H.R. Patapievici – Dumnezeu și experiența modernității (o conferință-mărturie în Hristos)
Dragilor, vă invităm să urmăriți o conferință excepțională ținută de domnul Horia-Roman Patapievici, fizician și eseist, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj pe 13 martie 2014, organizată de asociația Edictum Dei. Concluziile conferinței sunt minunate:
Suntem o civilizaţie a lui Hristos şi ne raportăm la el, nu atât prin Biblie, care e o carte de povestiri, de parabole, ci, mai ales, prin misterul hristic, prin Întrupare. Biblia e despre Hristos, la El ne raportăm ca şi creştini. „Fără civilizația creștină nu ar fi existat o civilizație a modernități”. „Creștinii sunt în lume precum sufletul este în corp.” „Pentru ca lumea să existe, trebuie mai întâi ca mintea să existe.”
„Eseistul a vorbit neîntrerupt timp de două ore, cu umor, cu o precizie a gândirii care practic a “îngheţat” sala. Demonstraţie de virtuozitate intelectuală, de farmec intelectual, de aplomb, dar şi de pasiune şi, la urmă, de mărturisire creştină” spune Savatie Baștovoi. Merită să-l urmăriți până la capăt.
https://www.youtube.com/watch?v=Xcxy8mx_pDo
Transcrierea conferinței o găsiți aici.
Cristiana
ianuarie 13, 2015 @ 10:20 pm
Genial!
Tinteste poarta majora de interes: locul central, real, firesc pe care Hristos il ocupa in gandirea civilizatiei moderne(normale) odata cu preluarea tiparelor civilizatiei anterioare crestine. Afirmarea Lui ca Dumnezeu si Om, afirmarea faptului in sine…
Claudiu Balan
ianuarie 14, 2015 @ 9:00 am
Cristina,
Cu adevărat genial a fost dl Patapievici. A fost o conferință excepțională!
Dan Tudorache
ianuarie 14, 2015 @ 11:30 am
Carol, pentru că în urma comentariului ne-ai rugat ca ”din respect să nu mă cenzurați și să nu ștergeți comentariul, răspundeți la el !”, am răspuns solicitării tale:
1. Din respect față de tine, față de conceptul de respect și față de comunitatea aceasta, ți-am cenzurat mesajul pentru că noi nu suntem Charlie! Chiar astăzi, în fruntea site-ului, este postat un banner pe care scrie ”Hate speech is not free speech. Noi nu suntem Charlie”. Discursul tău este un discurs al urii. Curios cum de nu te mustră conștiința făcând apel la respect în timp ce ai practicat lipsa de respect.
2. Răspunsul este următorul:
Nu neg nimic din afirmațiile scandaloase, umilitoare ale lui Horia Roman Patapievici vis a vis de poporul român. Faptele sunt fapte. Ele pot fi verificate oricând. Dar și această conferință este o faptă. Și este o faptă bună, nobilă, de folos sufletesc. Dacă nu poți trece peste greșelile lui HRP, și resentimentele nu te lasă să te folosești de frumoasă și ziditoare mărturie, atunci nimeni nu te obligă. Însă alții doresc să se folosească de aceste lucruri.
Mă întreb ce are de-a face critica frăției tale cu conferința de față, oricât de îndreptățită ar fi ea la nivel principial? Rog să arăți ce este greșit în conferința de față? Ce este necreștin? Ce este fals?
Carol, chiar și cei mai mari păcătoși din lumea asta pot ajunge să mărturisească adevărul. Un alcoolic care toată ziua minte, bârfește și blasfemiază, dacă se trezește din mahmureală și rostește public că Dumnezeu este treime de persoane, atunci acel alcoolic l-a mărturisit pe Dumnezeu în acel moment. Și asta nu îndreptățește cu nimic alcoolismul lui dar nici nu ne îndreptățește pe noi, cei ”drepți”, să ne astupăm urechile doar pentru că adevărul este rostit de un alcoolic… sau de un fost alcoolic. Domnul Horia Roman Patapievici a avut momentele sale de beție intelectuală. Dar pentru asta nu mai are dreptul să rostească adevărul? Iar noi suntem atât de ”puri” încât să nu mai avem nevoie să ne folosim de un lucru bun făcut în definitiv de cine? De un om care are păcatele și virtuțile sale, așa cum le avem cu toții. Nu are dreptul dl. Patapievici să mai lucreze binele doar pentru că a avut derapajele sale filosofice?
Oare nu putem privi oamenii în dinamica devenirii lor?
Carol, meditează te rog la asta: Saul, prigonitorul creștinilor a devenit Sfântul Apostol Pavel. Vrăjitorul și filosoful Ciprian a devenit Sfântul Ciprian. Iar sinaxarul e plin de foști păcătoși deveniți între timp sfinți.
sharbinsk
ianuarie 14, 2015 @ 1:59 pm
Am încercat să mă gândesc la mai multe aspecte legate de comportamentul lui H.R. Patapievici.
Principalul beneficiu al acestei conferințe ar fi că mesajul are pătrundere și într-un cerc oarecum exclusivist, de intelectuali, care tind să relativizeze credințele, să adopte agnosticismul sau sincretismul religios, dată fiind și calitatea de intelectual a emițătorului.
Destui contemporani când aud din gura unui preot astfel de lucruri, țin să plaseze mesajul creștin în evul mediu deoarece pt ei preotul se încadrează în prototipul „obscurantist” șlefuit de propaganda secularistă.
Dar dacă vine de la un om considerat citit, cel puțin anturajul lui e pus pe gânduri, mai ales dacă discursul e bazat și pe o schimbare de viață reală.
Acum nu știu dacă H.R.Patapievici a renunțat la opiniile sale despre poporul român, îl bănuiesc de faptul că încă le are, deoarece se consideră superior intelectual și probabil, dintr-un alt fond genetic, altfel nu s-ar explica de ce n-are nicio străbatere când pune stigmatul global, peste un întreg popor.
În lipsa unei retractări publice și a unor reeditări cu mențiunile retractării în nota explicativă a cărților cu pricina, derapajele sale filosofice rămân vii și continuă să murdărească.
Dacă i s-ar cere să retracteze probabil ar schimba placa și ar miza pe libertatea absolută de expresie care nu trebuie să încorseteze „geniul.”
E cale lungă de la el și până la Sf.Ap.Pavel.
Dumnezeu va lămuri pe măsură ce trec ani, dacă unii oameni folosesc discursul creștin doar pentru a câștiga capital de imagine sau din vreo pricină meschină, oricum o astfel de conferință este preferabilă unui discurs agresiv anti-românesc.
Dan Tudorache
ianuarie 14, 2015 @ 2:19 pm
Doamne ajută, Ioane!
Prin recomandarea făcută lui Carol, orice paralelă/asemănare de statură morală între Sf. Apostol Pavel și H.R. Patapievici este involuntară și nedorită de mine.
Am încercat să arăt doar că oamenii se pot schimba radical și că ar fi bine să ne facem o opinie în dinamica evoluției lor sufletești, nu static.
Eu nu știu dacă Patapievici regretă ceea ce a spus, nu știu dacă a avut o transformare lăuntrică profundă dar știu că omul ”la zi” e mai mult decât ”o radiografie la momentul x”.
Și chiar dacă Patapievici nu regretă acele afirmații umilitoare la adresa poporului român nu face conferința în sine mai puțin strălucită. Gura care ieri spurca poate azi binecuvânta. Deci să punem la inimă lucrul cel bun iar repulsia față de afirmațiile ofensatoare să le transformăm în rugăciuni de iertare.
Laura Stifter
iunie 30, 2015 @ 7:05 pm
Excepţional!