Cartea Papei: „Copilăria lui Iisus” nu aduce nicio noutate în privința Nașterii lui Iisus Hristos din Fecioara Maria
Pe 21 noiembrie 2012, Joseph Razinger – Papa Benidict al XVI-lea a finalizat și oferit publicului o nouă lucrare numită: „L’infazia di Gesu” (Copilăria lui Iisus). Fiind conducătorul Bisericii Catolice din întreaga lume, această apariție editorială a avut ecou pe întreg mapamondul, fiecare interpretând cum a vrut, ideile suveranului pontif.
La noi în România ziarele au luat doar ce le-a interesat din toată această carte, adică ceea ce este controversat și ar putea stârni reacții, fără să expună și aspectele pozitive ale acestui demers editorial, în care Papa încearcă să aducă la cunoștința cât mai multor creștini viața publică a Mântuitorului Iisus Hristos.
În acest articol aș vrea să discutăm puțin despre ideile noi pe care Papa le aduce în această carte:
-
Suveranul Pontif susține ideea unor istorici care spun că Iisus Hristos S-a născut undeva în perioada anilor 7 î.Hr – 2 î.Hr.. Asta înseamnă cu minim doi ani mai devreme și cu maxim șapte. Papa Benedict al XVI-lea are îndoieli și asupra datei de 25 decembrie în care noi sărbătorim nașterea Domnului, spunând că nu există dovezi istorice pentru această dată: „Nu știm nici măcar în ce sezon S-a născut. Sărbătorirea nașterii în perioada cea mai întunecată a anului este probabil legată de tradițiile păgâne și solistițiul de iarnă”.
-
Papa spune că la nașterea Domnului nu au asistat animale, nici boul nici taurul pe care-i vedem noi în icoana ortodoxă.
-
Păstorii nu cântau împreună cu îngerii ci doar îngerii care le-au vestit că S-a născut „azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.”.
Înainte de a analiza fiecare din cele trei puncte de mai sus vreau să fac câteva observații. Unii jurnaliști au sărit repede să promoveze aceste noi idei ale Papei ca și cum ele ar zgudui creștinismul din temelii. Ba mai mult, s-au gândit că însuși Papa, unul din marii conducători ai creștinătății, amintind de anumite erori în privința sărbătorii nașterii Domnului, lovește de fapt în propria-i Biserică.
Știți foarte bine că în ultimii anii au apărut tot felul de „descoperiri științifice și arheologice” (morminte a lui Hristos, filme, cărți, mărturii, etc.) care s-au vrut a revoluționa lumea, dărâmând creștinismul și arătând chipurile tuturor, ce naivi sunt creștinii că au crezut 2000 de ani într-un om, Iisus Hristos, divinizându-L și închinându-Se ca unui Dumnezeu. De altfel atacuri la adresa creștinismului au fost, sunt și vor fi în continuare, pentru că Hristos este însuși Adevărul și deranjează mulți oameni care au conștiințele încărcate cu fapte reprobabile. Iată de ce atâta ură și violență fățișă uneori față de Biserica lui Hristos.
Părerea mea este că Papa, fiind conducător al Bisericii Catolice, care se crede Biserica cea adevărată și unică, nu ar face niciodată o declarație în care să-și denigreze propria instituție, pentru că orice acuză ar înainta, ar trece până la urma asupra urmașilor lui, ca unii ce ar fi fost continuatori ai tradiției apostolice, și implicit asupra lui și asupra episcopilor din subordinea lui.
Bineînțeles, zvonurile din presa laică vin din partea unor persoane neavizate, fără studii teologice, care n-au avut demnitatea ca mai întâi să citească acea carte și apoi s-o comenteze, ci au înaintat idei scoase din context. Scandalul vinde bine, mai ales când în el este implicată o persoană cu un asemenea statut social, cum este Papa, și o instituție așa de mare cum este Biserica Catolică care are în jurisdicție un miliard de creștini. Orice știre legată de certurile din Biserică și de orice alte scăpări sau greșeli omenești fac deliciul unei anumite părți a publicului, în special acelei părți care așteaptă să afle adevărul de la televizor, din ziar și de pe net, și nu propria experiență și din relația cu Dumnezeu.
Titlu unei știri în care se spune că Papa a afirmat că data nașterii lui Hristos e greșită, lasă impresia unor oameni necunoscători, că de fapt în creștinism e o mare harababură, un mare haos, și nimic concret, și că toți cred orbește în ce vor… La asta se adaugă tot felul de experiențe nefericite cu anumiți slujitori ai Bisericii, și efectul la final este depărtarea de Biserică și de Dumnezeu.
În realitate lucrurile stau cu totul altfel.
Îndoielile Papei față de data nașterii Mântuitorului Hristos se încadrează în spiritul școlii minimaliste de studiu biblic (școala Scandinavă de la Copenhaga, sau cea de la Shefield), care folosea intens date culese de arheologi, antropologi și sociologi pentru a analiza textul biblic. Această tehnică a dus de multe ori la critici excesive asupra textului biblic, validând un verset, un text, sau o întâmplare doar dacă putea fi probat prin documente contemporane, prin decoperiri arheologice și prin studii sociologice și antropologice făcute cu metode științifice. „Pentru minimaliști, literatura biblică a fost scrisă la o distanță mult prea mare ca să fie fidelă adevărului istoric, drept care scriitorii biblici ar interpreta teologic, denaturând astfel istoria” spune domnul profesor Alexandru Mihailă în cartea sa (Ne)Lămuriri din Vechiul Testament.
Acum haideți să le luăm pe rând:
1. Papa Benedict spune că Domnul s-a născut cu câțiva ani mai devreme decât anul 0, de la care noi astăzi calculăm data zilnică. Nu sunt istoric, nu știu concret argumentele pe care le aduce în privința acestei idei, totuși un lucru este singur: nu există dovezi clare asupra anului și zilei de naștere a Domnului, dar există mai multe interpretări. Papa Benedict invocă anumite studii ale unor istorici care sugerează o dată relativă, nu exactă a nașterii Domnnului, o dată între anul 7 și anul 2 î.Hr.
Indiferent dacă Maica Domnului L-a născut pe Mântuitorul cu câțiva ani mai devreme sau mai târziu, esența este aceeași: Dumnezeu S-a făcut om întrupându-se din Maria Fecioara, S-a născut, a trăit ca om alături de Mama Sa și de Iosif, și apoi a ieșit la propovăduire… mergând în final spre patima Sa de bună voie, pentru a mântui întreaga lume.
O dată a nașterii plasată cu câțiva ani mai devreme nu știrbește nicicum bucuria extraordinară a sărbătorii Crăciunului.
Gândiți-vă! Este ca și cum astăzi un orfan, un copil al străzii, despre care nu se știe mai nimic, nici când s-a născut, nici cine-i sunt părinții, crește și ajunge om cu viață sfântă, făcând mari minuni în popor și slujind tuturor cu multă iubire. Credeți că va conta dacă aflăm ca s-a născut în 1974 sau în 1968? Nu, nicidecum! Contează doar cât de mult bine face el prin viața sa sfântă neamului din care s-a născut, și nu numai!
Așa și cu nașterea Domnului. Presupunând că s-ar fi născut în alt an, se schimbă ceva esențial în credința noastră? Hristos Domnul a spus că va fi cu noi până la sfârșitul lumii. Noi creștinii ortodocși îi simțim puternic prezența în viața noastră, îl simțim în noi! Îl vedem cum ne ajută, cum ne încurajează, cum ne iartăm, cum ne poartă în brațe. Vedem cât de puternică este lucrarea Sfintelor Taine în Bisericăi… vedem oameni care s-au îndumnezeit stând lângă Dumnezeu! Ce contează mai mult?
Totuși vreau să precizez că am mult mai mare încredere în Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe care au stabilit ca data nașterii Domnului să fie pe 25 decembrie, și anul de naștere să fie așa cum e astăzi, decât în așa-zisii oameni de știință care caută dovezi ca să creadă în cuvintele Sfintei Scripturi… și care pun la îndoială mai tot ce este prin Sfânta Scriptură.
2. Papa Benedict spune că la Nașterea Domnului nu au existat animale, deci prin urmare nici boul sau măgarul care apar în scena nașterii Domnului.
Într-adevăr, Sfintele Evanghelii nu aduc aminte de acest detaliu, însă icoana ortodoxă a Nașterii Domnului nu are ca scop descrierea istorică a evenimentului, ci descrierea teologică. Icoana Nașterii Domnului este o minunăție, o pictură plină de detalii care ridică mintea omenească la cele dumnezeiești, explicându-i Marea Taină a Întrupării Domnului.
Dacă vă veți uita în icoană veți vedea un taur și un măgar la capul Mântuitorului. Prezența lor acolo e una în primul rând simbolică. Haideți să vedemde ce:
Taurul (vițelul) este simbolul legii Vechiului Testament, în care se aduceau jertfe pentru iertarea păcatelor și pentru mulțumire înaintea lui Dumnezeu. Atunci preotul aducea pentru sine însuși sau pentru popor, la templu, un vițel pe care-l sacrifica și-l ardea pe altar. Odată cu nașterea Domnului Hristos, legea veche este înlocuită de legea Noului Testament, în care Iisus Hristos se ajunge jertfă pe sine însuși pentru întreaga lume. El este Arhiereul Suprem, El este cel care Se aduce jertfă pentru iertarea păcatelor noastre, și tot El este Cel care primește jertfa ca Dumnezeu. După cum observați în icoană, pruncul are ca pătuț chiar un mormânt, și este înfășat nu în scutece ci în fâșii asemenea unui mort. Icoana Nașterii Domnului amintește că venirea Domnului are ca țintă clară jertfa pe Cruce și Învierea. Odată cu Învierea Domnului se schimbă tot: biserica (templul), jertfa și slujitorii. Nimic nu va mai fi ca înainte. Nu va mai exista un singur templu (care va fi dărâmat în anul 70, așa cum a profețit Domnul) ca înainte ci multe biserici. Jertfa nu va mai fi din animale ci va chiar Iisus Hristos, iar slujitorii nu vor mai fi doar din neamul lui Levi, ci din întreaga lume.
Măgarul este simbol al smereniei covârșitoare a lui Dumnezeu, Care atât de mic S-a făcut încât a luat chip de om, și S-a arătat tuturor. Pe măgar a intrat Mântuitorul Hristos în Ierusalim în cântările iudeilor, nu așa cum intrau regii triumfători când veneau de la război, ci smerit, blând, și fără pretenții politice și administrative, arătând că împărăția lui nu este din lumea aceasta, ci din cea de dincolo de moarte. Măgarul amintește și de smerita ascultare a Fiului lui Dumnezeu față de Tatăl Său, până la moarte.
Sfinții Părinți au rânduit pictarea taurului și a măgarului lângă Hristos în primul rând pentru a ne descoperi părți din lucrarea de mântuire extraordinară a lui Dumnezeu: schimbarea legii vechi cu legea nouă, instituirea unei alte jertfe, unui alt Arhiereu, unei alt „templu”, unor alți slujitor, și unor noi porunci desăvârșite, care au la bază iubirea, smerenia și ascultarea de Dumnezeu.
Cât privește tradiția prezenței unor animale în staulul în care S-a născut Hristos, nu cunosc mai nimic. Totuși rămân încrezător cu tărie în Tradiția Bisericii Ortodoxe care ne-a învățat astfel.
3. Cât privește faptul că păstorii cântau sau nu, Evanghelia spune așa: ”Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese. ”
Papa face referire la faptul că păstorii nu cântau cu îngerii în momentul în care au fost anunțați că S-a născut un Mântuitor, ci doar îngerii cântau.
Oricum, în tradiția Bisericii noastre magii și păstorii sunt primii invitați să se bucure de marea Naștere, dar și primii apostoli în întreaga lume ai nașterii Domnului.
În concluzie, așa cum vedeți, ideile Papei Benedict al XVI-lea expuse în ultima sa carte nu atacă Biserica lui Hristos, ci sunt doar păreri proprii despre viața Mântuitorului.
Cât privește viața noastră, a creștinilor ortodocși, scrierile Papei ne afectează și mai puțin, având în vedere că experiența ne învață ca întotdeauna să ne încredem mai degrabă în sfinți, în oamenii prin care lucrează Dumnezeu, decât în părerile proprii, sau în argumentele celor de altă credință.
Hristos Se naște! Slăviți-L!
(Claudiu Balan)
Mihai Aurelian Gogonea
decembrie 20, 2012 @ 9:37 pm
Doamne ajuta,
Uite cum vrajmasul gaseste inca un mod de a distrage atentia unora de la esenta, si le indreapta (imprastie) atentia spre aspecte mai putin importante. Ca si cum l-am cauta pe Dumnezeu in exterirul nostru, si nu in interior. Intai de toate cred in insuflarea de catre Duhul Sfant a Sfintilor Parinti in tot ceea ce au stabilit. De asemenea cred ca la toate datele stabilite de Sfintii Parinti, acestia au tinut cont atat de Sfanta Scriptura cat si de Sfanta Traditie. Mai mult, data Nasterii Mantuitorului este strans legata de Bunavestire, nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, etc. intre toate existand o interdependenta; si nu a fost hotarata la intamplare. In plus, evenimentul conteaza, mai putin data dupa cum bine se stie caci calendarul nu este dogma ci un sistem de masurare a timpului care poate suferii modificari datoritata pierderii unor secunde la un interval de nu stiu cati ani.
Asadar, mass media atrage (distrage) atentia de la esential si o indreapta spre banal. Oameni suntem, fiinte rationale, si dupa cum spunea un parinte: Omul nu se trage din maimuta, dar multi tind spre ele.
Sa va bucurati de Nasterea Matuitorului, iar in inima voastra sa traiti concomitent Nasterea, Invierea, si toate celelalte sarbatori impreuna, dupa cum am auzit in urma cu cativa ani: Invierea trebuie sa o traim in fiecare zi a anului.
Doamne ajuta!
Mihai
anaprunescu
decembrie 21, 2012 @ 8:38 am
pai normal ca esenta este aceasi ….,,Dumnezeu S-a făcut om întrupându-se din Maria Fecioara, S-a născut, a trăit ca om alături de Mama Sa și de Iosif, și apoi a ieșit la propovăduire… mergând în final spre patima Sa de bună voie, pentru a mântui întreaga lume,,iar Papa stie ce zice!,,
SI NE BUCURAM CA NU-L ATACATI DUMNEAVOASTRA PRIN ACEST ARTICOL PE PAPA,INSEAMNA TOTUSI CA NU SUNTETI DUSMANUL BISERICII CATOLICE CUM SUNT MAJORITATEA DINTRE ORTODOXI-PENTRU CA NU INTELEG ADEVARUL DIN PACATE….!!UN ARTICOL BUN DE CITIT SI RECITIT!
SARBATORI FRUMOASE!
LAUDAT SA FIE ISUS!
Claudiu Balan
decembrie 21, 2012 @ 8:57 am
Doamne ajută, Ana!
Sărbători cu bucurie!
Grigore Alexandru
decembrie 21, 2012 @ 12:43 pm
„Era creştină a fost calculată de călugărul Dionisie Exiguus(cel Mic, 540), originar din Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea), la Roma, în anul 525-526 şi s-a numit de aceea şi «era dionisiană». După calcului lui Dionisie cel Mic, Iisus Hristos s-a născut la (25 dec.) 753a.U.c. [b]Acest calcul era greşit cu 4 sau 5 ani [/b], pentru că Mântuitorul s-a născut înainte de 753a.U.c., şi anume înainte de anul 750, deoarece se ştie că în acest an a murit Irod. Mântuitorul s-a născut înainte de moartea lui Irod, cu un an sau doi, după toată prababilitatea în 748 sau 749 a.U.c, deci cu 4 sau 5 ani înainte de începutul erei creştine, calculată de Dionisie cel Mic în 753 a.U.c., dată care a rămas până astăzi în stabilirea evenimentelor din istoria universală corespunzând cu anul 1 al Naşterii lui Hristos.”
Preot prof.dr. IOAN RĂMUREANU,
Preot prof. dr. MILAN ŞESAN,
Preot prof.dr. TEODOR BODOGAE
în ISTORIA BISERICEASCA UNIVERSALA VOL 1(1-1054),Editura IBMBOR, Bucureşti, 1987,p.19
Laura Stifter
decembrie 22, 2012 @ 8:12 pm
Foarte interesant şi util articol, felicitări, Claudiu!
Chiar am avut recent o discuţie pe această temă cu o elevă în clasa a XII-a (i-am povestit lui Claudiu). Ea era foarte derutată din cauza informaţiilor denaturate din mass-media laică.
Exact aşa am învăţat şi eu la Teologie: Mântuitorul Hristos S-a născut în vremea lui Irod cel Mare (+4 î. Hr.), ceea ce-nseamnă că Naşterea Sa a avut loc cu câţiva ani mai devreme decât ştiam noi. Sf. Dionisie Exiguus a greşit calculul datei Naşterii Domnului cu 4-5 ani, atâta tot. În Sf. Scriptură nu se menţionează anul, luna şi ziua Naşterii Domnului, ci doar se relatează evenimentul; prin urmare, ipoteza Papei, cunoscută de mult timp în mediul teologic, nu contrazice cu nimic referatul biblic al Naşterii lui Hristos (Mt2, 1-12 şi Lc2, 1-20).
Nu mai am ce să comentez, deoarece Claudiu a reuşit să explice mult mai clar şi concis decât aş putea eu s-o fac.
Felicitări încă o dată, CLaudiu! 🙂
„Hristos Se naşte, slăviţi-L!”
P. S. Ana Prunescu,
Într-adevăr, Claudiu şi Dan, adminii acestui site minunat, sunt credincioşi autentici ai lui Hristos şi au o atitudine foarte deschisă faţă de creştinii de alte confesiuni. 🙂
Ne bucurăm că vă avem printre noi.
Lăudat fie Iisus!
Laura Stifter
decembrie 22, 2012 @ 8:27 pm
Este foarte interesant şi citatul postat de către Alexandru.
Iată, aşadar, că această idee era de mult timp cunoscută în teologie, dar jurnaliştii s-au sesizat abia acum şi au hiperbolizat totul… pentru a avea cât mai multe ştiri „senzaţionale”. 🙂
Grigore Alexandru
ianuarie 1, 2013 @ 5:46 pm
Pagini de istorie – Contextul Nasterii Mantuitorului (Trinitas TV)
3:54–4:38
[url]http://www.youtube.com/watch?v=UsYEo8Wxxq4[/url]
Andrei-Marin
ianuarie 1, 2013 @ 7:56 pm
[quote]Papa Benedict al XVI-lea are îndoieli și asupra datei de 25 decembrie în care noi sărbătorim nașterea Domnului, spunând că nu există dovezi istorice pentru această dată: „Nu știm nici măcar în ce sezon S-a născut. Sărbătorirea nașterii în perioada cea mai întunecată a anului este probabil legată de tradițiile păgâne și solistițiul de iarnă”.[/quote]
Cam slăbuț la biblice acest papă. Și nici la istorie nu excelează.
[quote name=”Claudiu-admin”]Totuși vreau să precizez că am mult mai mare încredere în Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe care au stabilit ca data nașterii Domnului să fie pe 25 decembrie, și anul de naștere să fie așa cum e astăzi, decât în așa-zisii oameni de știință care caută dovezi ca să creadă în cuvintele Sfintei Scripturi… și care pun la îndoială mai tot ce este prin Sfânta Scriptură.[/quote]
Această afirmație ar avea nevoie de niște completări. Să le luam pe rând:
1. Chiar la începutul evangheliei sale, Sf. Luca ne relatează cum Zaharia (tatăl Sf Ioan Botezătorul), care era arhiereu în acel an, intrase în Templu să tămâieze Sfânta Sfintelor(Lc 1, 8-10). Punând cap la cap textele de la [b]Luca 1, 9-10[/b] („[i]A ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul Domnului. Iar [b]toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga[/b][/i]) cu cele de la [b]Levitic 16, 12[/b] ([i]Să ia cărbuni aprinşi de pe jertfelnicul cel dinaintea Domnului, o cădelniţă plină, şi aromate pisate mărunt pentru tămâiere două mâini pline, şi să le ducă înăuntru, după perdea[/i]) și [b]Levitic 16, 29[/b] ([i]Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, să postiţi şi nici o muncă să nu faceţi, nici băştinaşul, nici străinul care s-a aşezat la voi[/i]) vedem că este vorba despre [u]Sărbătoarea Ispășirii[/u], când arhiereul intra o dată pe an în Sfânta Sfintelor.
2. Evreii aveau o enumerare a lunilor anului începând cu [b]luna Nisan [/b]([u]martie-aprilie[/u]) preluată probabil de la egipteni şi aflată în uz în timpul lui Moise. De aici ne dăm seama că Sărbătoarea Ispășirii avea loc în jurul datei de [u]23 septembrie[/u](vezi „[i]luna a şaptea, în ziua a zecea[/i]”Lv. 16, 29) când de fapt şi sărbătorim zămislirea Sf. Ioan, iar naşterea lui – pe 24 iunie, adică peste 9 luni exact, ţinând cont chiar şi de ziua pierdută în februarie, deşi noi ştim că un băiat nu se naşte după 9 luni exact. Aici este o marjă de „eroare” ori mai degrabă de simbolism.
3. Din textul de la Luca 1, 24-27 „[i]Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar [u]în a şasea lună[/u] a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.[/i]” vedem că Hristos a fost cu jumătate de an mai mic (ca vârstă fizică) decât Ioan Botezătorul, iar zămislirea lui în pântecele Mariei a avut loc în luna a 6-a și s-a fixat, zămislirea la 25 martie, iar [b]naşterea la 25 decembrie.[/b]
4. Nu putem să excludem sau să facem abstracție de sărbătorile păgâne şi fenomenele naturale care se petrec la aceste date. Toate acestea puteau să aibă un rol profetic, mai ales că „imaginile biblice” (iar Biblia se exprimă în imagini) ne permit să spunem că Ioan Botezătorul reprezenta Legea Veche şi perioada când lumina scade, aprofundându-se întunericul (apropo de scurtarea zilei după 24 iunie). Pe de altă parte Hristos – Soarele Dreptăţii (numit aşa încă din VT, nu doar în legătură cu zeul Mithra) este Cel care face ca întunericul să scadă, iar lumina să crească (apropo şi de 25 decembrie). Şi chiar dacă treaba asta pare trasă de păr, eu prefer să dau dreptate Sfinţilor Părinţi care văd chiar şi în textul de la Ioan 3, 30 ([i]„Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez”[/i])
o împlinire a acestor profeţii, care se fac înţelese doar dacă privim la sensul lor pan-cosmic.
5. Dintr-un „Cuvânt la Nașterea Domnului” vedem că Sf.Ioan Hrisostom mărturiseşte că în timpul său, încă se mai păstrau în arhivele de la Roma documentele oficiale cu privire la recensământul populaţiei evreieşti de pe vremea când Quirinius guverna Siria. De la el aflăm şi că în acele documente era specificată şi data stabilită de Roma în acest scop: anume, ziua de 25 decembrie. Tot el afirmă că mai întâi la Roma s-a prăznuit sărbătoarea Naşterii Domnului, pe care au preluat-o mai apoi şi răsăritenii..(„Cuvântul la Nașterea Domnului” este din cartea [i]Ioan Gura de Aur – Predici la duminici si sarbatori[/i] pe care o am în format pdf. și v-o pot pune la dispoziție)
Revin cu detalii și despre anul nașterii :D.
Bulgaru Alexandru
ianuarie 1, 2013 @ 9:45 pm
Salut,
Referitor la data de 25 decembrie, la cursul de Istoria Religiilor, domnul profesor Remus Rus a făcut o supoziție.
– pe 25 decembrie aveau loc la Roma, Saturnaliile, petreceri în cinstea zeului Saturn, dar și în cinstea Solstițiului de Iarnă (calculat de ei la 25 decembrie, și nu la 22 decembrie cum este de fapt)
– pentru a nu fi prigoniți în timpul adunării pentru sebarea Nașterii Domnului, creștinii din Roma profitau de această ocazie, și se adunau la aceste serbări, înșelând vigilența autorităților și serbând astfel fără probleme Nașterea Domnului
– mai târziu și Răsăritul a preluat această dată. Tot mai târziu au apărut și comparațiile dintre Mântuitorul și Soare – Soarele dreptății – Răsăritul cel de Sus, etc.
– în Liturgica – Pr. Prof. Ene Braniște este arătată și o strânsă legătură cu Nașterea Sf. Ioan Botezătorul (pe 24 iunie – aproape de Solstitiul de Vară). Sf. Ioan Botezătorul afirmă: [b]Aceluia (adica lui Iisus) se cade sa creasca, iar eu sa ma micsorez” ( Ioan 3, 30)[/b] – aluzie la creșterea zilelor de după Solstițiul de Iarnă și la micșorarea nopților
– în legătură cu ceea ce a zis Benedict al XI-lea….este un lucru de mult știut. Sf. Dionisie Exiguul a calculat Nașterea Domnului cu o eroare de 4-5 ani. Inițial el stabilise ca dată anul 754-753 AUC (Ab Urbe Condita – de la întemeierea cetății Romei). Cercetători au arătat că dacă luăm această dată în considerare (cum de alfel este și calculat acum sistemul calendaristic) ar trebui ca Irod să fi murit cu 4-5 ani înainte de Nașterea Domnului, ori știm că nu este așa.