Marius: „Păstrarea curăţiei este o jertfă, iar jertfa tot timpul rodeşte, naşte”
De ceva ani nu mai sunt curat. M-am bucurat la început, dar acum nu mai am la ce să mă mai bucur. Păcatul m-a subjugat în aşa fel şi m-a întristat încât mă roade cum roade rugina fierul. Îmi pare rău că nu am crescut într-o familie creştină unde să fiu învăţat sau măcar să aud învăţătura Domnului Iisus Hristos şi că a trebuit să trec prin greşeli şi zbucium pentru a învăţa.
Cunosc pe cineva, o fată, care a avut grijă de ea până la o vârstă apropiată cu mine, s-a măritat fecioară şi acum lucrează pacea în casa ei. E aşa frumos. O ajută Dumnezeu. E aşa de rar să găseşti o fată care să nu pună preţ pe spoiala, bani, ci pe profund, pe trăire, pe virtute. Am trăit şi am învăţat. Mă conving din ce în ce mai mult că nu există. Sau poate că nu merit să o întâlnesc. Dumnezeu va rândui poate.
Fetelor nu faceţi aceşti păcat ce spurcă trupul, căci veţi plăti un preţ. Băieţii la fel. Nici un lucru bun şi durabil nu se poate face fără efort. Păstrarea curăţiei este o jertfă, iar jertfa tot timpul rodeşte, naşte. Sfânta spovedanie să fie la voi toţi!
Doamne ajută.
Marian, 23 ani, Iaşi
Autumn
februarie 24, 2014 @ 1:52 pm
Mă regăsesc în cele spuse de tine. Am căzut și eu, mi-a luat destul de mult timp să mă ridic, să pot să îmi mai privesc sufletul în oglindă. Este dureros, într-adevăr, și parcă te simți gol pe interior. Cred că este, totuși, important ca persoana cu care ești sau vei fi să te înțeleagă și să nu te ispitească să cădeți în păcat și, totodată, să aveți tăria să porniți pe un drum al curăției. Doamne ajută!
alexandra
februarie 24, 2014 @ 2:58 pm
Ii multumesc lui Dumnezeu ca gasesc asemenea articole frumoase despre feciorie si ca nu am cazut intru totul in acest pacat.E minunat cum Dumnezeu nu m-a lasat sa cad si sa-mi innegresc sufletul,ci m-a lasat sa descopar pe propria mea piele de ce nu e bine sa-ti pierzi fecioria…Multumesc Marian pentru cuvintele frumoase!
Am nadejdea ca intr-o buna zi voi gasi si eu un baiat asa cum sunteti voi,cei de pe ot…:) Doamne ajuta!
Claudiu Balan
februarie 24, 2014 @ 3:13 pm
Salut Alexandra.
Poate vii cu noi în tabăra următoare.
Doamne ajută!
alexandra
februarie 24, 2014 @ 4:53 pm
Buna seara,domnule Claudiu.Bineinteles ca mi-as dori sa vin in urmatoarea tabara OT…sper numai sa am timpul si dispozitia necesara.
Multumesc de invitatie! 🙂
Claudiu Balan
februarie 24, 2014 @ 5:39 pm
Le așează Dumnezeu cum trebuie. 🙂
Stefan Viorel Cristian
februarie 24, 2014 @ 7:13 pm
Va rog a-mi spune daca gresesc!
De mult timp mi s-a intiparit in minte ideea ca jertfa e o daruire dar una facuta nu cu toata vointa/inima ci cu cateva apasari sufletesi.
Datorita acestui principiu spun ca jertfa n-ar crea roade in randul crestinilor si tot de aceea Crezul spune „…si s-a rastignit pentru noi, in zilele lui Pontiu Pilat…” si nu „s-a jertfit pentru noi”.
Poate ca vorbele imi sunt gresite dar sper ca ati inteles principiul meu de baza si anume „nu conteaza fapta pe cat de mult conteaza sentimentul cu care e savarsita acea fapta”.
Boitos
februarie 25, 2014 @ 7:05 am
Eu cred ca cea mai importanta este fapta.
Chiar daca o faci cu stragere de inima, bine ca ai facut o fapta buna, bine ca ai renuntat la ceva pt binele altcuiva, sau bine ca ai facut o jertfa pt oameni sau Dumnezeu, etc.
Conteaza sa faci fapte bune ( catre Dumnezeu si catre oameni ) indiferent ce ai tu in suflet in acel moment.
Pt ca aste fapte sunt generatoare de bucurie sufleteasca, chiar daca esti mahnit sau suparat pe acea persoana.
Claudiu Balan
februarie 25, 2014 @ 7:19 am
Salut Viorel,
Într-adevăr contează motivația pentru care faci fapta bună, contează iubirea din spatele faptei mai mult decât fapta în sine. Totuși pentru noi, cei mai păcătoși, mai la începutul drumului, e bine să facem fapta, chiar dacă motivația nu este iubirea, ci poate respectul sau afecțiunea sau alt sentiment. Pentru că în timp faptele bune ne vor învăța singure ce este iubirea.
Este o greșeală să nu facem fapta bună, doar pentru că nu vedem în noi iubire desăvârșită. Cu pași mici înaintăm, nu deodată ne transformăm în oameni îngăduitori și buni.
Cât privește Crezul, precizarea: „și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat” are altă motivație. Dacă am fi zis: „Și S-a jertfit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat” atunci în timp, după zeci și sute de ani e posibil ca noi oamenii să fi uitat că Mântuitorul a murit răstignit pe cruce și să fi înțeles că El s-a jertfit. Te poți jertfi în multe feluri, dar răstignirea era cea mai îngrozitoarea moarte a acelor vremuri, era o mare umilință.
Deci „S-a răstignit” arată o iubire mult mai mare a lui Dumnezeu pentru noi oamenii decât sintagma „S-a jertfit” pentru că Însuși Dumnezeu Creatorul a suferit cea mai umilitoarea moarte din partea fiilor săi, necârtind, și fără să reacționeze răzbunător.
Crucea era pedeapsa celor mai mari tâlhari și răufăcători ai vremurilor.
Ori Mântuitorul Hristos și-a asumat această rușine și a transformat Crucea din obiect de tortură în putere de viață pentru întreaga omenire.
Doamne ajută!
Dan Sorin
februarie 25, 2014 @ 10:27 am
Știu că spuneau unii Sfinți Părinți că uneori e mai bine să nu ai ce să îi dai la cerșetor că rămâi cu inima care te doare pentru acel om. Dacă ai fi dat probabil ai fi mulțumit de tine și ar putea răsări mândria din acea faptă bună. Dar asta e pentru cei care vor să ajute pe alții… :p
Nikolai Popa
septembrie 17, 2014 @ 10:06 am
Cand am trimis acest articol, am primit un email de la unul din administratorii site-ului in care mi se oferea o carte a campaniei. Fiind ocupat, am uitat sa ii dau adresa unde sa o trimita. Mai este valabila oferta? Doresc cartea nu pentru mine, ci pentru o fata, careia i-ar prinde foarte bine. Imi poate raspunde cineva dintre administratori? Multumesc.