Părintele Cleopa: Cele şapte răutăţi ce se nasc din lux şi sulemenire
Iată ce vreau să mai ştiţi,
Cei ce vă sulemeniţi,
Că din lux şi din dezmăţ
Se nasc şapte răutăţi.
Voi, femei, şi voi, bărbaţi, Adesea să învăţaţi Ca-NTÂI moleşeala vine La bărbaţi şi la oricine.
Cine luxul îl iubeşte Şi se tot sulemeneşte Acela-i gingaş, fricos, La lucru ne-ndemânos.
Iar sufletul greu tânjeşte Şi mereu se chinuieşte Cu pofte şi gelozii Şi alte blestamatii.
Al DOILEA, voi să ştiţi, Care vă sulemeniţi, Că banii îi cheltuiţi Şi-averea o risipiţi Pe la lucruri de prisos Ce n-aduc nici un folos, Dar vă aduc sărăcie Şi a iadului urgie.
Iar al TREILEA păcat Ce se naşte din fardat – Cu banii ce-i cheltuiţi Pe săraci nedreptăţiţi. Banii voştri nu îi daţi La săraci, la scăpătaţi, Ci la coafor i-aţi dus Şi numai pe lux i-aţi pus.
Pentru care-amar şi vai, Voi v-aţi depărtat de rai, Trupul vostru-mpodobiti Şi tot îl sulemeniţi.
Iar a PATRA răutate Ce se naşte din lux, frate, Este că voi ajungeţi La sfada şi la dispreţ
Că fiecare din voi Vrea mereu haine mai noi, Vrea la modă să trăiască Şi mereu să cheltuiască.
Ca să fie el în sat Mai de seamă şi bogat, Să se-arate mai frumos Şi că este arătos.
Al CINCILEA rău ce vine, La bărbaţi şi la oricine, Din prea multa-mpodobire Şi reaua sulemenire, Este că ei rău smintesc Pe toţi care îi privesc Şi-apoi nasc fără să vor Gânduri rele-asupra lor.
Că-i aruncă în vâltoare, În război şi tulburare, De gânduri şi fapte rele Care se nasc din vedere.
Că îi văd împodobiţi Şi foarte sulemeniţi, Şi aşa ei se smintesc Şi cu mintea ei greşesc.
Că sminteală a intrat În sufletul lor curat Şi-i tulbura foarte tare Cu gânduri de desfrânare.
Deci voi, cei sulemeniţi, Care vă împodobiţi, Trebuie să vă gândiţi Că iadul o să-l moşteniţi Şi în ziua cea de-apoi Aveţi a da seama voi Câte suflete-ați smintit Prin lux şi împodobit.
Iar al ŞASELEA rău este, Este că fără de veste, Cei ce luxul îl iubesc Şi se tot sulemenesc Stârnesc şi-o râvna nebună, Pofta cea fără de strună, Că alţii lor să urmeze Şi cu lux să se-ntineze, Cu multă sulemenire, Cu lux şi împodobire, Şi pentru-aceasta răutate Au foarte grele munci, frate.
Şi al ŞAPTELEA greşeşte Acel ce se-mpodobeste Precum eu am să-ţi arăt Ca să fii orientat.
Că sunt unele femei Ce nu au nici un temei, Sunt sărace, necăjite Şi de bani tare lipsite, Dar arzând de foc lumesc, Foarte tare se gătesc Şi-ncă se mai şi mâhnesc Că puţin se-mpodobesc Că nu-s şi ele bogate Şi frumos tare-mbracate,
Neavând însă mijloace, După plac să se îmbrace, Cinstea lor o dau pe bani Pe la diferiţi golani,
Apoi iau haine frumoase Ca să fie arătoase Şi s-arate-a fi bogate, Că-s la modă îmbrăcate, Şi-asa-şi vând sufletul lor Pe modă şi pe amor.
Se dau la destrăbălări Şi la multe desfătări, Şi ajung a se munci Şi iadul a-l moşteni.
De acum nu mai dori Tu a te împodobi Să fugi de sulemeniri Şi de alte-mpodobiri.
Acestea duc la curvie, La scandal şi sărăcie, La sminteală şi la râs, La lucruri care-s de plâns.
Iar în veacul viitor Toţi vor arde în cuptor, Nu-n cuptor cu lemne aprins, Ci-n cuptorul cel nestins. Toţi care se-mpodobesc Şi se tot sulemenesc, De nu se vor pocăi, În veci au a se munci.
(Părintele Cleopa Ilie)
(Visited 390 times, 1 visits today)
Johnny
iunie 14, 2013 @ 5:38 pm
Eu pana acum nu am stiut de aceste poezii a parintelui Cleopa, sunt arzatoare!!!