Parada armatei duhovniceşti din biserici şi mănăstiri
La mulţi ani România ! La mulţi ani tuturor românilor de pretutindeni! Astăzi nu doar noi, cei din ţară, sărbătorim ziua naţională ci toţi fraţii noştri plecaţi la muncă în străinătate. Gândul se îndreaptă şi către cei din familiile noastre plecaţi în Italia, Spania, Franţa, Germania, Marea Britanie, Danemarca, Norvegia, SUA, Canada, Asia, şi Australia şi din întreaga lume. Din câte am auzit, aproximativ 5 milioane de români sunt plecaţi peste hotare, asta înseamnand un sfert din populaţia ţării, la ora actuală. Să ne rugăm pentru ei, să-i cerem Domnului să-i vedem cât mai curând şi sperăm ca la un moment dat se vor întoarce acasă.
Când scriu acest articol văd parada militară din Bucureşti de la Arcul de Triumf şi mă tot gândeam… Toată tehnica de ultimă oră a armatei, a poliţiei şi a serviciilor de pază trece prin faţa a mii de oameni, defilând cu tancuri, taburi, amfibii, camioane, tunuri, arme, maşini ultramoderne, soldaţi, jandarmi, şi călăreţi, pentru a ne insipira încredere şi a ne spune liniştitor: Nu vă fie frică cineva vă păzeşte!
Deşi rolul armatei şi al poliţiei este foarte important totuşi ele nu ne pot scoate din criza economică. Parada militară de pe bulevardul Kiselleff nu ne dă speranţe că vom avea o viaţă mai bună, un salariu mai mare şi că oamenii vor fi mai cinstiţi.
Cred din tot sufletul că în fruntea soldaţilor şi a tehnicii militare de ultimă oră care a defilat în Bucureşti trebuia să defileze şi un batalinon duhovnicesc de preoţi şi călugări. Preoţii cu epitrahilele în gât, cu crucea Domnului în mână stângă, cu potirul în mâna dreaptă, iar călugării cu camilafca pe cap, cu psaltirea în mâna dreaptă şi mătăniile în mâna stângă.
Nu doar armata ţării veghează la siguranţa populaţiei ci şi armata lui Dumnezeu din biserici şi mănăstiri. Dacă militarii ne păzesc graniţele ţării, preoţii şi călugării ne păzesc graniţele sufletului şi ne aduc aminte mereu că armate de îngeri păzitori stau lângă noi şi ne feresc de rău. Hristos Domnului cu Maica Lui Preacurată, cu mii şi mii de sfinţi, mucenici şi ierarhi ne slujesc şi ne vor binele.
Mai mult decât armata, Dumnezeu este alături de noi în fiecare clipă a vieţii, revârsând harul său din belşug pentru iertare, sprijin, bucurie, pace, linişte şi înţelegere.
Astăzi Hristos spune din Sfânta Evanghelie de la Matei către toţi românii:
„Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”
Trăim vremuri grele, dar nu foarte. Au fost momente când românii şi România a dus-o mult mai rău. Problema noastră astăzi este sărăcia şi necinstea. Armata şi poliţia nu ne pot ajuta prea mult în aceste prvinţe dar Hristos Dumnezeu şi armata sa duhovnicească sunt mereu gata să ne ofere soluţii.
Preoţii prin Sfintele Taine ne dau har, ne dezleagă păcatele, ne dau putere să nu mai greşim şi să iubim mai cu adevărat pe aproapele nostru. Preoţii ne descoperă înţelesurile vremurilor în care trăim, ne încurajează să fim cinstiţi, ne descoperă tainele lumii şi menirea omului pe pământ. Călugării se roagă pentru noi şi ne arată cum trăiesc împărăţia cerurilor încă de pe acum în sufletul lor şi în mănăstire. Ei sunt cei care pot arăta mai bine cu degetul răul din lume, ca unii ce au părăsit lumea şi s-au răstignit pentru Hristos prin ascultare. Sfinţii sunt rugători şi mijlocitori înainte lui Dumnezeu pentru noi şi mari făcători de minuni. Maica Domnului este nădejdea şi bucuria întregii lumi, cea pe care Dumnezeu mereu o ascultă şi-i îndeplineşte toate cererile cele de la noi. Măicuţa Domului este exemplu cel mai clar că omul poate fi mai cinstit şi mai sfânt decât heruvimii şi serafimii, poate purta pe Dumnezeu în suflet aşa cum ea la purtat pe Hristos în pântece.
Iar Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă, e cea care ne-a creat, familia noastră sfântă, în care mereu suntem primiţi cu drag şi bucurie.
Ar trebuie să cântăm şi în postul Crăciunului ca-n Postul Sfintelor Paşti: „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi !”
Nu vă fie frică indiferent prin câte necazuri treceţi! Dumnezeu are soluţii pentru toate problemele noastre, dar nu uitaţi că soluţia Lui are în persepctivă veşnicia.
Fiecare popor din lumea această se identifică cu ceva, cu un fel de a fi. Noi românii putem să ne bucurăm de un singur lucru: suntem creştini de 2000 de ani, credem în Dumnezeu, iar ţara noastră are zeci de mii de biserici şi mănăstiri, spitale duhovniceşti unde ne putem vindeca de egoism şi vanitate.
Ortodoxia este bogăţia ţării noastre.
Căldura sufletească şi apropierea de oameni este talantul românului !
Să nu vă fie ruşine că sunteţi români. Să vă fie ruşine când sunteţi necinstiţi, hoţi, desfrânaţi, egoişti, lacomi, beţivi…
România e o ţară minunată, iar românul care are radăcinile adânc înfipte în Biserică este un sfânt.
La mulţi ani România! La mulţi ani românilor de pretutindeni!
(Claudiu)
adriana
decembrie 1, 2010 @ 7:51 pm
Mi s-a pus un nod in gat citind articolul tau. La multi ani!
admin
decembrie 1, 2010 @ 8:07 pm
La multi ani Adriana !
De ce ti s-a pus un nod in gat?
Ana
decembrie 1, 2010 @ 8:44 pm
La multi ani frati romani
Multumim mult Claudiu. Dumnezeu sa te binecuvanteze.
Si mie mi s-a pus un nod in gat. E vorba de aceeasi stare despre care vorbeste si Adriana. Ma bucur mult de tot articolul scris de tine si simt nevoia sa subliniez ce ai scris la sfarsit:
"[b]Ortodoxia este bogăţia ţării noastre.[/b]
Căldura sufletească şi apropierea de oameni este talantul românului !
[b]Să nu vă fie ruşine că sunteţi români.[/b] Să vă fie ruşine când sunteţi necinstiţi, hoţi, desfrânaţi, egoişti, lacomi, beţivi…
România e o ţară minunată, iar românul care are radăcinile adânc înfipte în Biserică este un sfânt.
La mulţi ani România! La mulţi ani românilor de pretutindeni!"
La multi ani frati romani.
Doamne ajuta
adriana
decembrie 2, 2010 @ 3:18 pm
de emotie mi s-a pus nodul in gat…ai scris foarte frumos…si clar si la obiect…am preluat si eu pe blog o parte din articol
suntem crestini de 2000 de ani…m-am gandit aseara ca mergand pe urma arborelui genealogic, fiecare roman are un stramos contemporan cu Sfantul Apostol Andrei, care a stat inca din timpul vietii atat de aproape de Dumnezeu…ma gandeam ca acel stramos poate chiar l-a intalnit pe Sfantul Apostol Andrei…si ma intrebam ce atitudine a avut fata de acesta?!…l-a urmat?…l-a huiduit?…in functie de atitudinea stramosilor nostri fata de sfinti si Dumnezeu cred ca sunt si mostenirile pe care le avem fiecare in cartea vietii noastre…
Oana Stefan
decembrie 4, 2010 @ 8:40 pm
superb articol
Sunt niste lucruri atat de minunate si profunde scrise aici. Iar la sfarsit o lectie extraordinara:
Iar pentru noi, care sunemt plecati din tara (din pacate) este ca o mangaiere cand cineva acasa, se gandeste la noi, cei plecati.
Iti multumesc Claudiu din nou, pt un articol minunat pt noi toti.
Claudiu
decembrie 4, 2010 @ 10:48 pm
Cu drag Oana!