Parfum de mântuire sau de pierzare?
Cine nu are in casa si nu foloseste cel putin un parfum sau spray? Atat fetele cat si baietii, folosesc parfumul ca pe ceva indispensabil pentru lumea in care traim. Si cine nu a primit sau nu a daruit macar un parfum la viata sa? Aproape toti am daruit si primit, cu siguranta, caci parfumurile sunt printre cele mai uzuale cadouri pe care am fost invatati sa le facem.
Stiind ca orice crestin trebuie sa fie atent la tot ceea ce interactioneaza cu sufletul sau, si cu aproapele lui, in perspectiva mantuirii, dar si pentru ca vedem ca toate au un rost la Dumnezeu, deci toate trebuie sa aibe un rost bine determinat si la noi, atunci este de bun simt sa ne intrebam care este rostul parfumului in viata noastra:
Daca este unul igienic, de inhibare a transpiratiei, atunci este ceva perfect normal. Dar daca are un alt scop, un scop rau mascat de unul aparent bun, atunci trebuie sa vedem cu ce ne dauneaza si cum putem sa scapam de acest rau „necesar”?!
Noi stim ca ispita vine prin toate simturile, prin vaz, prin auz, prin pipait, prin gust…si prin miros. Dar putem spune ca parfumul sau sprayul este pricina de ispita, deci de pacat? Sfintii ne invata ca este, si il asociaza voluptatii, unei forme subtile de pacat ce tinde spre desfranare. Fii pentru o clipa sincer in inima ta si raspunde-ti: Pentru ce te dai cu parfum? ca sa acoperi eventualul miros de transpiratie sau sa atragi atentia cu dulceata parfumului? Ca sa nu mai zic ca mirosul parfumului intretine si aprinde patima desfraului, ce este atat de raspandita in randul tinerilor.
Si daca ne gandim mai bine, oare utilizarea parfumului nu este o lipsa de smerenie? Caci un om smerit, intotdeauna se ingrijeste sa nu iasa cu nimic in evidenta. Unui om smerit nu-i place sa intoarca priviri asupra sa cu aspectul strident al hainelor, nici cu podoabe, nici cu mirosul parfumului, si cu nimic altceva, ci se va feri mereu de privirile oamenilor. Daca inainte parfumul era un lucru atribuit doar femeilor, astazi putem spune fara sa gresim ca si barbatii au intrat in aceeasi balta, aproape in unanimitate. Si nu e casa de crestin in care sa nu numeri macar cateva tipuri de parfumuri, sau sprayuri, after shave-uri sau apa de colonie, ce foarte bine ar fi putut fi painile unor saraci, pentru multe zile.
Poate imi vei reprosa ca nu mai traim in antichitate, caci avem nevoie de un miros suportabil, nu de refularile de transpiratie ale firii noastre cazute, atunci cand stam la cozi interminabile sau in mijloace de transport in comun si alte situatii asemanatoare. Si este de bun simt sa nu mirosim a transpiratie, caci asta ar insemna sa fim neglijenti, provocand indispunerea aproapelui. Dar stai asa. Oare nu sunt atatea si atatea antiperspirante, fara miros, ce inhiba cu succes transpiratia pentru o zi intreaga incat sa nu mai fie nevoie sa te dai cu parfum? Atunci de ce sa folosesc parfumul daca stiu ca un anti-perspirant nu-mi pune in pericol mantuirea si nici pe altii nu-i ispiteste.
Pentru ca aproape toti crestinii merg ravnitori cu moda lumii in inima, este greu sa se inteleaga astazi ca pacatul este pacat, chiar daca este facut de un singur om, sau este unul generalizat la scara planetara. Si cum cultul trupului este un „sport” actual de succes, bine intretinut prin toate mijloacele de informare, nu are nimeni timp sa-si dea seama ca nici regii sau imparatii din urma noastra, nu au trait intr-atata lux si desfatare ca noi. Dar, pentru cine are urechi de auzit…sa auda.
In contrast cu toate acestea, crestinul adevarat cauta smerit in rugaciune mireasma Duhului Sfant, lauda pe Domnul ce a impodobit florile pamantului cu minunate parfumuri, se indulceste cu mirosul de tamaie si cel de mir, si isi inalta gandul si inima la cereasca patrie, la „cele ce ochiul n-a vazut si urechea nu a auzit si la inima omului nu s-a suit„.
Insa poate imi vei spune: „Cu ce ma opreste un parfum sa fiu mai bun? Sau ma scapa de patimi cumva? Ma face sa ma apropii mai mult de Dumnezeu?”
Pai ce parfum, ce spray, ce apa de colonie de pe lumea aceasta te duce cu gandul la rai? Niciunul! Toate au un miros strain de Dumnezeu, toate au iz de moarte sufleteasca, toate te tin captiv cu mintea si inima aici pe pamant si toate vor pieri intr-o buna zi. Dar mirosul sfintelor moaste, dar mirosul mirului, mirosul cetinei de brad, al tradafirilor, al busuiocului…? Cum te inalta la Creator? Vezi diferenta?
Ia sa stai adulmecand mirosul teilor… sa vezi cum ti se ridica privirea in sus spre cer!
Ce te tine legat pe pamant…nu te lasa sa mergi la rai, asa ca fiecare stie ce are de facut.
(Claudiu)
alida
iulie 4, 2009 @ 11:22 am
i now you:-p…you are my friend:P..sper ca nu gresesc…:P
MONICA
iulie 4, 2009 @ 2:56 pm
Off ,Doamne ,cred ca iar o sa-mi sara toata lumea in capp cand spun ca mi se pare o prostie.
Acum sa ne purtam toti ca niste habotnici din sec 3 ca nu cumva sa smintim pe altii.
Perversii vor ramane perversi intotdeauna ,de ce sa port eu pacatul altuia.
Intr-o iarna ,o colega de-a mea era infofolita toata intr-un palton ,cu fular si cu gluga trasa pe cap.
Si totusi un pervers-ca altfel nu am cum sa-i spun tot s-a luat de ea si a facut remarci porcoase la adresa ei.
Acum ei i se poate reprosa ceva ?Se daduse cu parfum pe gerul ala?Era porovocatoare asa infofolita (de nici nu se cunoastea ca e fata macar?)
NU .Si totusi exista astfel de creaturi ptr care nu conteza aceste aspecte .Care sunt „bolnavi „sufleteste „ din nastere cred.
De ce sa poarte ea pacatul lui ?
Ideea e urmatoarea – nu noi crestinii trebuie sa fim neingrijiti si imbroboditi ca niste babe habotnice , ptr ca dementi intotdeauna vor fi.
Intotdeauna vor exista persoane pe care desi noi nu le provocam nici prin imbracaminte si nici prin parfum vor fi desfranate .
Nu inteleg eu de sa fiu HABOTNICA doar ptr chipurile a proteja pe unii .Daca eu st6iu ca nu am intentii rele ,de ce sa ma simt vinovat cu ceva?
Acum eu zic sa nici nu ne spalam ,ca si sapunul are poate un parfum smintitor.
Si eventual nici sa nu mai oiesim prin liume ,poate simpla noastra existenta ii sminteste pe unii.
Mi se pare ca in curand cu asa mesaje o sa fim musulmani ,nu ortodocsi.Fara nici o suparare ,dar unele din aceste mesaje (unele ptr ca altele mi se par bune si folositoare ) nu au nimic de a face cu ortodoxia ,ci cu habotnicia.
Fara nici o suparare ,ca am mai discutat si cu preotii aceste aspecte si sunt totale opuse fata de cele de aici.
Deci nu vb de la mine citire ,cu in urma unor discutii cu duhovnicul meu.
Voi faceti cum vreti .
MONICA
iulie 4, 2009 @ 3:00 pm
Se bate atata moneda pe aspectul exterior si atat de putin pe aspectul interior.Degeaba suntem crestini de suprafata ca fatarnicii.
Chiar Hristos ne spunea si cand postim sa ne spalam fata ,CAPUL SA NI-L UNGEM ;-)ar cred ca prin aceste mesaje poate venite dintr-o smerenie sincera de la voi ,o sa incurajati fara voie FATARNICIA -ADICA REDUCETI ORTODOXIA LA ASPECTUL EXTERIOR.ASTA O SA INTELEAGA UNII MAI SLABII CARE TREC PE ACEST SITE .
MONICA
iulie 4, 2009 @ 3:03 pm
Eu va intreb urm lucru -ce folos ca esti poleit cu falsa smerenie la exterior ,dar in interior esti PUTRED?
Asta nu era o remarca la adresa voastra ca nu va suspectez de asa ceva , ci o intrebare in general.
Smerenia adevarata vine din interior si trece poate la exterior,nu invers.
Numai bine !
Dan
iulie 4, 2009 @ 3:39 pm
Monica, Monica…la ce-l de-al doilea comentariu ti-ai raspuns singura cu al treilea 🙂 Frumusetea interioara o impodobeste si pe cea exterioara, ii imprima ceva sufletesc in ea. Bebelusii si copii sunt habotnici ca nu se dau cu parfum si spray? Desigur ca nu, si cu toate acestea carui om nu-i plac copii?(mai sunt si exceptii) Iar Mantuitorul ce ne spune? „de nu veti fi precum pruncii….” Dar daca ma gandesc bine, s-ar putea sa fie considerate habotnice si fetitele care nu se dau cu parfum in curand…ca acum isteria parfumului se intinde de la varste din ce in ce mai fragede. Iar faptul ca (ipotetic vorbind) daca renunti la parfum, in favoarea unui antipersiprant neutru (sa zicem), atunci lucrul asta te face sa arati din secolul 3? Da-mi voie sa cred ca pentru mine, si pentru toti tinerii de aici esti tot Monica, sora noastra draga 🙂
MONICA
iulie 4, 2009 @ 3:40 pm
„Pai ce parfum, ce spray, ce apa de colonie de pe lumea aceasta te duce cu gandul la rai? Niciunul! Toate au un miros strain de Dumnezeu, toate au iz de moarte sufleteasca, toate te tin captiv cu mintea si inima aici pe pamant si toate vor pieri intr-o buna zi.
Claudiu ,PARFUMUL ARE UN SINGUR SCOP -SA MIROSI FRUMOS SI NU A TRANSPIRATIE.
SCOPUL SAU PRIN SINE INSUSI NU ESTE SA TE DUCA IN RAI,.
VREM IN RAI ?SA AVEM O RELATIE MAI BUNA CU DUMNEZEU .HRISTOS E CALEA SPRE RAI.
Nu vreau sa te supar ,nu caut cearta cu tine ,dar chiar nu pot fi de acord cu acest mesaj .Este o atitudine exagerata in opinia mea.Si cred ca te asteptai si la reactii contradictorii din cate vad in acea postare.
Incercam de fapt sa protejam pe cine ?
Pe perversi pana la urma.Ca oamenii sanatosi niciodata nu s-ar gandi la asemea prostii ,cand se dau cu parfum.
Eu cel putin NICIODATA.
MONICA
iulie 4, 2009 @ 3:43 pm
DAN ,CU TOT RESPECTUL ITI SPUN -UNEORI PROMOVATI LUCRURI CARE NU AU LEGATURA CU ORTODOXIA ,CI CU PROPRIILE PARERI SAU CU HABOTNICIA.
Am spus un om sanatos la capo nu se gandeste cand se da cu parfum sa sminteasca pe altul ,ci sa nu miroasa urat.Eu personal am ramas socata cand am citit acest mesaj ,ptr ca niciodata nu mi-a trecut prin cap asa ceva.
Deci poti fii ca un prunc si cand te dai cu parfum .Problema nu e parfumul cum credeti voi ,CI MINTEA PERVERTITA.
MONICA
iulie 4, 2009 @ 3:47 pm
Repet poti sa te dai cu parfum si sa fii ca un prunc ,daca tu nu te gandesti sa smintersti pe altul ,ci sa mirosi frumos si a transpiratie.
Iar Dan perversi or sa fi e tot timpul fie ca ne dam sau nu cu ăparfum
Sa fie sanatosi si sa-si poarte pacatele.De4 ce sa ma simt vinovata cu ceva ?
Eu sa ma simt vinovata ptr ale mele ,nu ale altora.
Femeile de 70-80 de ani violate de dementi erau cumva parfumate sau imbracate ispititor?
Nu.Si totusi exista dementi pe lume.NU AI CE SA FACI SI CUM SA TE PROTEJEZI.
Eu vreau sa fiu un om normal inaintea lui Dumnezeu .
Voi repet faceti cum considerati.
MONICA
iulie 4, 2009 @ 3:49 pm
*scuze ptr greseli ,scriam foarte repede.
Dan
iulie 4, 2009 @ 3:52 pm
Monica, totusi…si dementii se pot mantui asa ca hai sa le zicem oameni. Hristos s-a rastignit si pentru ei la fel ca si pentru noi. Stiu ca e greu sa-ti pastrezi calmul cand vezi cate se intampla pe la televizor, dar totusi…hai sa facem un efort de dragul Domnului si sa nu mai uram pe nimeni.
MONICA
iulie 4, 2009 @ 3:57 pm
Dan ,eu nu pot sa spun albului negru si negrului alb,iar omului bolnav sanatos.
Si pavel folosea cuv dure .
E adevarat eu nu am dreptuul de a spune in comparatie cu el.
Dar cuv dure sunt valabile si ptr noi-noi suntem de ex pacatosi .E o jignire ?E un adevar .Hai sa nu mai fim poilitically correct.
Oricum ideea era alta in acel mesaj.
MONICA
iulie 4, 2009 @ 3:57 pm
*Sf.Ap.Pavel
MONICA
iulie 4, 2009 @ 3:59 pm
Inca ceva ,nu e vorba de ura cum crezi (poate datorita limbajului meu direct ).
E vorba despre o realitate.
Lucrurile astea se intampla pe bune.
Dan
iulie 4, 2009 @ 4:01 pm
Eu ma refer la faptul ca iti pierzi pacea Monica tot spunand ca-s dementi, perversi etc. Iar daca-ti pierzi pacea inseamna ca ceva nu este in regula cu gandurile de moment. Parca esti „eu” de acum cativa ani. Iti faci rau singura. Doar stii ce ai de facut in privinta asta 🙂
MONICA
iulie 4, 2009 @ 4:05 pm
Dan ,aici ai dreptate un pic.Ma cam enerveaza unele lucruri, e bine sa ai pace intr-adevar.
Insa marturisesc sincer cum sa ai pace cand vezi nedreptatea ?Nu stiu mie mi se pare ca atunci as fi anormal-as fi trepanat la creier.
Ii admir pe cei foarte linistiti ,insa nu-i inteleg cum poate sa nu-i deranjeze nimic .
Iar aici poate cuv astea ti -sau parut ca trezezsc ura in mine.
Nu era ura ,ci indignare ptr ca prin mesajul respectiv parca tot oamenii de buna credinta treb sa faca eforturi ptr oameni care nu merita .
MONICA
iulie 4, 2009 @ 4:08 pm
Adica in loc sa se schimbe cei rai ,treb tot aia de buna credinta sa faca eforturi ptr ei ca sa-i protejeze chipurile.
Intelegi indignarea ?
Repet nu e ura ,e indignare .
elena
iulie 4, 2009 @ 6:20 pm
Hm… totusi eu inteleg urmatorul lucru: ca daca, de exemplu, te dai cu antiperspirant, dar te duci seara la o petrecere (sa zicem o nunta, sau poate la opera) te gatesti, te aranjezi, si folosesti si un parfumel fin, cu care te dai pe dupa urechi si la incheieturile mainilor, sau mai rau, pe haine (unde nu prea transpiri, iar daca transpiri, nu prea deranjeaza pe nimeni mirosul)… asa.. si mergi cu prietenul sau cu vreo amica, sau chiar cu sotul… mi se pare ca, chiar daca nu ispitesti pe nimeni, ceea ce cauti este sa atragi atentia sau „sa fii in rand cu lumea”.. lucruri care nu sunt normale si nici nevinovate, sunt ale omului cel vechi din noi, al omului trupesc, care nu iubeste smerenia… pe cand daca, in aceeasi situatie, te imbraci curat, faci o baie si folosesti si un antiperspirant sau poate chiar un pic de parfum dar strict pt zonele problematice din punct de vedere al transpiratiei, atunci esti cuminte si asezat si cauti doar sa nu deranjezi pe alti…
Relativ off topic: bunicii sotului meu sunt f bolnavi si nu pot avea grija de ei insisi, stau amandoi in pat toata ziua, unul nu prea vede, celalalt nu prea aude, dar sunt atat de multumitori lui Dumnezeu… am fost la ei si am simtit un pic de miros de transpiratie si ma intrebam… cum au facut atatia copii, ca erau toata ziua la munca, terminati de oboseala, probabil foarte murdari, cu o gospodarie uriasa de care trebuiau sa aiba grija… deci atractia exista oricum, indiferent de „parfum”, totusi Claudiu pune punctul pe i: „de ce ne dam cu parfum?” Trebuie sa dam un raspuns bineplacut lui Dumnezeu la intrebarea asta. In plus, tatal meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, era impotriva oricaror produse de acest gen pentru ca avusese niste colege de facultate pe care le auzise, la un moment dat discutand ceva de genul: „ne spalam sau ne dam cu spray?” Oare ne dam seama ca daca am folosi mai putin aceste produse am cauta sa fim mai atenti sa fim tot timpul foarte curati si poate ca am fi mai sanatosi?
MONICA
iulie 4, 2009 @ 6:38 pm
Parerea voastra ,care v-am spus mi se pare mai mult decat exagerata.Fara suparare ,eu nu vreau sa ajung o baba acra si habotnica la 25 de ani,in curand .
MONICA
iulie 4, 2009 @ 6:39 pm
Cred ca il transformam noi insine pe Dumnezeu in ceva ce nu este .
MONICA
iulie 4, 2009 @ 6:52 pm
TEMA DE GANDIRE
Evanghelia de astazi ne spune, de la inceput, ca „Luminatorul trupului este ochiul. De va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat“. Ochiul curat anunta si curata o inima curata. Ochiul curat aduce lumina lui Hristos in sufletul doritor de Dumnezeu. Mare parte a ispitelor care se napustesc asupra noastra vin prin ochii acestia trupesti, care judeca mereu cu sminteala din fiecare dintre noi, care vad mereu pacatul acolo unde ar trebui sa vada virtutea, care se preocupa de cele ale lumii acesteia, mai mult decat de cele ale lui Dumnezeu.
Nu vi se pare cateodata ca problema suntem noi ,ca de fapt noi gandim lucruri rele automat despre unul si altul ,cand poate celalalt nici prin minte nu-i trece de fapt ceea ce noi presupunem automat despre el.
Marturisesc ca niciodata nu mi-ar fi trecut prin cap chestiunea asta cu parfumul ,pana cand nu v-am auzit pe voi.
MONICA
iulie 4, 2009 @ 6:53 pm
Spun lucrul asta ca fiind valabil si ptr mine ,nu de pe pozitia de neprihanita .
adriana
iulie 4, 2009 @ 7:09 pm
cum am auzit ceva de tei…hop si eu…recunosc ca imi plac si parfumurile de la sticlute..dar le folosesc mai rar…prefer sa nu indepartez mirosul mirului
MONICA
iulie 4, 2009 @ 7:16 pm
Asta e cu totul si cu totul altceva ,adriana .
Georgiana
iulie 4, 2009 @ 7:26 pm
Intru si eu in discutia voastra,referitor la tema de gandire.
Pe mine ma enerveaza cel mai mult oamenii care participa la slujbe,la Sf Maslu,Sf Liturghie datzi cu tone de parfum. Ori te duci pentru Hristos ori pentru lumea din jur ca sa te miroasa.
Cum putem sa le deschidem noi ochii acestor persoane?
Georgiana
iulie 4, 2009 @ 7:27 pm
defapt tot eu imi raspund..
cred k Dumnezeu e singurul kre ne poate deschide ochii
Georgiana
iulie 4, 2009 @ 7:32 pm
am citit undeva k ,,Este neindicat ca atunci cand ne ungem cu mir sa fi folosit inainte un parfum sau ceva asemanator. Cum tot indicat este a nu folosi parfumarea inainte de a merge la Sf. Biserica, pentru ca acolo un singur miros trebui sa fie, al tamaii bine mirositoare”
MONICA
iulie 4, 2009 @ 7:52 pm
Georgiana
Eu de ex ma dau si antiperspirant si cu mult mult spray -eu nu simt nimic .Dar probabil ptr cei din jur e puternic acel miros de parfum.
Motivul -transpir foarte repede si destul de mult .
Probabil si din cauza tiroidei.
In biserica e f cald ptr ca e una mica si multa inghesuiala.
Acum cineva de aici m-ar judeca cf celor spuse in mesajul de sus sau spuse de tine.
Nu toti sunt asa cum ii catalogati.
MONICA
iulie 4, 2009 @ 7:54 pm
Asta vreau sa spun .
Poate vedeti intr-un fel lucrurile si realitatea nu e cum credem noi de multe ori.
MONICA
iulie 4, 2009 @ 7:56 pm
Iar acum vara -pe caldura asta e dezastru.Daca biserica e si aglomerata …..
La mine sunt nevoite doamnele sa aiba un evantai in biserica ptr ca efectiv „curg apele „ .
Dan
iulie 4, 2009 @ 7:58 pm
Da Georgiana, si eu ma gandesc la fel. Sincer iti spun ca ma deranjeaza cand simt miros de parfum in biserica (si este o intreaga gama de mirosuri). Dar nu pot sa fiu suparat pe oameni ca fiecare e cu neputinta lui. Se vede ca astfel de parfum nu are ce cauta in biserica. eu unul asa simt. ma deranjeaza faptul ca-mi distrage atentia de la rugaciune. Cred ca e normal sa vina fiecare primenit, curat…dar fara lucruri straine…care se simt si distrag atentia de la rugaciune. asa au intrat si telefoanele mobile care deranjeaza…si alte lucruri (care sunt alta discutie). Cu bun simt, buna cuviinta…fara lumescul din noi si de pe noi in biserica, cam asa cred ca ar trebui sa mergem la Domnul. Bine-nteles ca aici intra si gandurile de griji lumesti.
Georgiana
iulie 4, 2009 @ 8:13 pm
In concluzie,cred ca ar trebuie sa ii lasam asa pe cei care folosesc parfum,spray si etc
Fiecare cu alegerea,defectele lui… Desi inainte eram inebunita dupa parfum acum recunosc ca detest acest lucru.
Pana la urma,Dumnezeu nustiu daca se uita la cat de mult parfum ai pus pe tine, ci doar la sufletul tau. Dar o rugaciune [mai ales in biserica] este mai bine primita daca o faci intr-un stil curat,natural..nu purtand „o masca” si un alt miros.
MONICA
iulie 4, 2009 @ 8:16 pm
Sunt oameni si oameni Georgiana ,ma gandesc acum ca poate aveti si voi dreptate ,or fi oameni cam preocupati de ei insisi in biserica in loc de rugaciune .Dau cu mult parfum si au o auto-admiratie fata de ei insisi .
Cine stie .
Georgiana
iulie 4, 2009 @ 8:20 pm
Dumnezeu pana la urma ii va lumina si pe ei,ca si pe noi
E normal cred sa ne mire sau sa ne ingrijoram in privinta acestor oameni. Dar si parfumul a devenit o ispita zilnica,dupa parerea mea…iar mai nou,el nu poate lipsi din „grija trupeasca” la fel ca machiajul si etc…
Dar sunt lucruri si mai grave,insa important este sa ne purtam grija de suflet si nu de trup.
Georgiana
iulie 4, 2009 @ 8:22 pm
defapt pe El ar trebuii sa-L rugam sa aive grija de noi,de sufletele noastre.
Caci noi singuri nu putem,in loc sa alegem binele alegem intotdeauna raul…
Doamne ajuta!
MONICA
iulie 4, 2009 @ 8:22 pm
„sa ne purtam grija de suflet si nu de trup.„
Si trupul e templul Domnului ,nu cred ca nu trebuie sa nu ne preocupam de el deloc.
MONICA
iulie 4, 2009 @ 8:24 pm
„Problema pe care o expune Sfântul Pavel este cea a priorităţii: ce este mai important pentru noi, plăcerea trupului sau aspiraţia sufletului. Cu toate acestea, creştinismul nu ignoră şi nu abandonează trupul. Acelaşi Apostol Pavel îl numeşte „templu al Duhului Sfânt“, iar una dintre cele şapte Sfinte Taine se adresează vindecării sau îngrijirii trupului. Dar cea mai profundă dovadă a preţuirii trupului o dă Mântuitorul Hristos, Care a luat trupul nostru, apoi a vindecat bolnavi cu trupul, a înviat pe cei morţi cu trupul. Biserica a condamnat, de-a lungul timpului, pe cei care desconsiderau trupul, considerându-l cauza şi locuinţa răului (în special maniheismul). Am putea zice că spiritualitatea ortodoxă manifestă cea mai responsabilă grijă faţă de trup, ferindu-l de autodistrugere. Nu spunem o noutate când afirmăm că patimile, viciile, sunt principala cauză a bolilor, a suferinţei, a grăbirii morţii trupeşti. Discernământul în relaţia sufletului cu trupul aduce deodată sănătate sufletului, cât şi vindecare trupului„
Ziarul Lumina
Georgiana
iulie 4, 2009 @ 8:25 pm
ne preocupam,dar in alt fel..
decat sa-l uratim prin pacat mai bine l-am infrumuseta lasandu-l asa cum Domnul ni l-a daruit..
Dar imbracandu-ne simplu,decent si nu extravagant,capatam mai multa frumusete chiar daca ptr unii tinuta serioasa si simpla este una plictisitoare..dar aceasta este o alta discutie
Georgiana
iulie 4, 2009 @ 8:26 pm
da,interesant art..
MONICA
iulie 4, 2009 @ 8:26 pm
Si mie mi s-a parut bun si echilibrat.
Georgiana
iulie 4, 2009 @ 8:30 pm
app Monica,pana la urma s-a pus in aplicatie ideea ta..cea cu rugaciunea ptr toti..
numai stiu daca s-a fixat o ora anume
…
MONICA
iulie 4, 2009 @ 8:31 pm
Hat hat -Nu v-am asteptat.
MONICA
iulie 4, 2009 @ 8:32 pm
O facusem de cand initiasem propunerea .
Georgiana
iulie 4, 2009 @ 8:34 pm
aha..
ok,parasesc site-ul acum:-))
Doamne ajuta
Adriana
iulie 4, 2009 @ 9:38 pm
Buna tuturor!
Eu sunt Adriana cea care de obicei ridic controverse pe site. Sper de data asta sa nu fie asa.
Traiesc in tara parfumurilor, Franta, si ceea ce apreciez foarte mult la frantuzoaicele de la mine din zona (nu stiu daca asa o fi peste tot) este faptul ca nu exagereaza cu machiajul, multe nefiind machiate sau cu un machiaj extrem de discret, la limita vizibilului(ma simt in sfarsit bine caci eu nu ma machiez deloc, iar la noi in tara eram considerata cam neingrijita din cauza asta, in timp ce aici sunt ok), nu prea iubesc tocurile inalte (nici eu), si nu exagereaza nici cu parfumurile desi au multe parfumuri de calitate. In tara la noi am fost mare iubitoare de parfumuri si imi parea rau ca nu imi permiteam sa imi cumpar parfumuri scumpe dar de calitate, decat foarte rar, asa ca mai adesea cumparam parfumuri mai ieftine care insa sunt mai sintetice si deci inteleg de ce unora li se par rele. Aici insa imi permit mai mult, caci parfumul bun este mai ieftin decat la noi(in termeni relativi), insa la cata discretie este aici din punctul asta de vedere, nu mai imi vine nici mie sa imi pun prea mult parfum caci as iesi imediat in evidenta. De fapt am si iesit in evidenta la inceput cand eram obisnuita ca la noi, si desi reactia lor a fost una pozitiva, caci le placea mirosul, parfumul cu adevarat de calitate nemirosind deloc rau, nefiind sintetic, pana la urma mie nu mi-a placut sa mi se tot spuna ce frumos miros, caci nu vroiam sa ies in evidenta, ci pur si simplu nu vroiam sa miros urat. Asa ca am prins si eu gust pentru parfumuri mai discrete care sa nu se simta „de la o posta”, insa am descoperit cu mirare si cu un pic de stres, ca nu prea gaseam, in aceasta tara a parfumurilor, un antiperspirant care sa fie intr-adevar eficient si pentru mine, pentru cat transpir eu, caci toate ale lor pe care le-am incercat nu aveau nici un efect satisfacator la mine, in sensul ca la sfarsitul zilei (aici se munceste pana seara) aveam un miros urat de transpiratie. La noi in tara era mai usor caci nu stateam la servici pana seara asa ca puteam ajunge sa ma spal si in mijlocul zilei, iar la noi gaseam si antiperspirante mai eficiente decat cele de aici care sunt prea soft pentru mine, soft nu in sens de miros, caci aproape niciunul nu are miros, ci soft in sensul de a contracara transpiratia mea. Si ma simteam penibil mai ales ca ma spalam de doua ori pe zi, cu hainele schimbate zilnic, si tot a transpiratie riscam sa miros la sfarsitul zilei. De curand abia am gasit un antiperspirant care in sfarsit sa imi fie bun (nu ii zic numele caci nu vreau sa fac publicitate).Asa ca eu o inteleg foarte bine pe Monica. Sunt oameni la care ajunge apa si sapunul ca sa alunge transpiratia, plus eventual un antiperspirant „obisnuit” fara miros, la altii insa trebuie ceva mai mult pentru a contracara mirosurile neplacute de transpiratie, asa ca adaugarea unui parfum poate fi o idee buna pentru acestia…
Cat despre pacat, cred ca depinde si de context. Monica nu s-ar fi gandit niciodata ca ar fi si o ispita in parfum, insa depinde mult de context, de mediul frecventat, deci in cele din urma de inima si ochiul omului, cum bine a sesizat Monica, adica daca de exemplu mergi intr-o discoteca, acolo unde unii merg ca sa „agate”, parfumul poate fi intr-adevar utilizat ca si ispita, pentru a atrage „prada”, insa in acest caz si „prada” are vina ei, nu este chiar atat de inocenta precum se lasa sa se creada aici… Insa a-l folosi in viata de zi cu zi pentru a fi spalat si ingrijit cu respect pentru celalalt care nu este obligat sa iti simta transpiratia (poate nu-i obligat sa iti simta nici parfumul, dar din doua variante cred ca este de preferat ultima, daca tot nu se poate o a treia varianta neutra), deci in acest context, mie nu mi se pare deloc pacat, desi e drept ca se poate reduce putin cantitatea parfumului folosit, dupa cum bine vad in Franta… unde fie vorba intre noi, francezii nu sunt neaparat un model de curatenie, in metro poti sa dai peste unii extrem de nespalati si transpirati, in spitale ai prefera ca multi sa nu isi scoata papucii din picioare in salonul in care ii consulti etc. Insa per ansamblu este adevarat ca apreciez ca sunt mai putine „mirosuri” adunate la un loc…
Dan
iulie 4, 2009 @ 10:41 pm
Adriana ai fost simpatica cu introducerea. 🙂 Eu ma bucur mult ca nu te machiezi si consideri ca asa e normal sa fie. Ar trebui sa invatam mai mult de la naturaletea copiilor. Se simpt ei complexati de infatisare? Nu…ei sunt bucurosi asa cum sunt. Neconditionati de „ajustari”, „infrumusetari”…etc. Cred ca ar trebui si noi sa facem la fel ca sa reinvatam bucuria ce am pierdut-o cautand „fericirea” pe care ne-o da lumea. Sa fim ca pruncii. Nu au partinire fata de nimeni, nu judeca pe nimeni, calatoresc cu intrebarea mereu, fara sa fie frustrati ca nu au nu stiu cate cunostinte, etc. Pe mine ma intristeaza foarte mult faptul ca multe fete (prin educatia primita de-a lungul vietii din mediul in care au trait) se simt aiurea, neconform cu moda, si „urate” cand ies din casa fara machiaj, oja, nevopsite etc., in loc sa se simta implinite, bucuroase si multumite asa cum le-a lasat Domnul: fara adjuvanti. Cred ca ar fi o lume mult mai frumoasa si mai lipsita de griji (de infatisare) daca ne-am iubi cu totii asa cum suntem. Sa vad si eu ca ies fetele in oras, sau cu orice ocazie, ca un copil la joaca. Bucuroase, fara sa se gandeasca ca nu arata bine (asta nu inseamna neingrijit ca un copil uneori, ci doar fara cele mentionate). Dar nu este numai vina fetelor de aceste complexe create, caci poarta vina mare si barbatii care nu le iubesc asa cum le-a lasat Dumnezeu. Voi ce parere aveti fetelor? Nu v-ati simti mult mai bine in pielea voastra sa stiti ca nu aveti nevoie de nimic in plus pentru a fi apreciate, admirate asa cum sunteti? Astept pareri 🙂
Florina
iulie 4, 2009 @ 11:40 pm
Din punct de vedere personal nu ma machiez prea mult(ma dau cu rimel doar) insa desi ma simt mai bine atunci cand sunt naturala, cand ma uit in oglinda ma prefer atunci cand sunt cu rimel decat fara…acum nu stiu daca a se da doar cu rimel inseamna a se machia…:-)
Ileana
iulie 4, 2009 @ 11:50 pm
prefer un parfum f discret atunci cand il folosesc…dar la antipersipirant nu pot renunta…nu vreau decat sa miros a CURAT… 🙂
Adriana
iulie 5, 2009 @ 1:25 am
Pai nici nu trebuie renuntat la antiperspirant pentru parfum!! Si nu trebuie renuntat nici la spalat pentru antiperspirant!! Insa trebuie gasit antiperspirantul eficace pentru fiecare, si nu este mereu usor… dar cine cauta, gaseste pana la urma :-)Iar un parfum discret in plus poate atenua un eventual esec al antiperspirantului, insa nu poate compensa nicidecum lipsa lui, desi se zice ca in Franta s-a inventat parfumul tocmai din cauza ca oamenii erau cam nespalati si ascundeau mirosurile sub parfum… nu stiu cat este de adevarat, poate este doar o anecdota 🙂
Cat despre machiaj, ca sa iti raspund Dan, sunt femei care se machiaza pentru ele insele, si nu pentru barbat, ele se vad mai frumoase asa. N-am inteles niciodata de ce, daca depinde de gust, sau chiar sunt mai frumoase asa. Pot sa spun insa ca eu ma simt mai bine fara par in anumite zone, chiar daca nu le expun niciodata nimanui… Dar e drept ca, copiii nu prea au par in plus 😀
Acum serios vorbind, si copiii pot fi rai unii cu altii in sensul ca ei cam rad de ceilallti daca sunt prea diferiti, si sensul de grup, de a se plia grupului, devine cel mai pregnant la pubertate, dupa care se mai schimba, adolescentii incepand sa mai vrea si sa iasa in evidenta fata de grup…
Cred ca a fi ca si copiii pentru a putea intra in Imparatia Cerurilor, inseamna sa fim cu inima curata ca si ei, caci chiar daca copiii mai au anumite rautati, nu sunt rautati care vin din inima, ci doar din necunoastere…
Carmen
iulie 5, 2009 @ 9:00 pm
Doamne ajuta!
Oare facem noi ceva pentru mantuirea noastra?Ne-a tras cineva de maneca sa ne invete sa avem credinta?NU.
Cand te „lovesti” ridici ochii spre cer si inveti sa te rogi…Dar noi traim in „duhul lumesc” si asta ne face sa ne ocupam de moda lumii …..Ne-am gandit noi vreodata ce-am face daca am fii inconjurati de o haita de lupi sau daca maine am fii in sicriu?Ar m-ai conta „moda”de orice fel(machiaj,parfum ,haine)….sau lauda,mandria,ingamfarea?NU CRED.Ne legam de lucruri simple si uitam esentialul.Cum ne facem noi placuti in fata Bunului Dumnezeu?
Ingerii din cer il preaslvesc PE BUNUL DUMNEZEU SI SFINTII DRAGI si noi nu stim ce sa mai inventam sa ne fie lejera viata si comoda….Pacat ca nu constientizam in toata clipa ca drumul spre cer este unul singur!Doamne ajuta!
Adrian
iulie 6, 2009 @ 12:10 am
Interesant articolul.Ma gandesc cei din antichitate cum or fi trait fara sprayuri?:D
adriana
iulie 6, 2009 @ 12:47 pm
Poate ca in antichitate aveau nasul „mai fin” 😀
Este interesant de vizitat castelele de pe Valea Loarei(Franta)ca sa descoperiti, in unele din ele, cam in ce mirosuri se traia pe vremuri (uah!), tinand cont ca acum sunt mult diluate acele mirosuri. Si ghidul ne spunea ca acei bogati, de indata ce se imputea prea tare castelul, se mutau in altul, lasandu-l pe primul sa se mai aeriseasca… Asa ca nu ma mir ca bietii tarani, care nu isi permiteau sa isi schimbe casa, aveau mirosuri mai „puternice”… Cu toate se invata omul, daca vrea… Si nasul are o capacitate de adaptare fenomenala 🙂
Oricum, ca tot vine vorba de mantuire si de ingeri, ingerii nu au corp material ca noi, si putina grija fata de sine insusi, precum si fata de cel de langa noi nu cred ca ar dauna mantuirii. Evreii, poporul ales, aveau multe legi de igiena corporala primite de la Moise… este spre sanatatea corpului, nu este de neglijat…
Pana la urma ce trebuie sa facem ca sa ne mantuim? Sa respectam poruncile, ne raspunde in Evanhelia Sa Mantuitorul… Si sa ne lepadam de sine pentru a-L urma, daca vrem sa ne desavarsim, mai zice tot El…
Si spalatul picioarelor? El Insusi a spalat picioarele ucenicilor Sai… Si Lui i-au fost spalate picioarele iar capul uns cu mir bine mirositor…
Daca parfumul ne impiedica sa mergem pe calea mantuirii, cum era cazul lui Iuda care vroia sa dea banii de mir la saraci, pai se poate renunta la acest parfum, dar daca insa nu ne impiedica sa ne urmam calea, atunci nu vad unde ar fi problema… Traim cu sufletul in cer, dar cu corpul pe pamant…
Numai bine!
constantin
iulie 7, 2009 @ 10:58 pm
….justificari, indreptatiri, motive…fiecrae le stie pe ale lui si important este sa fim cat se poate de sinceri cu noi insine!
Eu unul recunosc ca nu am nevoie de parfum, imi este de ajuns un antiperspirant; si totusi folosesc parfumul – e adevarat ca numai din cele fine! De ce o fac?! raspunsul e, lipsa smereniei, dorinta de a atrage aprecieri; vai si ce incantat am fost cand cineva mi-a recunoscut parfumul.
Pana acum cativa ani nu foloseam dar de cand am inceput sa le primesc si folosesc iata ca m-a cam cuprins aceasta patima pana si la biserica.
Ceva tot am retinut si constientizat – voi renunta la parfumat atunci cand merg la biserica!
constantin
iulie 7, 2009 @ 11:43 pm
Indemn pt Monica:
cauta sa nu te mai parfumezi la biserica si cu atat mai mult in preajma calugarilor sau la manastiri. Incerc sa nu judec pe nimeni si pot gasi circumstante atenuante multor persoane dar cauta atat tu cat si celelalte femei sa tineti cont de acest sfat.
Nu o zic din carti ci din experienta. Nu e vorba de ciudati/perversi sau dezaxati ci de faptul ca diavolul e atat de viclean incat in anumite medii/contexte poate declansa un adevarat bombardament de ganduri spre pacat doar la o singura adiere de parfum. Sa nu te socheze dar chiar si la auzul unei voci de femei sau chiar vedere unui chip de monahie poate fi insotit de declansarea unui taifun al curviei; nu degeaba in sf munte este interzis accesul femeilor!
Sa nu ti se para o nebunie ce-ti zic, repet, asta e valabil in anumite medii. Daca in societatea moderna o femeie coafata/machiata/parfumata poate trece neobservata gandeste-te ce ganduri ar declansa o femeie in bikini pe strada! si totusi, pe plaja, o femeie in bikini trece neobservata!! Sper ca intelegi la ce ma refer – e vorba de tocirea simturilor si normalitatea unor atitudini acolo unde sunt majoritare si ascutirea acelorasi simturi acolo unde contactul cu lucruri sau persoane este limitat sau deloc.
La fel, daca in societate poate trece neobservat sa fi parfumata in alte medii restrictionate/arhaice poti face adevarate ravagii. Tine cont de acest fapt si incearca sa treci cat mai neobservata ca tare mai au de patimit bietii calugari iar ei sunt ultimii oameni care pot fi acuzati de perversitati.
Cu iertare, Dumnezeu sa ne aiba in paza!
Alexandra
iulie 8, 2009 @ 10:15 am
Dan si Constantin: aveti dreptate in ce spuneti. Noi, fetele si femeile din zilele noastre ne-am obisnuit cu machiajul, oja, parfumul si hainele elegante pentru ca le vedem peste tot si s-a ajuns la o tocire a simturilor. E adevarat ca este greu, pentru cine vrea sa traiasca dupa Voia Domnului, sa treaca peste aceste ispite ale lumii. Mai ales pentru partea feminina, care este inclinata in mod deosebit spre cochetarie si grija pentru infatisare.
Ca sa revin la tema articolului, parfumul, parerea mea este ca e mai mult un moft decat o necesitate. Sa fim sinceri acum: s-au inventat antiperspirante din ce in ce mai performante, care inhiba transpiratia (un lucru nu tocmai sanatos) chiar si 24 de ore. Deci nici miros neplacut nu are de unde sa mai fie… un alt aspect ar fi ca parfumul, chiar daca la inceput acopera mirosul de transpiratie, dupa cateva ore se amesteca si rezulta ceva nu tocmai placut. Asta din cate am observat eu. Deci parfumul nu inlocuieste deodorantul sau il ajuta, ci are un scop de „cosmetizare” a omului.
Eu recunosc, imi place sa folosesc parfum in special la ocazii (nunti, petreceri, dar cateodata si ziua). Insa stiu precis ca nu este o necesitate, adica m-as putea lipsi de el oricand. Dar cum spunea cineva, e placut cand cineva spune ca ii place parfumul tau, asta inseamna ca ai fost observat. E adevarat ca omul cu adevarat smerit nu vrea sa iasa in evidenta, cauta sa fie cat mai simplu si cuviincios. Deci parfumul (vorbesc pentru mine, nu judec pe nimeni) e un semn al mandriei, adica stiu ca asta le place celor din jur, dar si mie (nu m-as da cu un parfum care nu-mi place mie), deci se poate spune ca este o placere a unuia dintre simturi.
Referitor la ce spunea Monica: nu este lipsa de ingrijire daca nu te dai cu parfum. Nu esti din secolul 3 daca nu mirosi a parfum si nici nu esti fatarnic, acordand importanta doar exteriorului. Important e sa fii sincer cu tine si sa iti dai seama ce scop este in ce faci. Mai multe nu are rost sa spun, important e cum se vede fiecare.
Sa nu uitam ca parintele Paisie spunea sa ne simplificam viata cat mau mult, pentru ca grija multa pentru cele materiale indeparteaza omul de Dumnezeu. Doar pentru ca societatea contemporana si moda ne-a obisnuit cu anumite lucruri nu este o scuza pentru cei care vor sa fie crestini, important e sa selectam ce ne e de folos. Aici intervine discernamantul fiecaruia. Sf. Apostol Pavel spune „toate imi sunt permise, dar nu toate imi sunt de folos”.
constantin
iulie 8, 2009 @ 3:10 pm
@Alexandra
Subscriu si iti apreciez sinceritatea.
Nu sunt de acord ca toti cei care se parfumeaza o fac in scopul desfranarii dar nu pot fi de acord nici cu ideea ca e ceva nevinovat sau chiar indicat, mai ca nu ridicam parfumatul la gradul de virtute duhovniceasca.
Nu pot avea dreptate cei care afirma ca se parfumeaza datorita unei transpiratii abundente, peste normal, pt ca mai mult decat un antiperspirant nu poate ajuta un fis-fis. Solutia nu poate fi parfumul ci o reteta medicala care sa previna abundenta.
Parfumul nu previne mirosul neplacut ci e destinat sa stimuleze placut simtul olfactiv, deci este un moft…iar daca recunoastem ca ne incanta diversele arome fine macar sa o facem in cercurile noastre de oamneni moft-urosi si sa nu devenim pricina de sminteala pt altii.
MONICA
iulie 8, 2009 @ 3:14 pm
„Referitor la ce spunea Monica: nu este lipsa de ingrijire daca nu te dai cu parfum. Nu esti din secolul 3 daca nu mirosi a parfum si nici nu esti fatarnic, acordand importanta doar exteriorului. Important e sa fii sincer cu tine si sa iti dai seama ce scop este in ce faci. Mai multe nu are rost sa spun, important e cum se vede fiecare.„
Pai ,nu renunt atat timp cat stiu ca nu am nici o intentie necurata la mijloc.
Si atat timp cat imi mentin parerile anterioare.
Asa ar trebui sa renunt la telefon ,la internet si sa traiesc ca un pustnic doar ptr a nu ma sminti pe mine sau pe altul.Conteaza cu ce intentii folosesti obiectul.Nu obiectul este in sine unul necurat ,ci intentiile omului.
D
iulie 9, 2009 @ 10:33 pm
Cred ca o sa va para ciudat,dar va spun ceva care poate constitui o solutie. Poate ca stiti ca mare parte din deodorante si antiperspirante,datorita chimicalelor pe care le contin + faptul ca inhiba transpiratia(ceea ce nu e deloc sanatos) sunt daunatoare.
Baietii pot incerca fara probleme,dar nu vad de ce nu ar merge si la fete. S-ar putea sa fi mai auzit, este vorba de bicarbonatul de sodiu. Se umezeste zona axilei, apoi se aplica cu degetul bicarbonat. Nu impiedica transpiratia, in schimb elimina mirosul. Este o metoda verificata pe mine. Incercati;ce va costa ?
paula
august 13, 2009 @ 11:19 am
Totusi, haideti sa fim umani:-) Cred k o sa ii speriem pe cei care ar vrea sa se apropie si ei de Biserica, de Dumnezeu, si cred ca trebuie gata sa renunte la tot, sa ia fusta lunga, si doar asa pot sa se apropie de noi.
Nu e adevarat. Credinta este in suflet. Cine nu se da cu parfum nu inseamna k e mai credincios ca cel care se da. Fiecare om face cum ii dicteaza lui inima.
Bineinteles, cand il ai pe Dumnezeu in inima, ai anumite limite, nu te imbraci cu decolteuri sau cu fustite scurte, dar asta nu inseamna k trebuie sa iei un sac pe tine si sa fugi de oameni.
Pai si ca fata, totusi, trebuie sa avem grija de noi. Si asta nu pentru a atrage, caci noi stim ca iubirea vine la timpul potrivit de la Dumnezeu. Dar trebuie sa ne simtim bine in pielea noastra.
In concluzie „Iubeste-L pe Dumnezeu si fă ce vrei” . Sf Augustin.
admin
august 13, 2009 @ 1:43 pm
E cam periculos dictonul acesta al Fericitului Augustin. Cine poate spune că iubeşte pe Dumnezeu ? Cine nu iubeşte pe aproapele lui pe care-l vede, cum va putea spune că iubeşte pe Dumnezeu pe Care nu-L vede?
Şi cine poate spune că-şi iubeşte aproapele ca pe sine însuşi? Cine poate spune că-i iubeşte pe toţi şi nu face rău nimănui?
florinm
august 13, 2009 @ 1:53 pm
Hei, Claudiu… unii chiar sunt siguri de asta! De parca ar fi ajuns la masura sfintilor… Unii citesc undeva o idee si li se pare ca deja cunosc despre ce e vorba, ca deja sunt acolo. (nu m-am referit la Paula)
Adriana
august 13, 2009 @ 6:07 pm
Dictonul Sfantului Augustin este „Iubeste si fa ce vrei”.
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/06/15/fer-augustin-iubeste-si-fa-ce-vrei/
Daca este sa asteptam sa ajungem la masura sfintilor pentru a iubi, pai nu vom mai iubi niciodata, caci doar pe lumea cealalta vom sti daca am ajuns sau nu la masura lor, asa cum nici ei nu stiau, cat timp erau in viata, la ce masura se aflau, dar asta nu i-a impiedicat sa dea la altii vorbe de duh, din care multi s-au chiar folosit. Si abia apoi s-a aflat ca de fapt erau sfinti…
In plus, se zice ca nu-i bine niciodata sa zici de cineva ca nu a ajuns la masura sfintilor caci nu stii tu pe cine alege Dumnezeu ca sa il faca sfant al Sau, si te da astfel pe tine de rusine. Ca sa nu mai vorbim de nebunii in Hristos care fac totul ca sa nu se vada sfintenia lor, si inca te fac sa ii si judeci pe nedrept ca sa capete si mai mare plata.
Iar daca luam doar exemplul Sf. Apostol Pavel, daca noi am fi fost printre primii oameni crestinizati de apostolii Domnului (Ap. Petru, Ioan etc), in timpul in care romanul/evreul Saul martiriza crestinii, cat de aspru l-am fi judecat pe viitorul Ap. Pavel ca uite cum ii prigoneste pe alesii lui Dumnezeu. Si daca nu ne-ar fi invatat Domnul sa ii iubim pe cei care ne prigonesc, cum ar fi putut apoi crestinii sa accepte ca Ap. Pavel a fost totusi ales de Domnul ca vas pretios pentru lucrarea sa de crestinizare a oamenilor?
Sau daca am fi cunoscut-o pe Maria Egipteanca in timpul cand era prostituata, cum am fi judecat-o? Mai ales vazand ca nicicum nu vroia sa se lase de ale sale pacate, in care ii mai atragea si pe altii? Poate chiar i-am fi zis ca prostituatele nu ajung in Imparatia Cerurilor…
Sa nu judecam deci inainte de vreme, caci nu stim pe cine dintre noi va alege Domnul pentru a-l face Sfant, indiferent de starea in care se gaseste el acum…
alexandra
august 25, 2009 @ 3:17 pm
eu ma parfumez pentru mine. mirosurile ma calmeaza, ma fac sa uit ca ala din spatele meu pute a trasnpiratie sau a ceapa. ma fac sa visez cand le asociez cu diverse situatii. sunt mai multe de zis, in cele din urma vreau sa amintesc ca sfiintii parintii au fost niste oameni ce au facut cateva fapte bune, apoi au fost canonizati.cu alte cuvinte, se pune gigel pe fapte bune si la moarte e canonizat, devine sfantul gegel. nevasta-sa descopera niste scrieri de ale sale in care spune cum trebuie sa se mantuiasca oamenii taindu-si un picior sau o mana. data spre publicare scrierea e absurd ca un popa s-o ia de-a buna si sa o promoveze pe net: „ sfantul ionel a zis….”, iar apoi noi sa dezbatem, o fi bine, n-o fi bine, ca sfantul gigel a zis si-a dres asa.
dan
august 25, 2009 @ 4:02 pm
Alexandra…daca asta reprezinta un sfant in asentimentul tau….de ce nu faci si tu cateva fapte bune ca sa-ti iei un loc in calendar? Ca doar nu o fi chiar asa greu sa faci cateva fapte bune. Nu crezi ca vorbesti cam gratuit despre oameni a caror viata nu o cunosti nici macar superficial?
alexandra
septembrie 9, 2009 @ 10:51 am
nu asta reprezinta un sfant,asta este.
nu am pretins nici unde ca as vrea sa fac parte din breasla lor deci nu vad rostul sfatului tau sau tie iti place sa sfatuiesti lumea in genere?daca da foarte bine,dar nu cu mine.
da raspunde-mi si mie sincer,intre milioneanele de probleme cu care omenirea se confrunta tie ti se pare normal sa dezbatem daca e pacat sau nu sa ne dam cu parfum?in plus a scris cineva pe aici ca putem alege un deodorant fara miros sau ceva de genul asta,dar cum putem alege unul fara miros nu putem alege si unul cu miros care sa ne placa, sa ne faca sa ne simtim bine in pielea noastra?chiar nu credeti ca exagerati? maine poimaine o sa propuneti sa purtam saci ca sa nu atragem atentia, ca sufletul conteaza si nu existeriorul.cred ca si dumnezeu rade de pribleme voatre de constiinta.app, ati donat vreodata sange? e mai util decat conversatia asta.
Dan
septembrie 9, 2009 @ 11:32 am
Alexandra, recunosc ca am hambarele pline de sfaturi pe care le arunc cu usurinta in jurul meu desi ar trebui sa fiu mai temperat. Defectul meu. Dar ma deranjeaza cand cineva face concluzii despre oameni pe care nu ii cunoaste. Iar sfaturi nu ti-am dat cand am vorbit cu tine, ci o mustrare frateasca, care este cu totul altceva.
Cat despre milioanele de probleme cu care se confrunta omenirea sa stii ca mi se pare foarte normal si necesar sa dezbatem problema parfumarii, si iata de ce:
Sunt multi „apologeti” ai dreptatii la fel ca intotdeauna, dintre care facem parte si eu si tu, chiar daca vrem, chiar daca nu, „apologeti” care vad ceea ce vede fiecare in parte: multe boli asadar multi bolnavi, multa suferinta, multa neputinta, saracie…etc.
Si vai de noi…ca facem mult tam tam dar la fapte nu trecem.
Pai draga Alexandra, revenind la legatura cu parfumurile….desi am o droaie de pacate, totusi m-ar mustra constiinta sa stiu ca stau cu raftul din baie plin cu parfumuri Chanel, Dior, Armani, Boss si tot neamul lor, cand sunt altii vai de soarta lor: n-au ce pune pe masa, n-au cu ce se imbraca, n-au nici cu ce se trata de boli…multe de „N-au”. Si-atunci cum sa ma lafai in luxul parfumurilor cand altii sunt cum sunt? Nu-mi ajunge un simplu antiperspirant contra transpiratiei? Ajunge desigur…dar daca feminitatea sta in parfum iar barbatia in pumn, iata ca lucrurile stau altfel.
Prefer sa nu ma parfumez iar de banii aia sa ajut un napastuit de soarta. Si sa stii ca nu fac vreun lucru deosebit si vrednic de lauda procedand asa, ci chiar ceva cat se poate de firesc, ce va simplu si uman. Nimic mai mult.
Si te-ai gandit cate sute de milioane de euro produce industria parfumarii in fiecare an? Te-ai gandit ca toti acesti bani sunt defapt energia consumata si timpul pierdut a milioane de oameni care ar putea sa faca in loc de pafumuri, niste conditii mai bune de stat in spitale, ca tot ne plangem de ele? Iata cum problemele globale sunt mana in mana cu industria parfumeriilor, si cum ceva „mic” si „neinsemnat” afecteaza pe toti.
Fiecare e liber sa aleaga. Eu doar mi-am zis punctul de vedere.
Si apropo…nu a zis nimeni de purtat sac, sau alte extreme, si te rog sa nu mai crezi ca Dumnezeu rade de cineva…ca nu suntem la Benny Hill show.
Iar pe final am o intrebare pe care o adresez tuturor, inclusiv mie: cum de vedem, cu atata usurinta, toata saracia si nedreptatea altora, iar luxul nostru, „micile” noastre mofturi si nedreptati nu le vedem?
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 11:48 am
Ce parere aveti despre faptul ca Sfantul Apostol Pavel credea ca sfarsitul acestei lumi va veni in timpul vietii lui? Daca tot se vorbeste despre ceea ce au scris sfintii…
admin
septembrie 9, 2009 @ 1:36 pm
@Adriana, despre intelegeri gresite asupra sfarsitului lumii iti recomandam urmatorul articol: http://anghelalexx.wordpress.com/2008/11/10/intelegeri-gresite-despre-sfarsitul-lumii-si-conceptia-ortodoxa-de-alexandru-anghel/
Sf. Pavel spune altceva decat ceea ce afirmi tu, dar chiar si presupunand ca ar fi crezut in venirea sfarsitului in timpul vietii sale, nu inseamna ca invataturile sale, toate cate le-a insusit Biserica, nu sunt insuflate de Duhul Sfant.
Biserica niciodata nu a propavaduit greseli din timpul vietii sfintilor luate de bune.
Vedem ca sfintii, nefiind desavarsiti in timpul vietii au facut si ei greseli, dar cate au fost amintite, au fost pentru a ne invata sa ne ferim de ele. Ori tu, faci din contra. Cu greseli presupuse denigrezi toata invatatura lor care nu iti place tie, facandu-te astfel si luptatore impotriva lui Dumnezeu. Daca tie nu-ti plac anumite lucruri din ceea ce au propavaduit si din ceea ce invata Biserica, asta nu inseamna ca ei sunt mai putin sfinti, sau ca Biserica greseste, sau mai rau….ca adevarul sta fractionat pe ici pe colo: ba pe la catolici, ba pe la ortodocsi, ba pe la baptisti si adventisti, etc. Doamne ajuta!
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 1:47 pm
Ideea era doar ca ceea ce este inspirat de la Dumnezeu nu trebuie sa contrazica ceea ce El Insusi a dat ca invatatura. Atata tot… Nu inteleg de ce a afirma asta inseamna a lupta impotriva lui Dumnezeu 😐
admin
septembrie 9, 2009 @ 2:07 pm
Adriana, nu avem cunostinta de invataturi ale sfintilor care au contrazis invatatura Mantuitorului vreodata. Ca le rastalmacim noi aiurea este cu totul altceva. A fost Mantuitorul Insusi inteles gresit de oameni si considerat un hulitor, un indracit si iesit din minte, daramite sfintii? Oare cu cat mai mult nu au patit si nu patesc ei, de pe urma a ceea ce au facut sau zis? Cu totii suntem supusi greselii Adriana, insa daca ai anumite neclaritati si indoieli in privinta aceasta, alunga intunericul acesta cu rugaciune staruitoare, cu citirea cartilor sfinte, dar permanent sub indrumarea duhovnicului. Si ai sa vezi ca lucrurile se vor aseza spre bine.
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 2:25 pm
@admin: de pe site-ul pe care mi l-ai recomandat:
„Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeşte despre Împărăţia lui Dumnezeu astfel: “împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”. Aşadar credinţa în Dumnezeu este acelaşi lucru cu împărăţia lui Dumnezeu. Ea se deosebeşte numai prin cugetare de împărăţie, căci credinţa este împărăţia lui Dumnezeu fără formă, iar împărăţia este credinţa care a primit în chip dumnezeiesc o formă. Deci pe temeiul acestui fapt, credinţa nu este în afară de noi. Dar noi cultivând-o prin poruncile dumnezeieşti, o facem să devină împărăţia lui Dumnezeu, care e cunoscută numai de cei ce o au. Aşadar împărăţia lui Dumnezeu este credinţa dezvoltată prin lucrare. Iar împărăţia aceasta înfăptuieşte unirea nemijlocită cu Dumnezeu a celor ce fac parte din ea.”
„Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că este Antihrist „cel care nu mărturiseşte că Fiul lui Dumnezeu a venit în trup, că este Dumnezeu desăvârşit şi că s-a făcut om desăvârşit, fiind în acelaşi timp şi Dumnezeu” „
„Astfel, Antihristul nu va veni la noi, ci la iudei. Iar denumirea de antihrist rezultă din faptul că nu va veni pentru Hristos, ci contra lui Hristos.”
„Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.”
Exista cumva doar la ortodocsi credinta in Dumnezeu Tatal, in Domnul Iisus Hristos si in Duhul Sfant?… De ce nu ar fi lupta impotriva lui Dumnezeu faptul de a zice ca nu ar fi bune si celelalte curente crestine care se inchina Sfintei Treimi?…
„Învierea morţilor este şi ea caracteristică credinţei ortodoxe. „
Nu este deloc caracteristica credintei ortodoxe, ci intregii credinte crestine!!
Cu ceea ce sunt absolut deacord, ceea ce cred eu despre Sfarsitul lumii si care nu rezulta deloc de la Sf. Apostol Pavel care credea ca sfarsitul va veni in vremea lui, si o sa gasesc pasajul respectiv, oricum ceea ce cred si nu am stiut ca parintele Staniloaie a zis deja, este:
„Părintele Dumitru Stăniloae are următoarea opinie. Istoria va putea ajunge obiectiv de multe ori aproape de sfârşit, dar oamenii nu vor putea subiectiv să cunoască aceasta; sau unii oameni o vor considera aproape de sfârşit, fără să fie de fapt. De aceea ei vor continua să se căsătorească şi să se ocupe cu celelalte treburi ale lor, chiar în preajma sfârşitului ei real. Istoria nu va ajunge la sfârşit prin ea însăşi, ci prin voia lui Dumnezeu. Dumnezeu îi pune capăt când vrea, dar aceasta, se pare că atunci când continuarea ei nu ar mai avea într-adevăr un rost, chiar dacă multor oameni li s- ar părea dimpotrivă. Numai din viaţa lor de dincolo vor vedea şi ei că o continuare a istoriei ar fi fost inutilă.”
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 3:06 pm
Cautand pasajul cu sfarsitul lumii la Sf. Ap. Pavel, am dat peste un altul despre care si uitasem ca Sf. Ap. Pavel l-a spus chiar atat de explicit, este ceea ce de atatea ori am incercat sa spun si multi ma contraziceau ca ar fi asa:
„Dati deci tuturor cele ce sunteti datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinste. Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea. Pentru ca (poruncile): Sa nu savarsesti adulter; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu marturisesti stramb; sa nu poftesti… si orice alta porunca ar mai fi se cuprind in acest cuvant: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci implinirea legii.”
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 3:21 pm
Ah, si uitasem: o alta greseala (omisiune?) a Sf. Ap. Pavel: cui s-a aratat Domnul dupa Inviere. Iata ce zice Sf. Ap. Pavel:
„Va aduc aminte, fratilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care ati si primit-o, intru care si stati, Prin care si sunteti mantuiti; cu ce cuvant v-am binevestit-o – daca o tineti cu tarie, afara numai daca n-ati crezut in zadar. Caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi; Si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi; Si ca S-a aratat lui Chefa, apoi celor doisprezece; In urma S-a aratat deodata la peste cinci sute de frati, dintre care cei mai multi traiesc pana astazi, iar unii au si adormit; Dupa aceea S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; Iar la urma tuturor, ca unui nascut inainte de vreme, mi S-a aratat si mie.”
(Intaia epistola catre Corinteni, 15:1-8)
Insa stim bine ca Domnul s-a aratat intai femeilor, toate cele 4 Evanghelii o marturisesc, si nu numai ca s-a aratat intai lor, dar le-a trimis intai pe ele ca si apostoli a Invierii Sale la ucenicii Sai, de aceea ziceam ca invatatura Sfintilor este adevarata in masura in care nu contrazice evangheliile celor care au fost martori oculari la evenimentele legate de Domnul…
cabira
septembrie 9, 2009 @ 3:22 pm
@alexandra – este cel putin curios cum o studenta la jurnalistica poate folosi un asemenea limbaj.
Stiu, nu e treaba mea.
Ti am accesat blogul, iar ceea ce ai postat pe 3 septembrie, m a dezgustat pur si simplu -si nu neaparat prin ceea ce ai scris la adresa Bisericii sau a preotilor, ci in primul rand prin limbaj.
Oare la un asemenea nivel de decadere au ajuns facultatile de astazi, astfel de oameni „formeaza”?
Referitor la intrebarea ta de pe blog „Cine ma poate condamna….?” – nimeni, stai linistita, o faci singura, din nestiinta, iar diavolii jubileaza.
Invata sa i respecti pe cei cu care intri in dialog, chiar daca principiile tale difera de ale lor.
Iar daca n o poti face, nu mai pierde timpul sa ti exprimi valoroasele opinii vis-a-vis de inutilele conversatii de pe acest site, sigur ai altceva mai bun de facut.
@admin – iertare, nu vreau sa dau curs unei polemici, dar chiar se poate posta aici tot ce i trece cuiva prin cap?
Eu inteleg ca trebuie sa ne asumam ceea ce scriem aici prin discernamant, si ca incercam sa ne indreptam unii pe altii, dar unele persoane nu dau dovada nici macar de o minima bunacuviinta.
Poate n ar fi rau sa fie subliniate undeva pe site, niste conditii minime ce trebuie indeplinite pentru cei care vor sa posteze (gen – nu este interzis limbajul vulgar,etc, poate e binevenita chiar o descriere a blogului – un site unde sunt invitati multi din cei de buna credinta, unde putem dezbate, ne putem indrepta unii pe altii, fara a judeca, huli, acestea nefiind de folos sufletelor noastre).
Noi nu impunem nimanui credinta noastra, ci doar o impartasim, prin urmare, cine are urechi de auzit sa auda, cine nu, sa l miluiasca Dumnezeu.
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 3:29 pm
Imi cer scuze Admin, cu mintea in cautarile mele prin cuvintele Sf. Ap. Pavel, nu am vazut ca intre timp mi-ai raspuns cateva cuvinte. Daca mereu raspunsul este „rugaciune + duhovnic” fara ca raspunsul la rugaciune sa insemne si o discutie mai constructiva cu cei care pretind ca ei cred bine, atunci eu ma retrag din astfel de discutii.
Imi cer scuze inca o data ca mi-a trecut prin minte sa scriu aici.
cabira
septembrie 9, 2009 @ 3:46 pm
Adriana, eu nu sunt impotriva discutiilor constructive, ci dimpotriva, eu vorbeam despre cei care nu inteleg care este scopul acestui blog, care este unul crestin, ci il vad ca pe oricare altul in care fiecare isi poate da cu parerea, chiar daca asta inseamna sa si exprime opinii contrare dreptei credinte sau sa foloseasca un limbaj inadecvat.
P.S. Eu am venit cu o sugestie, pentru ca anumite postari mie personal imi displac ca si limbaj si pentru ca prin cele scrise dau dovada de lipsa de respect fata de ceilalti, dar acest blog are un administrator, si el decide cum sa l administreze/modereze.
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 4:22 pm
Cabira, te rog sa ma ierti, dar mesajul meu era adresat strict lui admin, si exista un motiv bine intemeiat.
Tu ai facut niste observatii perfect pertinente, nu era pentru tine comentariul meu. Insa pentru o lamurire, caci tu nu ma cunosti insa admin da, el ma cunoaste putintel, eu eram atee si am ajuns la credinta ca Toma necredinciosul, daca ma pot exprima asa, adica intai vazand si apoi crezand. Insa nu vazand Ortodoxia, ci azand puterea si mila lui Dumnezeu. Asa ca in mod firesc mi-a incoltit in minte care este adevarata biserica intre atatea cate exista. Fiind botezata la ortodocsi, am mers intai in biserica ortodoxa, insa multe m-au dezamagit in aceasta biserica si am gasit pe altii mai aproape din anumite puncte de vedere de Dumnezeu. Pe aceste site-uri am ajuns cautand sa ma conving ca totusi ortodoxia este cea adevarata, insa izbindu-ma mereu de astfel de atitudini „crede-i intai neconditionat pe Sfinti in toate cate au zis si apoi cerceteaza”, am inceput iar sa ma indepartez de aceasta ortodoxie care este incapabila sa vada ca si sfintii pot gresi in ceea ce invata, ca exemplul cu invierea Domnului de unde Sf. Ap. Pavel le-a exclus pe femeile la care s-a aratat Domnul mai intai de ceilalti, si inca le-a trimis ca primii apostoli ai Invierii! Ei, in alte biserici, acest lucru incepe sa nu mai fie trecut cu vederea, si inca multe alte lucruri incep sa se vada si intr-o alta lumina, sa fie valorificate si alte gesturi si pilde din Evanghelie la care pana acum nu se dadea mare importanta, de aceea de fapt nu de ortodoxie m-am indepartat, ci de ideea ca numai ea ar fi cea adevarata, si ca de fapt Adevarul se gaseste partial/integral (depinde cum privesti lucrurile)la mai multe biserici crestine, Adevarul fiind de fapt Insusi Domnul Hristos la care nu se inchina doar ortodocsii. De aici raspunsul admin, si reactia mea. Vezi ca nu are legatura cu ceea ce ai scris tu…
Si o alta mostra de inconsecventa in ortodoxie: afirma ca biserica ortodoxa este unica/unitara in credinta pentru toate bisericile ortodoxe, si in toate timpurile, insa uite un singur exemplu ca nu-i asa (si exemplele sunt multe!): ceea ce mie mi se pare o umilinta mare (si lipsa de dragoste fata de femeie) – interzicerea pentru femeia la ciclu de a intra in biserica, de a saruta icoanele, de a se Impartasi, in timp ce in biserica ortodoxa greceasca nici pomeneala de asa ceva, la ei nu are nimic a face ciclul femeii cu biserica, si femeia poate face la ciclu ceea ce face si in afara lui, si nici macar prin cap nu le trece la acestia ca pe la alti ortodocsi ar fi probleme cu ciclul femeii!
Domnul a propovaduit dragostea pentru aproapele, atunci unde este dragostea fata de femeie cand Domnul a curatit lumea aceasta, barbatul nu se mai circumcide, nu mai este necurat o zi intreaga daca are ejaculari nocturne, porcul nu mai este necurat, paganii nu mai sunt necurati, insa femeia este in continuare considerata necurata in timpul ciclului si lauziei?? Unde se manifesta si dragostea pentru femeie? Si apoi este scazuta in mod constant din consideratia pe care Domnul i-a acordat-o in atatea randuri, chiar si prin gestul Lui de a le trimite vestitoare la apostolii Sai la care oricum urma sa mearga El insusi! Ce rost mai avea sa le trimita pe femei daca oricum stia ca nu vor fi crezute? Iata ca in biserica ortodoxa nu am simtit ca s-ar fi schimbat ceva in inima urmasilor acelor Apostoli care nu le-au crezut pe femei, iar Sf. Ap. Pavel le-a chiar exclus din discursul lui (voluntar sau din nestiinta). Deci pana la urma ce este ortodoxia (dreapta credinta)?… Asta vroiam sa ma lamuresc si speram ca ortodoxia sa fie intr-adevar cu credinta dreapta, insa se pare ca dreptatea in integralitatea ei nu se afla la oameni ci doar la Dumnezeu, insa este un concept greu de inteles pentru multi… Poate doar pentru asta se merita sa raman in Ortodoxie, sa triumfe ceva mai multa dreptate ca pana acum… Desi ma cam convinsesem ca lupta cu morile de vant nu prea are nici un sens, si deja luasem hotararea sa trec la altii mai deschisi la minte…
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 5:32 pm
Si ce parere aveti despre faptul ca in casa in care se rugau Apostolii in asteptarea Pogorarii Duhului Sfant erau si femeile:
„Si cand au intrat, s-au suit in incaperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru si Ioan si Iacov si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si Matei, Iacov al lui Alfeu si Simon Zelotul si Iuda al lui Iacov. Toti acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus si cu fratii Lui.” (1:13-14),
dupa care, la Pogorarea Duhului Sfant:
„Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai.” (cap 2:1-4),
iar cand au inceput sa fie acuzati ca:
„Si toti erau uimiti si nu se dumireau, zicand unul catre altul: Ce va sa fie aceasta? Iar altii batjocorindu-i, ziceau ca sunt plini de must.” (cap 2:12-13),
Sf. Ap. Petru a raspuns: „Si stand Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul si le-a vorbit: Barbati iudei, si toti care locuiti in Ierusalim, aceasta sa va fie cunoscuta si luati in urechi cuvintele mele; Ca acestia nu sunt beti, cum vi se pare voua, caci este al treilea ceas din zi; Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil: “Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul si fiii vostri si fiicele voastre vor prooroci si cei mai tineri ai vostri vor vedea vedenii si batranii vostri vise vor visa. Inca si peste slugile Mele si peste slujnicele Mele voi turna in acele zile, din Duhul Meu si vor prooroci. Si minuni voi face sus in cer si jos pe pamant semne: sange, foc si fumegare de fum. Soarele se va schimba in intuneric si luna in sange, inainte de a veni ziua Domnului, cea mare si stralucita. Si tot cel ce va chema numele Domnului se va mantui”.”(Cap. 2: 14-21)
(toate sunt citate din Faptele Apostolilor)
De unde apoi s-a tras concluzia ca Duhul Sfant ar fi pogorat doar peste apostoli (barbati) la Cincizecime cand casa era plina si cu femei, si chiar Sf. Ap. Petru vorbeste despre faptul ca Duhul Sfant a coborat atat peste barbati cat si peste femei, si toti impreuna prooroceau si aveau revelatii divine, asa cum de altfel anuntase profetia lui Ioil?… De ce s-a facut apoi discriminare in biserica intre barbati si femei la acest capitol?… In asa fel incat sa se zica pana in ziua de azi ca femeii ii lipseste nu stiu ce (ca nimeni nu stie sa explice, este una din tainele ortodoxiei) si ca atare ea nu poate primi un astfel de Har?… De unde si pana unde? Pentru ca asa au inteles sfintii? Pai in cazul asta ce rost mai avea sa coboare Duhul Sfant si peste fiice si slujnice, si inca sa fie si profetita treaba asta?…
Ana
septembrie 9, 2009 @ 7:18 pm
Cand cineva vrea sa traiasca in curatie, diavolul ii gaseste ispite de oriunde. In alte situatii, omul se simte puternic, insa atunci cand vrea sa scape de anumite patimi, ispite sunt destule.
Am sa povestesc scurt ce mi s.a intamplat intr-o zi, lucru de care mi.e rusine si acum:
Intr-o zi am trecut pe langa doi tineri. Unul dintre ei era parfumat. Am simtit in mine o placere diabolica. Imi venea sa plang, sa fug acasa si sa alung senzatia aceea din trup. Nu era a mea, nu am gandit-o si mai ales ca era vorba de doi tineri care puteau avea varsta unuia dintre copii mei.
Credem ca parfumul e inofensiv, insa ne inselam. Cu cat incercam sa gasim explicatii (indiferent ca este vorba de parfum sau alte lucruri inutile vietii in Hristos), cu atat mai mult ne aratam ca vrem sa-l protejam pe aghiuta..din noi:sad:.
Cineva aici spunea ca se da cu parfum dupa ureche si la incheietura mainilor. Noi insa nu transpiram acolo, insa gestul ne provine din filme, din reclame si „este importat” de noi.
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 7:41 pm
In ce sens placere diabolica? Adica cum diabolica, la ce va referiti? 😐
D
septembrie 9, 2009 @ 8:00 pm
A propos de discutiile anterioare:
Cred ca avem o mare problema, in a ne da noi cu presupusul ce a vrut sa spuna un sfant sau altul (de ex.Sf.Pavel). Sunt altii mult mai induhovniciti ca noi care au talcuit. Poate ar fi cazul sa le cercetam scrierile , si nu sa interpretam dupa mintea noastra. Nefiind noi despatimiti, e usor de inteles de ce gresim (cei despatimiti sa ma ierte).
Si sa nu uitam un lucru: interpretand tot dupa capul lor (Evangheliile) oamenii au dat nastere atator erezii (unele numite azi culte,sau „biserici”). Sa luam aminte !
Doamne ajuta !
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 8:15 pm
Doamne ajuta!
Cineva mi-a repetat obsesiv cele spuse de parintele Arsenie: „Credinta e un risc al ratiunii.”
La Judecata vom vedea cine cat a riscat si cat a castigat, cine s-a aflat in erezie si cine nu, si ce este cu adevarat erezia. Eu ma rog mereu ca toti oamenii sa iasa in „castig” prin mila Domnului, adica sa se mantuiasca toti prin mila Sa, indiferent de ceea ce au facut pe acest pamant, caci prin puterea noastra oricum nu este posibil sa ne mantuim, si nu cred ca vreunul din Sfinti isi doreste altceva decat mantuirea oamenilor, acum ca ei sunt atat de fericiti langa Domnul… Nu cred ca ii mai rabda inima, de acolo de unde sunt, sa ii mai vada pe altii discriminati si umiliti si ca vai de ei cand ei insisi primesc de la Domnul atat de multa bucurie si fericire. Cred ca acum si ei, Sfintii, isi doresc la fel ca si Domnul sa fie salvata intreaga omenire. Cum bine a remarcat cineva, nu are un sfant atata dragoste pentru Dumnezeu cat are Dumnezeu pentru ultimul dintre pacatosi. Si daca o pacatoasa ca mine isi doreste mantuirea tuturor oamenilor indiferent de faptele lor aici, cu cat mai mult nu si-o doreste Domnul? Ca doar nu am cum sa Il intrec in mila nici pe departe!! Ia ganditi-va putintel…
D
septembrie 9, 2009 @ 8:52 pm
La ce sa ne gandim ? La iubirea lui Dumnezeu pentru om ? La credinta ca risc al ratiunii ? Nu prea se leaga …
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 8:57 pm
La iubirea lui Dumnezeu pentru om si la credinta ca Dumnezeu il iubeste pe om cu mult dincolo de puterea noastra de intelegere…
D
septembrie 9, 2009 @ 9:06 pm
Sigur ca da. Este si ideea pe care o tot repet si eu, de cate ori am ocazia.
Dar dincolo de dorinta noastra de a se mantui toti oamenii, cred ca iti dai seama ca multi se vor pierde. Ca sa nu cadem cumva in altele …
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 9:25 pm
Eu imi dau seama doar ca, daca am fi cat mai multi cu credinta asa de mare ca si cei patru care l-au purtat pe paralitic si l-au dus prin acoperisul casei la Domnul ca sa il vindece, deci daca am fi cat mai multi care sa il rugam pe Domnul sa ii vindece pe toti oamenii de pacatele lor, L-am auzi si noi pe Domnul zicandu-ne ca pentru credinta noastra aceia au fost vindecati, iertati, mantuiti iar Iadul a ramas gol. Aici este credinta ca risc al ratiunii, cand ai curajul sa te rogi pentru altul cu credinta si siguranta ca acela va primi pentru rugaciunea si credinta ta!
„Si intrand iarasi in Capernaum, dupa cateva zile s-a auzit ca este in casa. Si indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc, nici inaintea usii, si le graia lor cuvantul. Si au venit la El, aducand un slabanog, pe care-l purtau patru insi. Si neputand ei, din pricina multimii, sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si, prin spartura, au lasat in jos patul in care zacea slabanogul. Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!”
Sau in acelasi mod, credinta sutasului care si-a vindecat sluga prin credinta sa proprie:
„Pe cand intra in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, rugandu-L, Si zicand: Doamne, sluga mea zace in casa, slabanog, chinuindu-se cumplit. Si i-a zis Iisus: Venind, il voi vindeca. Dar sutasul, raspunzand, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea. Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun acestuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face. Auzind, Iisus S-a minunat si a zis celor ce veneau dupa El: Adevarat graiesc voua: la nimeni, in Israel, n-am gasit atata credinta.”
D
septembrie 9, 2009 @ 9:46 pm
Imi pare rau ca trebuie sa te dezamagesc, dar … chiar daca am fi cum spui – ar fi din pacate prea multi in iad. Pentru ca, in ciuda rugaciunilor noastre de sfinti (daca am fi chiar sfinti!) nimeni nu s-ar putea mantui decat daca ar dori sa se mantuiasca. Ori sunt destui pe care nu-i intereseaza.
Crezi ca daca paraliticul din Capernaum le-ar fi zis celor patru ceva de genul: „lasati-ma fratilor in durerea mea, ce poate sa-mi faca omul acela? vedeti-va de treaba!” – s-ar mai fi vindecat ? Cei patru au venit in intampinarea dorintei lui de a se vindeca, si cu dragostea lor au potentat,au sporit posibilitatile de vindecare. Dar fara paralitic nu ar fi putut face nimic.
Asta desigur, nu justifica pasivitatea noastra. Voiam doar sa spun ca nu exista insa riscul sa se puna lacatul pe usile iadului din lipsa de locatari. Din pacate.
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 9:47 pm
Iar uneori ma gandesc ca, atata timp cat continua sa se nasca oameni care sa se roage si pentru ceilalti, pentru mantuirea lor, Dumnezeu se va milostivi si va tine acest pamant. Insa cand dragostea celor multi se va raci, si nimanui nu-i va mai pasa de soarta pacatosilor, daca ajung in Imparatie sau daca se pierd in Iad, cand fiecare se va gandi numai la pielea proprie, atunci va opri Dumnezeu aceasta lume, caci nu va mai avea nici un sens sa continue…
D
septembrie 9, 2009 @ 9:54 pm
Pai este unul din semnele sfarsitului: racirea iubirii intre oameni. Au spus asta multi Parinti.
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 9:56 pm
Ah, acum am vazut raspunsul tau. In Evanghelie nu scrie daca paraliticul vroia sau nu sa fie vindecat, si este drept ca Dumnezeu nu da cu forta la nimeni, insa din cate am citit la cei care au avut prilejul sa guste Iadul, cand se vad fata in fata cu oroarea acelui Iad, nu este nici unul care apoi sa nu vrea sa scape, ci toti, dar absolut toti se tanguiesc si sufera acolo, si daca ar putea sa mai scape, cu siguranta ar face-o. Asa ca, aici intervine rolul celor 4 credinciosi (nu neaparat sfinti!)de a salva acei paralizati in acel foc groaznic, foc care de altfel, in interpretarea unora (si a mea de asemenea) nu este altceva decat dragostea lui Dumnezeu care lasa sa treaca inspre El doar pe cei care la randul lor au dragoste. De aceea noi, cei vii, trebuie, daca vrem bine-nteles, sa ne umplem noua, dar si lor, „rezervorul” cu dragostea si mila de care avem toti nevoie…
D
septembrie 9, 2009 @ 10:07 pm
Toti se tanguie in iad pt. ca sunt pusi in fata faptului implinit. La fel cum si cei din rai sunt pusi in fata faptului implinit. Cine nu ar crede in Mantuitorul cand l-ar vedea in toata Slava Sa ? Dar atunci nu mai are nimeni merit, pentru ca deja este vorba de evidenta. De aceea nici Mantuitorul nu s-a pogarat de pe cruce, cum ii cereau fariseii. Pentru ca evidenta i-ar fi fortat sa creada. Nu ar fi mai fost libertatea lor de a-l alege pe Dumnezeu.
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 10:14 pm
Asa zici D? Pai inseamna ca este nula credinta mea din cauza ca l-am vazut pe necuratul si am vazut cum ma scapa Dumnezeu de el, si de asta am crezut? 😐
Dar Sf. Ap. Pavel? Credinta lui nu-i buna pentru ca i s-a manifestat Insusi Domnul Hristos, el neputand sa creada altfel ci dimpotriva, ii persecuta pe crestini?…
D
septembrie 9, 2009 @ 10:22 pm
Nu-i chiar asa,soro ! Nu e nula ! Doar ca stii ce a spus Mantuitorul: „ai crezut,Toma, fiindca ai vazut; fericiti cei care nu au vazut si au crezut”. Dar nu a spus ca „de acum tu nu mai esti apostol,esti zero, fiindca ai asteptat sa vezi.”
Iti pot spune ce zice si p.Savatie, care (daca nu stiai)s-a reintors de la moarte la viata (la propriu) dupa ce intrase intr-o coma alcoolica: eu nu mai am privilegiul sa CRED ca este Dumnezeu; pentru ca eu STIU ca este Dumnezeu.
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 10:38 pm
Asa-i D, asa-i si cu mine, eu STIU ca este Dumnezeu caci I-am spus: „Daca existi cu adevarat, atunci daca zic Tatal Nostru ma trezesti” si m-a trezit (din ghearele necuratului care ma tortura noaptea in mod constant). Si de atunci ma asculta intotdeauna cand ii cer ceva caci stiu ca exista si ca face dupa credinta noastra, si intr-un fel Il chiar oblig, daca se poate spune asa, caci ii zic ca doar El a zis „Cere si vei primi, cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide” asa ca acum trebuie sa se tina de cuvant… Sunt cam neobrazata, stiu, dar asta este, ne-a dat Cuvantul Sau ca ni se va face dupa credinta noastra, acum ii cer sa s-il tina… Si indiferent in ce religie crestina as fi fost nascuta, sunt convinsa ca Dumnezeu ar fi raspuns chemarii, caci El ne face exact dupa credinta noastra! Eu am crezut ca daca El exista ma va scapa, asa ca a facut dupa cum am crezut. De asta STIU ca este adevarat „fie tie dupa credinta ta”, si ma necajesc oarecum cand vad ce frica le este la credinciosi sa creada in marea mila a Lui Dumnezeu si sa ii ceara din toata puterea sa ii mantuiasca pe toti oamenii. Sa ceara numai, ca Domnul doar atata asteapta!!
D
septembrie 9, 2009 @ 10:51 pm
Ai insa grija ce ceri ! stii vorba aceea: „ai grija ce ceri, ca s-ar putea sa primesti”, si dupa aia …
„indiferent in ce religie crestina” – o iau ca pe o greseala datorata oboselii
a propos de oboseala: noapte buna! maine ma asteapta o zi de munca
Adriana
septembrie 9, 2009 @ 11:01 pm
Nu-i greseala, Tatal Nostru l-am invatat dintr-o Biblie „sectanta”, singura pe care o aveam acasa primita de la cineva drag, Biblie care pe atunci nu ma interesa, iar Tatal Nostru l-am invatat doar din mandria culturii generale, caci eram atee si nu credeam o iota, insa prea se facea valva in jurul meu cu acest „Tatal Nostru” asa ca trebuia sa stiu ce este, sa nu raman „mai prejos”… Si in orice religie/curent crestin as fi fost, acelasi Tatal Nostru as fi invatat, si la fel as fi rationat, iar Dumnezeu nu cred ca nu ar fi facut dupa masura credintei…
Noapte buna!
un calin - tm
septembrie 10, 2009 @ 8:47 am
Draga Adriana,
Nu stiu ce incerci sa inveti pe altii pe site-urile ortodoxe, nu stiu cine spune ceva bine. Pe Sfintii Parinti ii critici, pe Sfintii Apostoli ii demolezi incet-incet, cred ca pâna la urma o sa te lupti si cu Dumnezeu. Ce ai sa faci daca, Doamne fereste, o sa-L „invingi” si pe Dumnezeu !?
Spune-ne te rog o persoana (sau sfânt) care e vrednica de incredere in ceea ce spune si propovaduieste!
Pâna acum 3 administratori de site-uri ortodoxe ti-au spus (mai direct sau mai voalat) ca, credinta ta nu e ortodoxa! Dar insisti (mai ales pe site-urile ortodoxe)! Spune-ne tu pe cine sa urmam in credinta noastra! Despre duhovnici nu vrei sa auzi, rugaciunea individuala nu-ti prieste! Ce ar fi bine, ce ar trebui sa facem dupa tine?
Observ ca vrei ca femeile si barbatii sa fie egali, dar daca se poate femeile sa fie „mai egale”! 🙂
P.S. Eu sunt cel cu „Credinta e un risc al ratiunii” 🙂
Doamne, ajuta!
Adriana
septembrie 10, 2009 @ 10:04 am
Draga Calin,
Asa este, tu esti acela :-)ma bucur mereu cand iti vad numele 🙂
Eu nu incerc sa invat pe nimeni nimic, a fost Altul inaintea mea cu invatatura, Domnul Iisus Hristos, care ne-a invatat de la Dumnezeu Tatal, si de care trebuie sa ascultam toti intocmai! Daca asta nu este credinta ortodoxa, pai atunci inseamna ca nimic nu mai este ortodox, insa vreau sa cred ca totusi mai exista pe undeva ortodoxia 🙂 Iar daca unii au trecut cu vederea anumite fapte pe care le-a facut Domnul (ca si acea aratare pentru prima data femeilor si trimiterea lor pentru prima data ca si vestitori ai Invierii), sau Cincizecimea unde Duhul Sfant a coborat si peste „fiice” si „slujnice”, iata ca altii nu mai trec cu vederea ceva atat de insemnat. De ce te supara acest lucru si nu poti sa il accepti? Cat despre femei in raport cu barbatii, problema care te framanta atata, astept sa vad daca lasa Florin sa treaca si ultimele doua mesaje pentru tine in care nu fac altceva decat sa repet ceea ce zice autorul articolului cu pricina, articol pe care mi l-ai dat spre lectura, si de care tare m-am bucurat vazand ca spune exact ceea ce eu am zis de atatea ori si nu prea vroiati sa ma credeti (tu si inca cativa), si iata ca acum un barbat medic, plus studii psihologice va zic acelasi lucru :-)Barbatii trebuie sa fie prezenti in viata de familie, baietii au nevoie de model masculin pentru a invata sa fie barbati, tatal trebuie sa se ocupe de educatia lor, sa mai stea si pe acasa in mod activ, implicat in viata de familie, si asa si femeile vor fi mai multumite si nu vor mai fi „nevrotice” (cum scrie in artiol) din cauza absenteismului barbatului din casa 🙂 Si inca intrebam/propuneam ceva: de ce nu il iau baietii ca model masculin pe Domnul Hristos, caci asa si femeile ar fi mai mult decat multumite! 🙂
Nu stiu de unde ai dedus ca rugaciunea individuala nu mi-ar prii, din moment ce m-a adus la credinta cand inca eram atee!! asa ca o recomand din toata inima (daca cineva ar mai avea nevoie de asemenea recomandatie!!), de unde ai dedus iar ca de duhovnic nu as vrea sa aud si altele cate le zici. Din rautate sa fie sau din lipsa de intelegere?…
Si ca sa iti raspund la intrebare „Spune-ne te rog o persoana (sau sfânt) care e vrednica de incredere in ceea ce spune si propovaduieste!”: Domnul a zis in mod foarte clar sa nu numim pe nimeni Invatator in afara de El, si a mai zis sa ascultam de cei trimisi de El ca sa ne invete. Respectand ambele porunci in acelasi timp rezulta ca cei care ne invata nu trebuie sa aiba invatatura de la ei, ci trebuie sa ne invete ceea ce au invatat si ei de la Domnul, iar noi sa ii ascultam, caci astfel pe Domnul il ascultam. Ca atare, sunt vrednici de incredere in ceea ce propovaduiesc, toti aceia care propovaduiesc cuvantul Domnului, insa din ceea ce spun trebuie ascultat ceea ce intr-adevar a cerut Domnul. Ceea ce adauga ei in plus ramane fie o opinie personala, fie un sfat daca cel in cauza este duhovnic si se adreseaza unui credincios anume, iar in cazul acesta ultim, credinciosul trebuie sa il asculte, caci este un medicament pentru el, adaptat lui, in timp ce in Evanghelie Domnul are medicamentele mai generale ca sa zic asa, bune pentru toata lumea si necesare tuturor. Duhovnicul insa da un medicament mai personalizat, mai adaptat celui care il primeste, si de asta nu putem lua ca litera de lege medicamentele date de sfinti la altii, chiar daca pentru acei altii au fost bune. In schimb le putem primi (si trebuie sa le primim, pentru binele nostru) pe cele universale, pe care le-a dat Domnul tuturor…
Saurian
septembrie 10, 2009 @ 11:00 am
@Adriana: n-am ştiut prin ce ai trecut. Acum tu ştii din ce am mai discutat că avem contradicţii foarte clare în privinţa credinţei dar citind aceste mesaje ( mă refer la relaţia ta cu Dumnezeu ) îmi dau seama că tu ai o relaţie reală. Ştiu că nu îţi place dar părerea mea personală e că tu greşeşti foarte mult în gândirea ta. Pe de altă parte te asemeni într-un fel cu mine şi ştiu că Dumnezeu nu se uită atât la convingerile noastre teologice cât la inima noastră. Adică am şi eu nişte convingeri teologice ce au făcut pe un părinte mai înduhovnicit să spună că sunt în înşelare ( nu cred că trebuie să îţi spun în ce hal m-a dus acea remarcă atunci ). Totuşi tind să cred că Hristos nu vede lucrurile aşa. Adică momentan după cum explici nu L-ai găsit pe Hristos cu adevărat. De asta Îi şi forţezi mâna şi restul ( spun asta deoarece m-am văzut pe mine în aceste lucruri ) pentru că dacă L-ai cunoaşte cu adevărat te-ai ruga aşa cum o face o prietenă foarte înduhovnicită şi anume: „Fie voia Ta!”. Îţi spun ce mi-a spus şi mie o maică când i-am zis de certurile cu Dumnezeu: „Tu încă Îl cauţi pe Dumnezeu” iar în privinţa convingerilor teologice îţi dau sfatul pe care mi l-a dat duhovnicul meu ( ieromonah de la Petru Vodă ) : „Credinţa se trăieşte nu se filozofează”. Cât timp îmi amintesc voi încerca să nu mai port discuţii teologice cu tine oricât de tare mi s-ar părea că greşeşti deoarece ştiu clar prin ce trece ( o ştiu din proprie experienţă precum ştiu şi ce catastrofă se poate întâmpla în sufletul tău dacă cineva îţi explică ceva într-un mod greşit ). Maica Domnului cu tine!
Adriana
septembrie 10, 2009 @ 11:20 am
Draga Saurian,
Daca stii ca nu imi place parerea ta personala, te inseli de data asta, mi-a placut cum ai scris 🙂
Daca ii fortez mana Domnului pentru ca nu L-am gasit, si isi lasa totusi fortata mana, inseamna ca vrem amandoi sa ne gasim 🙂
„Fie voia Ta” o zic in fiecare zi, „precum in Cer asa si pe pamant”… Si nu numai, mai zic „Tata, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti.”
Domnul si maicuta Sa cea Sfanta sa fie cu noi cu totii!!
Adriana
septembrie 10, 2009 @ 11:40 am
Si uite Saurian, partea din Evanghelie care imi place cel mai mult, dupa cea cu:
„Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru? Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.” (Matei 5: 44-48),
deci pe locul doi, paragraful preferat este:http://www.youtube.com/watch?v=Ol6k0b0TW54&feature=channel_page
Uneori ma opresc asupra „Fericiti cei blanzi, caci aceia vor mosteni pamantul.” si imi dau seama ca asa este, am fi mai fericiti daca am invata de la Domnul blandetea. Iata ce a zis Domnul despre blandete:
„In vremea aceea, raspunzand, Iisus a zis: Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, caci ai ascuns acestea de cei intelepti si priceputi si le-ai descoperit pruncilor. Da, Parinte, caci asa a fost bunavoirea inaintea Ta. Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste pe Fiul, decat numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, decat numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i descopere. Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre. Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara.” (Matei, 11 : 25-30)
Domnul este bland si smerit cu inima, si nu i s-a socotit lipsa de blandete si smerenie faptul de a ii invata pe oameni voia Tatalui din cer pentru noi, si nici mustrarile aspre adresate celor cu inima impietrita la adevaratele cuvinte ale lui Dumnezeu, de dragoste pentru aproapele, sau cuvintele adresate celor care nu intelegeau ca: „Mila voiesc, iar nu jertfa; ca n-am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta.”… Domnul nu doreste decat sa ne lepadam de pacatele noastre pentru a fi cu adevarat oameni, atat si nimic mai mult, acesta este jugul Sau cel usor, blandetea si smerenia: faptul de a fi oameni in adevaratul inteles al cuvantului…
Maria
septembrie 10, 2009 @ 12:45 pm
A,da mi se mai intampla sa treaca persoane pe langa mine si sa lase un miros puternic, de parfum greoi care te ineaca. Dar mai sunt si altele care au un miros fin si delicat si nu te intoxica. cel putin eu, nu folosesc foarte mult, uneori deloc. Pentru ca nimeni si nimic nu poate imita mirosul naturii, al florilor.
Adriana
septembrie 10, 2009 @ 1:13 pm
Stii Calin,
Meditam la propunerea mea, cea pe care am enuntat-o mai sus: „Si inca intrebam/propuneam ceva: de ce nu il iau baietii ca model masculin pe Domnul Hristos, caci asa si femeile ar fi mai mult decat multumite!” si in legatura cu asta meditam si la faptul ca sunt multi credinciosi care considera ca preotul trebuie sa fie barbat pentru a fi Chipul lui Hristos. Daca le asez pe amandoua impreuna incepe sa aiba sens la modul la care baietii au nevoie de un model masculin vizibil in viata lor, asa ca, pentru a fi dupa modelul lui Hristos trebuie sa vada barbati care deja respecta acest model, iar cei care ar trebui sa fie cat mai fidel asemenea Domnului trebuie sa fie intr-adevar preotii. Si femeile trebuie sa il urmeze pe Hristos la fel de mult ca si barbatii, insa se pare ca ele au avut mai putine probleme in a-L urma in sensul ca nu au avut nevoie ca Hristos sa fie femeie ca sa poata sa Il urmeze, ci L-au urmat ascultandu-si inima careia ii vorbea direct inima Domnului, inima si nu atat cuvintele Lui (desi Maria sorbea si cuvintele Mantuitorului la fel de mult ca si barbatii)… De aceea, in mod tainic, tot pe femei Domnul le-a trimis mai intai la barbati ca sa ii invete Invierea si abia mai apoi s-a dus El personal, a pregatit intai inima lor prin cuvintele femeilor, cum odinioara isi pregatea calea prin cuvintele Sfantului Ioan Botezatorul. Insa pe femei le-a trimis intr-o misiune particulara, tintit la apostolii Sai, si nu intr-o misiune publica, asa cum ulterior a facut cu Apostolii. Asta ma duce cu gandul si la cuvintele maicii Siluana si anume ca femeia se afla langa inima barbatului si a copiilor, si pentru asta a primit o misiune mai grea decat cea a barbatului, ea trebuind sa il nasca duhovniceste atat pe barbat cat si pe copiii sai, si mai inainte de toate sa nasca duhovniceste si pe ea insasi. Ea, femeia este nasterea, pregateste mai intai inima pe care va creste mai apoi samanta Cuvantului propovaduit prin intermediul preotilor barbati… Femeia pregateste pamantul sa rodeasca (pamantul fiind ea si intreaga familie), iar barbatul se ocupa mai apoi cu cresterea plantutelor care rodesc din el dupa Cuvantul Domnului…
Asa ca, draga Calin, no comment anymore pentru preotia femeilor, ea apartine intr-adevar barbatilor, cea publica, si femeilor, cea particulara adresata familiei…
un calin - tm
septembrie 10, 2009 @ 2:41 pm
Draga Adriana,
Sunt foarte de acord cu Saurian: „Cât timp îmi amintesc voi încerca să nu mai port discuţii teologice cu tine oricât de tare mi s-ar părea că greşeşti deoarece ştiu clar prin ce treci (o ştiu din proprie experienţă precum ştiu şi ce catastrofă se poate întâmpla în sufletul tău dacă cineva îţi explică ceva într-un mod greşit )”.
Eu nu cunosc sentimentele astea dar am simtit ca … e adevarat! Si in plus e mai bine si pentru mine sa nu mai discut discutii teologice cu tine!
Un sfat se da doar când ti se cere. Tu nu ceri niciun sfat ci doar incerci sa spui altora ce TI SE PARE CA AI INTELES tu din Sfânta Scriptura!
Am vazut ca cei care gaseau Calea (sfintii / cuviosii) isi plângeau pacatele proprii si se retrageau in singuratate. In niciun caz nu incercau sa-i convinga pe altii ca gresesc! Deci cred ca are dreptate Saurian când spune “Tu încă Îl cauţi pe Dumnezeu”.
Am sa-ti mai spun o vorba de-a parintelui Arsenie (care cred ca incepe sa-ti placa 🙂 ): „Daca nu sunteti multumiti cu preotii pe care ii aveti – faceti voi altii mai buni”. Asa ca te las sa-ti cresti copiii de parte barbateasca cum crezi tu ca-i mai bine si sa nu-i mai critici pe altii ca mine!
Iti doresc din tot sufletul sa-ti gasesti calea si crezul!
In final sunt de acord cu tine (dar generalizând) – plus des discutions sur ce sujet!
Doamne, ajuta!
florinm
septembrie 10, 2009 @ 3:21 pm
Draga Adriana, fara sa vreau sa mut aici discutia despre relativizarea din partea ta a Bisericii, a Sfintei Traditii (mai bine zis NEINTELEGEREA termenului de BISERICA) (si nu te acuz, cum iti e usor a spune), as vrea sa iti spun inca odata un adevar general valabil in Biserica (Ortodoxa, bineinteles, caci cei doi termeni unul langa altul formeaza un pleonasm): orice OM trebuie sa-L aiba ca exemplu pe Hristos. El este MODELUL nostru de om desavarsit, asta fara sa insemna ca nu trebuie sa-i avem ca exemple si pe Maica Domnului sau pe sfinti.
Deci toti oamenii ar trebui sa stie care sunt modelele lor. Acum, pt ca mai sunt si din aceia (barbati si/sau femei) care sunt ortodocsi doar cu gura, asta e altceva, dar lucrul asta nu stirbeste cu nimic infailibilitatea BISERICII si a invataturii Sale. Precum vezi, ortodocsii vorbesc de infailibilitatea unei Biserici, nu a unui sfant anume, nici macar a unui om viu, indiferent de functia sa in societate sau in Biserica.
Ca sa revin: daca barbatii si femeile ar avea ca modele pe Hristos, pe Maica Sa, pe sfinti, cum ar arata lumea?
In mod normal, nici nu ar trebui sa avem nevoie sa vina un psiholog sau altceva sa ne spuna ca barbatii trebuie sa fie prezenti in viata de familie, pentru ca e natural, e normal, barbatul si femeia sunt UN TRUP nu doar in timpul relatiilor trupesti, ci toata viata lor de atunci inainte… Dar rolul lor, al barbatilor in familie, in formarea copiilor e ceva mai mic decat al mamelor, avand mai putin timp la dispozitie pentru asta, plus apropierea sufleteasca a mamei catre copii, mai mare decat a tatilor. Sau e nevoie de alt specialist ca sa „certifice” si asta?
Imi cer scuze daca cumva crezi ca sunt prea dur, iti scriu astfel pentru ca vad cat de mult te increzi in oamenii cu diplome, fata de invatatura unei Biserici, de a unei Evanghelii.
Fiecare – si femei si barbati, ar trebui sa aiba ca exemple pe cei enumerati mai inainte, sa lupte sa se apropie de modelele lor, dar sa nu deznadajduiasca (sub orice forma, inclusiv de a parasi credinta!!) daca nu pot ajunge acolo repede sau daca nu pot intelege totul cu mintea lor. Caci incurcate sunt caile Domnului…
Acum, referitor la parfumuri: nu stiu daca „modelele” noastre de mai sus foloseau parfumuri (chiar pentru indepartarea mirosului, caci pt altceva nu incape vorba!), adica nu vreau, nu pot sa ma gandesc la ei astfel… Dar, desi nu stiu daca au folosit asa ceva, STIU sigur ca nu aveau motivele pentru care le folosim noi, astazi (voi enumera pe cele mai „inofensive”): atragerea atentiei, statut social etc. Cat despre „indepartarea mirosului” – cred ca preocuparea ar trebui sa fie intai si intai pentru mirosul sufletului, caci el este nemuritor, si apoi al trupului. Vom vedea ca usor, usor, vom simti o nevoie din ce in ce mai mica de „adjuvanti” in indepartarea mirosului corporal, in afara de cele clasice. Nu am spus ca vom elimina complet dintr-o data, caci depinde la fiecare – de corpul sau, de activitatea desfasurata. Dar transpiratia apare si pe fond de stres, si preocupandu-ne mai mult de cele ale sufletului („Marto, Marto, Maria partea cea buna si-a ales”) se vor rezolva „de la sine” si dintre celelalte.
Doamne, ajuta!
Adriana
septembrie 10, 2009 @ 3:26 pm
Draga Calin,
Niciodata nu te-am criticat pe tine, si asta cred ca este partea care se intelege cel mai greu de catre voi (de tine si de stii tu cine). Cum va spune cineva ceva contrar parerii voastre proprii o luati ca pe o critica (si o demolare totala) atat la adresa voastra cat si a sfintilor pe care sunteti convinsi ca ii urmati intocmai. In schimb voi, daca pe fata criticati si judecati, vi se pare un simplu sfat :-)De care eu oricum sunt bucuroasa si nu am facut niciodata caz ca as primi un sfat necerut, ci altii fac caz de asa ceva ;-)Pentru mine Adevarul nu este „totul sau nimic” din ceea ce zic Sfintii, ci Adevarul este Domnul Iisus Hristos si toate invataturile Sale. Nu este dupa mi se pare mie ca inteleg din Sfanta Scriptura, ci este Cuvantul Insusi, asa cum a fost el spus, adica cu sensul cu care a fost spus! Tot ceea ce este in plus fata de acest Cuvant, raman pareri personale.
Cat despre parinti, eu am o mare stima chiar si pentru cei mai degenerati dintre ei, numai ei stiu ce inseamna sa fii parinte in conditiile lor de viata. Nu suntem nici unul dintre noi in masura sa criticam un parinte, chiar daca greseste. Se pot face studii si trage concluzii, insa pe viu doar parintele stie ce inseamna sa fii parinte, si nu numai, doar tatal stie ce inseamna sa fie tata si cat de greu este, si doar mama stie ce inseamna sa fie mama si cat de greu este… Nu stie mama cum este sa fii tata dar nici viceversa, asa cum nu stie femeia ce inseamna sa fii barbat, dar nici viceversa! Fiecare stie despre sine, iar despre altii doar isi inchipuie, doar LI SE PARE CA AU INTELES SI CA STIU!
Asa ca, daca este adevarat ca: „Am vazut ca cei care gaseau Calea (sfintii / cuviosii) isi plângeau pacatele proprii si se retrageau in singuratate. In niciun caz nu incercau sa-i convinga pe altii ca gresesc! Deci cred ca are dreptate Saurian când spune “Tu încă Îl cauţi pe Dumnezeu”.” pai atunci, dupa teoria asta, si repet – dupa teoria asta si nu dupa ceea ce cred eu!, ar insemna ca nici tu, nici altii, stim noi care, nu l-au gasit pe Dumnezeu din moment ce stau sa imi zica mie ca gresesc, fiind inca atat de convinsi ca ei nu gresesc, desi ei nu fac parte din categoria tot de ei amintita de sfinti si pustnici retrasi in pustie pentru a isi plange pacatele… sau poate ca fac parte si acum pustia este dotata cu calculatoare si Internet 😛
Eu cred mai degraba ca cel care L-a gasit pe Dumnezeu este in pace cu sine insusi, are pacea si bucuria Domnului in inima sa si orice i-ar spune cineva nu il va tulbura, nici o critica, nici un necaz, nici nimic altceva. Acesta este cel care L-a gasit cu adevarat pe Dumnezeu. Va numarati printre acestia?… Eu inca nu ma numar, dar ma simt mai aproape decat eram la inceputul acestor discutii… 🙂
Doamne ajuta!
Adriana
septembrie 10, 2009 @ 3:59 pm
Draga Florin,
Nu esti deloc prea dur ci iti aperi pozitia de tata fata de ceea ce au zis acei autori (de data asta si barbati) si anume rolul important al tatalui, pe langa cel al mamei, in dezvoltarea armonioasa a copilului, mai ales a celui de sex masculin, si rolul barbatului pentru o viata armonioasa a femeii casatorite. Eu, inainte de acest articol, citisem alte articole care ajungeau la aceeasi concluzie, erau ori articole scrise de antropologi pe tema antropologiei masculine, ori scrise de credinciosi pe tema homosexualitatii si declaratii ale homosexualilor intorsi pe calea cea buna. Si concluzia tuturor a fost aceeasi ca si a studiilor psihologice si sociologice efectuate si redate in articolul propus de Calin: problema era aceeasi lipsa a modelului patern, a modelului masculin din viata baietilor care apoi ii face sa fie dezorientati, si sa se ajunga astfel, cum scria in acel articol propus de Calin, la o feminizare a baietilor din ziua de azi din cauza ca sunt inconjurati si invatati de femei peste tot (acasa, la scoala etc) si nu prea mai stiu cum arata si cum trebuie sa fie un barbat. Si de data asta nu am pus eu chiar nici o parere personala, sunt exact cele propuse pentru citire de Calin si cele declarate de alti barbati pe aceasta tema. Dar cum am spus, voi stiti mai bine ce inseamna sa fii barbat, asa ca de voi depinde cel mai mult ce fel de baieti vor creste in societate, baieti cu model masculin sau cu model feminin…
Cat despre infailibilitatea Bisericii, eu stiu ca biserica a suferit anumite schimbari de-a lungul istoriei, chiar si biserica ortodoxa, desi schimbarile au fost cu mult mai putine fata de schimbarile petrecute in celelalte biserici, si daca esti deacord ca nici un sfant nu este infailibil afirmand ca „ortodocsii vorbesc de infailibilitatea unei Biserici, nu a unui sfant anume, nici macar a unui om viu, indiferent de functia sa in societate sau in Biserica” pai atunci nu vad de ce ma contrazici pe mine, ci contrazice-i pe cei care cred in infailibilitatea personala a sfintilor.
Despre Biserica Domnul nu a zis ca nu va gresi, nu a zis ca va fi infailibila, ci a zis ca El va ramane singurul cu drept de a se numi Invatator (singura invatatura infailibila, zicand chiar ca nici un ucenic nu va putea fi mai presus de maestrul Sau!), iar de biserica a zis ca va fi de neinvins, ca portile Iadului nu o vor invinge, si a zis asta in momentul in care a dat cheile Imparatiei pe mana lui Simon, numindu-l cu aceasta ocazia piatra (Petru) pe care va zidi biserica Sa. De aceea biserica este de neinvins, pentru simplul motiv ca este trupul Domnului pe care El Insusi il sfinteste, fara El noi neputand face nimic.
Ori, atata timp cat fac parte din biserica, vrand nevrand, ma aveti si pe mine ca madular al lui Hristos alaturi de voi 🙂 Si cum sanatatea unui trup este deplina doar daca toate madularele acestui trup sunt sanatoase, vrand nevrand trebuie sa va preocupati si de sanatatea mea 😛
Doamne ajuta!
Adriana
septembrie 10, 2009 @ 4:24 pm
Inca ceva despre invatatura infailibila a Domnului Iisus Hristos: El era si este Dumnezeu Fiul, Cuvantul prin care toate s-au facut, si cu toate acestea, nici macar El nu dadea marturie despre El Insusi, ci spunea ca toate cate ne invata, de la Tatal vin… De aceea invatatura Sa este infailibila, este singura despre care a zis: „Caci adevarat zic voua: Inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate”.
Si l-a trimis apoi pe Duhul Sfant, mangaietorul, Duhul Adevarului, ca sa ne talmaceasca si sa ne deschida ochii asupra acestor cuvinte ale Tatalui, pe care il rugam mereu: „Faca-se voia Ta precum in Cer asa si pe Pamant”…
florinm
septembrie 10, 2009 @ 5:54 pm
Adriana, piatra de care e vorba la Matei 16, nu e Sf. Ap. Petru, caci Biserica nu e zidita pe un om sau pe un sfant. Piatra despre care e vorba, pe care e zidita, intemeiata Biserica este Insusi Hristos, El este Piatra din capul unghiului…
Despre infailibilitate – e o poveste atat de lunga… Mai bine ne intoarcem la parfumuri, e o discutie mai aproape de noi, de nivelul nostru de intelegere. Noi nu pricepem nici asta, si avem pretentia sa intelegem taine mult mai mari, vorbim chiar despre Duhul Sfant, sfintitorul… Pai daca Duhul Sfant graieste prin sfinti, cum putem tagadui cuvintele lor, care completeaza Sf. Evanghelie?
De-asta zic – mai bine vorbim despre parfumuri, decat despre Sfinte Taine. Doamne, ajuta!
Adriana
septembrie 10, 2009 @ 6:26 pm
Piatra din capul unghiului da, este Hristos, capul nevazut al bisericii, iar Simon este piatra cea vazuta a bisericii, de asta a primit numele de Petru, caci nu il chema asa, ci Simon!! De ce ii zicem atunci Petru daca pe el il cheama simon, iar cand Domnul a zis: „Si Eu iti zic tie, ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui.” nu se referea la el, la Simon, ci se referea la El Insusi? Si de ce sa zica atunci „Si Eu ITI ZIC TIE ca TU ESTI PETRU”?? Nu are nici un sens ceea ce spui (preluat de la altii, ca stiu ca nu este idea ta). Si de asta a si primit cheile Imparatiei, caci altfel de ce le-ar mai fi primit daca Domnul s-ar fi referit la El insusi?? Petru este ierarhia bisericeasca, piatra cea vazuta pe care este cladita biserica Domnului…
Iar daca nu avem voie sa vorbim, daramite sa mai si intelegem ceva din ortodoxie, cum atunci ni se cere sa ne recunoastem pacatele si inca sa le si spovedim? Pai cum sa spovedim ceva de care habar nici nu avem pentru ca nu intelegem mare lucru? Si revenind la parfum, propunerea ta este sa merg la duhovnic si sa marturisesc ca am pacatuit si pacatuiesc in continuare pentru ca imi plac anumite parfumuri? Asta ca sa revenim cu picioarele pe pamant…
D
septembrie 10, 2009 @ 7:49 pm
Marturisirea lui Petru cum ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu poate fi considerata piatra Bisericii, nicidecum apostolul Petru. Au invatat unii aiurea de Sf.Petru si uite unde au ajuns …
Saurian
septembrie 10, 2009 @ 8:01 pm
Acum ceva ani când eram în liceu a apărut o neînţelegere. O colegă care avea ceva cu mine îmi pune resturile de la ascuţirea unui creon pe banca mea. Atunci eu mut pe banca ei. Ea iarăşi pune pe banca mea. Şi tot se repetă situaţia asta comică că se aud unele voci: „cel mai deştept cedează”. Aşa spun şi eu: „cel mai deştept va ceda în discuţiile astea” ( şi dacă ne apucăm să ne batem în piept că de deştepţi ce suntem am cedat se numeşte trişat 😛 ).
D
septembrie 10, 2009 @ 8:36 pm
Ai dreptate.
Adriana
septembrie 10, 2009 @ 8:43 pm
Inteleptul pentru el insusi se intelepteste, si invata de la toti cei care au sa ii zica ceva intelept, devenind astfel si mai intelept(gasiti in pilde) 😛
simpleme
ianuarie 16, 2010 @ 11:23 am
NU folositi deodorante(in special geluri,genu ala care ramane pe piele). Pericol de cancer mamar (atat la femei cat si la barbati). Pentru nelamuriri accesati alte site-uri.
ONY
februarie 15, 2010 @ 4:14 pm
Am si eu o curiozitate cati dintre voi ati citit Biblia…mai citeste cineva bilblia inafata de popa…sau voi ziceti toate lucrurile astea din spusele altora? Eu recunosc nu am citito 😀
Jamaica
februarie 15, 2010 @ 6:15 pm
@simpleme : asa nu ar trebui folosita nici pasta de dinti pt ca are fluor (care se gaseste in otrava pt soareci), nici apa de la chiuveta (acelasi motiv) , nici mobile,sampoane /cosmetice de niciun fel, nu ar trebui sa ne vaccinam pt ca atacam corpul cu mercur si alte toxine (si ni se zice ca e pt binele nostru!!), nu ar trebui luate medicamente, cumparata carne din comert, fructele din supermarketuri (acelea care sunt toate mari , grase si frumoase toate una si una), iaurturi probiotice, statul nu ar fi trebuit sa accepte folosirea de INITIUM(otrava) in agricultura ….. si lista e luuunga.
X
februarie 15, 2011 @ 8:30 pm
Merg zilnic cu autobuzul si trenul personal.
Vara mai ales, sunt niste mirosuri…
Sincer, le sunt recunoscator celo care se dau cu parfum si deodorant, care se spala pe dinti, folosesc apa de gura, decat celor care adopta stilul natural si miros a transpiratie, a ceapa, usturoi…
GABRIEL resurection
februarie 15, 2011 @ 10:52 pm
tu însă împodobeste-ţi casa cu multa cuviinţă, mirosind mai degrabă de înfrânare decât de parfumuri
Parerea mea este ca ce tine de igiena trebuie sa facem insa nu exagerat, iar daca folosim ceva igienic pt transpiratie sunt atatea geluri care nu dau nici un miros exterior,astea sunt f bune, acum ca tu vrei sa dai cu SPARAY FA pe tine sau nu stiu ce marca….pai scuze…poate fii o invitatie catre oricine…cine e smerit nu ridica capul…iar cine se simte starnit de simturi…iarasi CINE ESTE DE VINA…? cand te dai cu parfum ,si cand ne dam cu parfum avem tendinta sa ne dam ,,un pic mai mult,,ca nu cumva sa nu miroasa cel de langa noi…asadar sa simta…poate e si de marca si sa vada cine sunt….V am spus cand te dai cu parfum este ca o invitatie, iar daca cineva raspunde la invitatie nu trebuie sa fie pervers…DE EXEMPLU…mama era profesoara de franceza pe la varsta de 21 de ani, iar bunicul tatal ei, er in strainatate si ii mai trimetea pachete printre care si parfumuri, binenteles ca mama le folosit, insa cand s a intors acasa, a trecut printr o campie (inevitabil trebuia sa treaca ca de ala era drumul), si datorita parfumului atat de dulce a atras asupra ei albinele din zecile de caravane, care au acoperito intr o fractiune de secunda, a fost atat de rau intepata incat numai din cap i au extras 50 de ace, doctorii s au minunat ca mai era vie, scaparea ei a fost( evident de la Dumnezeu), un tractorist pe campul acela ,se afla la 2 km de ea, dupa cum relateaza el, ce i s a parut bizar a fost ca desii era soare puternic la orizont a vazut cum s a innegrit cerul, iar acest nor se misca, si a dat seama ca s a intamplat ceva rau si s a dus acolo unde mama mea deabia mai respira fiind toata acoperita de albine, desi a evitat 2, 3 minute pana sa si faca curaj a iesit din tractor cu o patura si a luato pe mama in cabina, acolo nu mai spun ce chin a fost si pe tractorist, ….povestea e lunga…asadar conteaza cum ne comportam parfumam,imbracam,vorbim, pai scuze daca ridici coada sa stii ca ma uit….iar daca esti bine infofolita ma descurajezi sa procedez animalic…asta vis a vis de monica si parerea ei…parerea mea despre monica….om fii unii dintre noi habotnici…insa tu esti tare lumeasca….nu ai nici o treaba cu frumusetea launtrica…asa te am perceput eu scuze sufletel
Admin
februarie 16, 2011 @ 6:54 am
Salut X.
Consideram ca exista si o varianta mai buna decat cea prezentata de tine, si o expunem in continuare:
Sa fim recunoscatori celor care se spala pe dinti si nu se dau cu parfum ca sa irite/ispiteasca simturile celorlalti, dar care nici nu miros a transpiratie.
Din enumeratiile facute de tine, dai senzatia ca a nu te da cu parfum este lipsa de igiena, punand pe aceeasi treapta parfumatul cu igiena fireasca a gurii.
Dar nu este asa. Parfumatul este un moft, pe cand igiena gurii este o necesitate (tine de sanatate).
De parfum ne putem lipsi oricand, fara sa facem rabat de la igiena. Exista antiperspirante foarte eficiente, cu miros neutru, deci treaba se poate rezolva usor si discret. Dar adesea noi nu vrem asta pentru ca ne place sa iesim in evidenta cu mirosul parfumului nu cu ceva (o virtute) care tine de propria fiinta.
Ne place sa atragem cu parfumul, pentru ca nu suntem in stare sa atragem pe cei din jur cu dragostea noastra suficient.
Uneori ajungem ahtiati dupa parfumuri, avand mai multe sortimente prin baie dar tot noi facem apologia celor saraci care nu au nici casa nici masa…si nu are cine sa-i ingrijeasca. Oare cata foame ar potoli echivalentul in mancare al unui singur parfum?
Uneori dam si o gramada de bani pe parfumuri pentru a le face cadouri, dar ne este rusine sa facem vreodata cadou o carte duhovniceasca ce poate ajuta pe cineva in mod real.
Ca parfumurile sunt un moft si nu o necesitate, se vede usor si dpdv economic. Exemplu citat:
[i]"Guvernul a decis, miercuri, ca din 2010 sa fie eliminate accizele pentru produsele de lux, precum confectiile de blanuri naturale, bijuterii, parfumuri, arme de vanatoare, printr-o ordonanta de urgenta pentru modificarea Codului Fiscal."[/i]
Sursa: http://www.contabilul.manager.ro/a/3331/guvernul-a-decis-eliminarea-din-2010-a-accizelor-pentru-produse-de-lux.html ([url][/url])
Deci parfumurile sunt produse de lux/grandomanie…nu de igiena. De aceea utilizarea lor a fost, este si va ramane un pacat, indiferent de cat de putin este constientizat.
Vlad
martie 23, 2011 @ 9:56 am
Spune-ti-mi de unde iau un deodorant (nu antiperspirant, porcariile alea te umplu de aluminiu) fara miros (si la un pret nu mai mare decat al unui deo oarecare) si o sa cumpar. Serios.
soso
martie 23, 2011 @ 11:41 am
pt Vlad
iata un link cu produse care sunt inodore( n au miros):
http://frumusete.ele.ro/Ingrijirea-corpului/Deodorante-naturale_–a10536.html
soso
martie 23, 2011 @ 11:49 am
Vlad
sau asta…….http://store.thecrystal.com/storefront.aspx
somebody - pentru Vlad
martie 23, 2011 @ 6:53 pm
Nici eu nu folosesc antiperspirant fiindca au mult aluminiu pt a inhiba transpiratia. Cei de la Sebamed au un deodorant f bun; nu contine nici aluminiu, nici alcool,nici parfum. Iarasi, f bun este si deodorantul de la L’Occitane (care este bio, contine lavanda,uleiuri esentiale,lamaie etc) – si spun asta din experienta. Este ceva mai scump, dar si tine mult,spre deosebire de altele care se termina imediat…
somebody - pentru Jamaica
martie 23, 2011 @ 7:19 pm
Exista solutii la unele din problemele pe care le-ai enumerat… 🙂
Exista pasta de dinti fara fluor.
Eu nu folosesc deloc sampoane sau geluri de dus, ci numai sapunuri naturale (pe care dai 10 lei si tin f mult…sau sapun de casa). Iar in ceea ce priveste cosmeticele,ma bazez cel mai mult pe Favisan, produsele Virginiei Fauer. Sunt extrem de accesibile la pret, naturale si eficiente.
Nu prea folosesc medicamente – din ce in ce mai putine, incerc sa le cam elimin din viata mea. In schimb,folosesc medicina naturista – ceaiuri,tincturi, alimentatie si ale remedii fitoterapeutice. Sigur,sunt cazuri (grave) in care chiar trebuie sa utilizam medicamente,dar eu ma refer la afectiunile banale ca raceala, probleme cu ficatul,fierea,rinichii,anumite infectii in organism etc
Nu consum DELOC carne din comert.
Am acasa o ciuperca si imi fac singura iaurt,iar lapte cumpar din acela la punga,ieftin,cu termen de valabilitate redus sau imi aduce o ruda de la tara.
Cam calc stramb in ceea ce priveste dulciurile,dar incerc sa le elimin definitiv din alimentatie (ciocolata,biscuiti,eugenii,produse de patiserie si tot ce intra la capitolul asta)si sa consum doar miere (dar si asta cumparata de la o persoana de incredere care se ocupa cu apicultura pt ca mai nou si in miere au ajuns sa bage chimicale),compoturi,orez/gris cu lapte,dulceata sau prajituri, DAR toate facute in casa.
In ceea ce priveste cerealele,la magazinele naturiste se gaseste in general orez brun (nedecorticat,f sanatos), hrisca,mei, fulgi cruzi de secara,ovaz,orez,grau (fara niciun alt adaos!), tarate de grau, rondele de grau sau orez expandat si ale produse din categoria asta.
Paine nu prea mai cumpar de mult de la magazin. Fie mananc orez in loc de paine,fie cumpar faina integrala,cu tarate,si imi fac singura paina,in casa.
Cu fructele si legumele ar fi intr-adevar o problema…eu incerc sa cumpar de la tarani cat mai mult si le caut tocmai pe acelea care nu sunt prea aratoase,prea "grase" sau fara vreo imperfectiune. Iarna nu consum cam deloc legume crude,ci numai muraturi,zacusca,ghiveci (facute in casa),iar ca fructe doar mere si citrice.Nici bunicii nostri la tara nu mancau legume crude sau alte fructe in miez de iarna. O idee buna este si aceea de a usca fructele pt iarna. In rest,am o mica livada cu cativa pomisori si o micuta gradina cu legume…ma mai ajut cu cate o prietena care are la tara verdeturi si cateva animalute si pasari etc
Vaccinuri nu am mai facut de cativa ani buni si nici nu am de gand sa mai fac. Imi intaresc imunitatea in alte feluri.
Deci,mare parte din probleme au rezolvare 🙂 doar ca nu e tocmai comoda, trebuie sa renuntam la mici placeri, insa eu zic ca merita. Cel putin organismul meu, de ceva ani incoace,simte diferenta.
somebody - continuare
martie 23, 2011 @ 7:49 pm
Uitasem…
In ceea ce priveste apa de la chiuveta,eu nu pot sa o consum din motive obiective…pt ca sunt alergica si dupa 2-3 zile ma umplu de pete pe fata si de bubite. Prin urmare,trebuie sa beau doar apa de izvor; in situatii mai grele,as renunta mai degraba la banii pe care-i dau lunar sa-mi incarc cartela la telefon si as cumpara cu ei apa plata. Trebuie sa va interesati daca in zona in care locuiti nu este vreun izvor de unde se poate lua apa. La noi o multime de oameni se duc cu bidoanele la un izvor ditr-o localitate apropiata si-si iau permanent apa de baut.
Alergiile alimentare m-au obligat,practic,sa-mi schimb stilul de viata. Cam orice fruct tratat pe care-l mananc imi da reactii alergice destul de urate,asa ca usor-usor am selectat alimentele care stiu ca-mi fac rau,nu le-am mai consumat si in ultimul an nu am mai avut nicio criza. In plus,am facut o cura cu ceaiuri si tincturi si a avut un efect benefic.
Acum,intr-un fel,ma bucur ca am alergiile astea pt ca practic organismul imi spune ce suporta si ce nu, ce ii este benefic si ce ii dauneaza. Ma gandeam astazi in timp ce-mi preparam un suc proaspat,cate bunatati ne-a daruit Dumnezeu…cate fructe,legume,verdeturi,cereale si ale roade minunate si gustoase! Doar ca in epoca noastra papilele gustative ale omului si intregul organism i-au fost devastate,atrofiate prin mancarea plina de sare,zahar si grasimi (toate la un loc – combinatie extrem de periculoasa,regasita mai ales in produsele fast-food), prin alimentele imbibate cu chimicale si prin cele care contin cantitati mari de glutamat de sodiu – care da dependenta. Nu mai e de mirare ca nu ni se mai pare la fel de gustoasa o simpla mancare de fasole verde, o ciorba de zarzavat, o salata de spanac…dar simtul acesta gustativ se poate educa si se poate insanatosi daca exista vointa,lupta si motivatie.
Ana
martie 23, 2011 @ 9:21 pm
Vointa lupta si motivatie
somebody
[quote]dar simtul acesta gustativ [b]se poate educa si se poate insanatosi daca exista vointa,lupta si motivatie[/b].[/quote]
Am citit cu interes ce ai scris si mi-au cazut ochii pe ultima fraza. Efectiv se poate aplica in orice situatie din viata.
Dupa un cuvant ascultat de la p Amfilohie, as simplifica si as spune ca ne trebuie doar vointa. Ce frumos si puternic cuvant.
daniela
martie 23, 2011 @ 9:47 pm
multumesc dragii mei !!!
Va multumesc dragii mei pt articol,pentru comentarii, va multumesc !!
stiti ce se intampla acum am deschis ochii si imi dau seama ce mult ma stapneste aceasta patima a parfumului, chiar azi eram necajita k mi s-a terminat parfumul, am alergat la magazin sa-mi iau altul,iar vanzatoarea nu mai avea cel care il luam de obicei de acolo, m-am necajit,am incercat mai multe abia am gasit unul,am venit acasa si mare mi-a fost bucuria cand am vazut k draga mea mama deja imi cumparase tot un parfum aa acum aveam 2 dar in acelasi timp mama mi-a zis: lasa k acum e bine ai o vreme k si asa nu stiu ce faci cu el ca parca il bei asa de repede ti se termina! ce mare pacat ma domina,Doamne te rog ajuta-ma k acum sa pot sa scap k stiu k numai Tu mi-ai indreptat sufletul spre acest articol! Multumesc Doamne k esti asa de mare si de bun si k ne iubesti asa de mult!
Ana
martie 24, 2011 @ 7:26 am
Mirul
Daniela
[quote]stiti ce se intampla acum am deschis ochii si imi dau seama ce mult ma stapneste aceasta patima a parfumului, [/quote]
Am avut si eu patima asta. Cu ajutorul Maicii Domnului am scapat.
De fapt nu este vorba doar de o patima ci de un lant de patimi:sad:. E vorba si de machiaj, si de imbracaminte, de o anumita cochetarie etc.
[b]Daca am sti cat rau face altora parfumul nostru, nu l-am mai folosi.[/b] Dupa ce am renuntat la parfum, intr-o zi au trecut pe langa mine 2 baieti si din cauza parfumului lor am avut o ispita puternica in trup. Mi-a fost si rusine si groaza de ce-am simtit, caci puteau sa-mi fie copii si eu nici nu aveam inainte astfel de ganduri.
M-am mirat mult de acea stare puternica si m-am gandit ca poate si eu am starnit doar prin parfumul folosit, aceleasi stari in altii.
[b]In definitiv noi dupa ce ne dam cu parfum, nici nu-l mai simtim, ci numai ceilalti ne simt parfumul. Deci ne parfumam ptr altii?:sad: Asa cum scrie in articol, e un gand ascuns.
Astazi folosesc doar mirul.
[/b]
somebody - pt Ana
martie 24, 2011 @ 2:02 pm
DA, cu adevarat asa este…In orice lucru bun pe care vrem sa-l facem ne trebuie multa,multa vointa si…rabdare de fier. Lucrurile statornice, marile schimbari, nu se petrec niciodata peste noapte,ci in urma unor lungi caderi,ridicari,sfortari.
Ana
martie 24, 2011 @ 5:09 pm
Somebody
Adevarat. Dumnezeu sa ne ajute sa putem mereu sa ne ridicam
Stefania.so.
august 25, 2011 @ 6:56 pm
Oameni buni!Nu mai inteleg nimic..Cum poate o parfumare sa fie un pacat?Daca eu am placearea de a ma da cu un parfum , fac un pacat?Hai sa o luam logic daca eu voi manca o prajitura de exemplu, probabil e tot un pacat caci cad in ispita poftei.Este exagerat.Pacat este sa furi, sa minti , sa ucizi, sa dusmanesti, sa fi desfranat, si alte fapte rele.Dar sa-mi dau cu parfum? Pe cine va deranja daca eu imi dau cu parfum? Pe Dumnezul nu cred ca il va supara daca eu ma dau cu parfum , sau ma machiez .Nu spun de exagerare si prost gust.Dar sa nu transformam cea mai mica chestie intr-un pacat.
Lilii
august 25, 2011 @ 7:18 pm
Stefania ia-o usor…
Uite,machiajul nu este bun din terte motive:
1.Dauneaza pielii foarte mult,
2.Persoanele care se machiaza(ruj,fond de ten,creion,rimel,etc..chiar daca e discret) sunt un pic complexate,adica daca ele se machiaza ca sa para „frumoase”(deci in concluzie ele nemachiate nu se considera frumoase..)atunci au o mica-mare problema.
3.E absurd sa te machiezi ca sa arati bine/sa pari frumoasa pentru lume, ca dor nu te machiezi cand stai in casa,nu?:)
Eu am citit un articol care spunea ca britanicii au facut un studiu si conform lui in fiecare zi corpul uman absoarbe 515 chimicale..:)majoritatea cancerigene.
Eu de exemplu ma dau cu balsam de buze sau cel mult un luciu transparent din cauza faptului ca imi crapa buzele inclusiv vara iar acest lucru are tot o cauza-un tic de-al meu.
In rest nu folosesc cosmetice (rimelu’ daca-l foloesc 1-2 ori pe an,in zilele in care am ochii micsorati din cauza lipsei de somn),cred ca ar fi mai sanatos daca am merge pe principiu „cine ma place,ma place asa cum sunt”.
Despre parfum e acelasi lucru: de ce ne parfumam?-ca sa ne placa ceilalti,ca sa spuna ceilalti „ce bine mirosi”unele persoane fac asta si pt a atrage atentia,pt ca simt nevoia sa li se spuna: ce bine esti imbracata/ce frumos mirosi,etc.. si mie imi placea acum ceva timp sa aud asta, recunosc si acum uneori ma mai parfumez,dar ma parfumez pt ca am o idee de-a mea,aceea ca pt persoanele dragi,prieteni etc..sa fie intotdeauna un lucru care sa le aminteasca de mine,de ex..mancarea preferata,parfumul cu care ma dau,etc…stiu e o absurditate,incerc sa o las deoparte.:))
Lilii
august 25, 2011 @ 7:20 pm
diferite motive*-nu terte.Imi cer scuze pentru greseala.
Sorin
august 25, 2011 @ 8:15 pm
@Lilii: „dar ma parfumez pt ca am o idee de-a mea,aceea ca pt persoanele dragi,prieteni etc..sa fie intotdeauna un lucru care sa le aminteasca de mine,de ex..mancarea preferata,parfumul cu care ma dau,etc…stiu e o absurditate,incerc sa o las deoparte.:))” Nu e o absurditate ci e ceva frumos. 🙂
Administrator
august 25, 2011 @ 8:33 pm
Stefania, daca vei citi in completare si articolul acesta: [url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/fapte-rele-si-patimi/mania-trupului/12256-despre-pacatul-parfumarii.html[/url] …suntem convinsi ca vei intelege mult mai bine cum stau lucrurile cu parfumatul si mai ales motive care stau in spatele parfumatului.