Pastrarea pacii sufletesti

Pentru ca ne-am straduit cu totii sa ne mai lepadam de rautatea si patimile din noi, dobandind un pic de liniste sufleteasca de sarbatoarea Invierii Domnului va recomandam cu drag sfaturile Sfantului Serafim de Sarov pentru pastrarea pacii sufletesti:
„Sa te straduiesti cu orice chip sa pastrezi pacea sufleteasca si sa nu te tulburi de insultele celorlalti. Vei reusi asta daca te infranezi prin orice mijloc de la manie si-ti pazesti mintea si inima cu trezvie de zvacnirile necuviincioase.
Sa primim insultele celorlalti fara sa ne tulburam, ca si cand nu ne-ar fi adresate noua. O astfel de purtare ne poate aduce in suflet pacea si-l poate face pe acesta salas al lui Dumnezeu.
Exemplul acestei lipse de rautate observam in viata Sfantului Grigorie Taumaturgul: o femeie desfranata a cerut in public de la Sfant rasplata, ca si cand ar fi savarsit pacat cu ea. Acela nu s-a maniat deloc si i-a spus unui prieten de-al lui sa-i dea cat a cerut. Indata ce femeia a luat rasplata nedreapta, a fost demonizata. Insa ierarhul s-a rugat si a eliberat-o de demon.
Daca nu ne este cu putinta sa ramanem netulburati, trebuie cel putin sa ne infranam limba, dupa cum spune Psalmistul: „Tulburatu-m-am si n-am grait” (Psalmi 76,4).
Pilde de lipsa a maniei intalnim in viata Sfantului Spiridon al Trimitundinei si al Sfantului Efrem Sirul. Primul a rabdat o injosire astfel: a mers odata la palat ca sa-l intalneasca pe imparat, care-l invitase. Insa o sluga l-a luat drept cersetor, nu i-a permis sa intre, l-a batjocorit si l-a palmuit. Atunci Sfantul, lipsit de rautate cum era, si-a intors dupa porunca Domnului si celalalt obraz.
Odata, pe cand Sfantul Efrem postea in pustie, s-a intamplat urmatorul fapt: un ucenic ii aducea mancarea.
Insa pe drum vasul i-a scapat din maini si s-a spart.
„Nu te intrista frate, i-a zis Sfantul ucenicului, vazandu-l suparat. Daca mancarea nu vrea sa vina la noi, vom merge noi la ea.”
S-a dus deci, s-a asezat langa vasul spart, a adunat mancarea de pe jos si a mancat-o. Asa de departe era de patima maniei.
Din viata marelui Paisie putem invata cum sa ne ferim de patima maniei. Domnul i-a aparut odata Sfantului si acela i-a cerut sa-l elibereze de patima aceasta.
„Daca vrei sa birui mania si furia impreuna, i-a zis Hristos, sa nu-ti doresti nimic, sa nu urasti pe nimeni, sa nu necinstesti pe nimeni.”
Pentru a pastra pacea sufleteasca, trebuie sa izgonesti departe mahnirea si sa te straduiesti sa fii vesel, dupa cuvintele Inteleptului Sirah: Intristarea pe multi i-a ucis si in ea nu-i nici un folos (Int. lui Is. Sirah 30.23)
Daca vrei sa pastrezi pacea sufleteasca, sa eviti pe toate caile sa-i judeci pe ceilalti. Neosandirea fratelui si tacerea pazesc pacea sufletului. Cand omul se afla in aceasta stare, primeste revelatii dumnezeiesti.
Pentru a nu cadea in judecarea aproapelui, ai grija sa nu primesti nici un cuget rau despre nimeni si sa fii mort pentru toti.
Pentru a-ti pastra pacea sufleteasca, trebuie sa-ti indrepti foarte des atentia spre tine insuti si sa te intrebi: „In ce stare ma aflu?” Trebuie inca sa fii cu luare aminte, incat simturile trupului, si indeosebi vazul, sa-i slujeasca doar omului launtric, asa incat in suflet sa nu patrunda lucrurile palpabile. Darurile izvoratoare de har ale Duhului Sfant sunt dobandite numai de catre cei care au lucrare interioara si privegheaza pentru sufletul lor.”

Sursa: „Un serafim printre oameni” – Ed. Egumenita – 2005