru pricina jertfei tale…[/quote]
[b]Oare ar mai exista neiubire ptr pruncul nenanscut daca femeile insarcinate ar fi privite in acest mod? Nu cred.
[/b]