Patima masturbării te aruncă în disperare și deznădejde. Doar rugăciunea către Dumnezeu te mai salvează
Aceasta este povestea mea, a unui tânăr de 18 ani, care nu a fost un creştin practicant în biserica noastră ortodoxă. Încă de la început vreau să îmi cer scuze pentru că nu o să fiu concis, dar pentru a înțelege trebuie să scriu cât mai pe larg şi sper că vă veţi folosi.
Povestea mea începe din timpul unei săptămâni altfel, în care mi-am dat seama că am făcut prea multe prostii şi le-am făcut degeaba, pentru că nu m-au împlinit … aşa că am ajuns la deznădejde!
Deznădejdea este iadul pe pământ! Ea nu te lasă să mai faci absolut nimic … te duce în starea de milog şi chiar nebun şi te face să regreţi într-un final că te-ai născut şi chiar să te sinucizi.
Cum am spus, am căzut în deznădejde deoarece mi-am dat seama că nu sunt normale lucrurile la care m-am uitat şi pe care le-am făcut. În această stare am petrecut aproape două săptămâni.
Odată cu reînceperea şcolii m-am mai liniştit, dar starea a continuat. Am ajuns aşa de rău încât mi se părea că timpul trece prea greu, aveam crize de plâns şi abia aşteptam să vină noaptea, ea era singura care mă mai liniştea, dar ştiam că mâine va fi o nouă zi şi disperam.
Atunci am început pentru prima dată să mă rog din inimă … ziceam un ”Tatăl Nostru” pe fugă, înainte de culcare, dar asta mai mult de frica că aş putea muri.
Aşa a mai trecut o săptămână şi cu ajutorul lui Dumnezeu am hotărât să încerc să vorbesc cu cineva, pentru că nu mai puteam să rezist. Aşa l-am descoperit pe colegul meu de bancă (amuzant, nu?), un băiat foarte credincios şi bun la suflet, cu care vorbeam şi câte 5 ore pe zi. Cât timp vorbeam eram mai liniştit dar cum ne despărţeam starea revenea.
Încă o săptămână trecuse şi se apropia Săptămâna Patimilor şi am hotărât să merg să mă spovedesc la preotul meu. Ajungând la scaunul Sfintei Spovedeanii iar preotul cunoscându-mă, m-a spovedit repede şi nu am apucat să spun decât că m-am uitat la materiale pornografice şi că am fumat.
Drept urmare nu mă simţeam liniştit ci şi mai frustrat ca înainte, credeam că preotul mă va zice mamei, iar ea se va scârbi de mine. Disperarea nu mai înceta!
Vorbind pe internet cu acel coleg al meu, i-am spus că nu mă simt mai liniştit nici după ce m-am spovedit aşa că el m-a îndemnat să merg la preotul lui. Zis şi făcut … dar de această dată m-am pregătit scriindu-mi pe un carneţel păcatele.
Cum am ajuns la părinte mă simţeam pus la perete, eram jenat şi îmi era frică să merg așa că am stat printre ultimii. Ajungând la scaunul Sfintei Spovedanii părintele m-a primit cu dragoste, mi-a dat câte un sfat aproape la fiecare păcat mărturisit, m-a îndemnat să ascult muzică psaltică şi mi-a dat un canon destul de mic: 40 de metanii, Psalmul 50 şi Crezul. Am spus tot ce am făcut din mica copilărie și am stat aproape 2 ore dar am ieşit zburând!
Totuși, starea aceea a revenit. Disperarea părea să nu aibă sfârşit, până într-o zi în care am vrut să îi spun mamei ce mă rodea cel mai tare, dar rușinându-mă am început să plâng. În acel moment ea mi-a spus următorul lucru: „Nu îmi vine să cred, nu îţi mai lucesc ochii” , deci ajunsesem la nebunie. Și în acel moment am simţit cum o piatră îmi este luată de pe inimă şi mi-am revenit ! Am biruit deznădejdea prin plâns… mai bine spus prin smerirea inimii!
Aici începe cu adevărat problema malahiei!
Nu mai făcusem păcatul acesta de aproape 4 săptămâni, căci eram prea cuprins de desnădejde și în plus că am aflat că odată cu înaintarea în patimă provoacă tremurături ale mâinilor şi m-am speriat.
Aţi crede că aici să terminat, nu? , dar aici de abia începe !
Într-o zi am început să îmi amintesc toate mizeriile la care m-am uitat pe internet … nu mai puteam, vroiam să fac malahie şi aşa am descoperit site-ul Ortodoxia Tinerilor. Dar ce să vezi, am fost biruit!
În acel moment am simţit că o să cad iar în deznădejde şi puţin am mai avut! M-am dus din nou la părintele colegului meu, părinte care mi-a devenit şi duhovnic, m-am mărturisit şi am ieşit iar zburând.
Din păcate peste o săptămână am căzut iar, şi asta s-a tot repetat pentru aproape două luni!
Ajunsesem în luna iulie şi trebuia să mergem la mare, se împlinea o săptămână de la ultima cădere dar mă simţeam plin de har aşa încât nici nu mai venea ispita.
În a treia zi de plajă am simţit cum din nou vine ispita, și până am ajuns la gazdă am spus Psalmul 50 în minte, dar fără folos pentru că ispita mă covârşise!
Ajungând la gazdă am hotărât să mă reapuc de păcat ca să scap cumva de tensiunea acumulată în mine. Datorită tehnologiei (un smarthphone cu internet) , am reuşit să privesc iar scârboşeniile acelea și iar am căzut în păcat dar ce să vezi, nu îmi părea deloc bine!
Atunci am început să hulesc şi să zic: „E vina Ta Doamne, Tu eşti de vină pentru că nu mai ajutat…”
În sfârşit după un timp mi-am revenit, mi-am cerut iertare şi nu am mai căzut… o zi. Am continuat aşa încă 4 săptămâni.
Şi acum o zi eram după o săptămână fără acest păcat dar a revenit ispita… am început să disper .. nu mai găseam scăpare. Drept urmare am intrat pe YouTube pentru a găsi materiale pornografice dar am observat un scurt clip cu părintele Aresenie Papacioc. Mi-a plăcut, m-a făcut chiar şi să râd.
Dar după 5 minute am revenit la gânduri şi la disperare, când de odată îmi sare în ochi o iconiţă cu Maica Domnului şi în acel moment am zis… hai să încerc!
Şi întorcându-mă spre icoana Maicii Domnului am spus aproape în lacrimi: „Măicuţă nu mă lasa… vezi că sunt aproape de cădere… ajută-mă şi izbăveşte-mă de patimă. Roagă-L pe Fiul Tău să trimită harul Duhului Sfânt spre mine şi să mă învăluie! Nu vreau să cad, te rog ajută-mă, vezi că doreşte sufletul meu să plângă dar sunt împietrit cu inima şi nu am lacrimi, ajută-mă!”
Şi ce să vezi, ispita dispăruse! Am crezut că visez!
Aşa am fost izbăvit de malahie. Sper că de acum înainte de fiecare dată când sunt ispit să mă rog din inima, după cum zice şi psalmistul că ”inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi”. De multe ori am zis „Doamne Iisuse…” şi nu am primit ajutor pentru că nu am zis din inimă ci doar aşa…
Din experiență am înțeles că trebuie să punem accent în primul rând pe rugăciune iar nu pe numărul de metanii bătute şi înfometare (postire în exces)!
Atât postirea cât şi metaniile ajută, dar cel mai important lucru rămâne rugăciunea, rugăciunea şi ascultarea!
Ascultarea de duhovnic ajută mai mult decât ai crede, iar neascultarea aduce numai ponoase. De exemplu eu am primit un anumit număr de metanii şi am zis să mai fac 20 crezând că aşa sunt mai evlavios şi am o lucrare. Dar prostii ! Ca rezultat am primit doar o durere de genunchi!
Fraţii mei ascultaţi şi rugați-vă, aceasta este calea spre Împărăţie! Părintele meu duhovnic mi-a zis: „Trebuie să dai voinţă ca să iei putere!” , dar eu vă zic: Cereţi voinţă ca să primiţi putere!
Sper că va folosit povestea mea, Doamne ajută!
(Costel, 18 ani)
Roxana Loredana
septembrie 18, 2013 @ 11:26 am
Ce mărturie frumoasă 🙂 Îmi amintesc când m-am spovedit și eu prima dată (în adevăratul sens al cuvântului) a durat două ore și jumătate. Ce am simit după a fost atât de frumos… Că mi s-ar fi luat o povară uriașă de pe suflet. Am ieșit, așa cum ai zis și tu, zburând. 🙂
Iustin
septembrie 18, 2013 @ 2:49 pm
Inteleg ce povestesti. Sa-ti dea Dumnezeu putere sa depasesti aceste greutati!
Andrei Calin
septembrie 19, 2013 @ 4:24 am
Din asta se poate vedea cata incredere in sine poate da conceptul de ajutor divin, si se poate observa exact rolul religiei in societate: motivare.
Felicitari Costele ca ti-ai dat seama ca acest viciu este mai mult o pierdere de timp, timp pe care la 18 ani trebuie sa-l investesti cu atentie.
Dan Tudorache
septembrie 19, 2013 @ 7:21 am
Andrei, înțeleg ce vrei să subliniezi, dar a reduce ajutorul lui Dumnezeu la un concept înseamnă a-l reduce pe Dumnezeu la teorie… și atât. Ori relația cu Dumnezeu este practică, este vie, este simțită pentru că fără o astfel de relație reală și personală nu ar mai ieși nimeni din disperare, nu s-ar mai lăsa nimeni de droguri, de femei, de beții, de hoții, etc. Oamenii nu se lasă de patimi cumplite, care îi rod permanent, dacă nu simt un ajutor real. Imaginația și auto-sugestia nu țin loc niciodată de vindecare ci doar de amăgire temporară.
Îți doresc o zi de toamnă frumoasă!
Sorin
septembrie 19, 2013 @ 12:34 pm
Costel,
Eu faceam treaba asta des foarte des. M-am lasat cand am hotarat sa fac copii. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Filmele XXX sunt marea problema. Astea te duc sa faci rele, iti pervertesc mintea si in loc sa te gandesti ca omul normal cand vezi o fata cum sa intri in vorba cu ea sa o cunosti te duci cu mintea la toata porcariile alea pe care le-ai vazut acolo. Ideea e sa iti umpli timpul mereu ca sa nu iti stea mintea la prosti. Lupta e grea. Poti sa o castigi, trebuie doar sa vrei. Ma io ce vreau, vreau asta asta si asta pai atunci gata.
Florin
septembrie 27, 2013 @ 7:24 pm
„Fiule iubit, dacă din nefericire se întâmplă să cazi, de îndată ridică-te. A cădea e omenesc, întâmplător – a te ridica e creștinesc, salvator – dar a sta căzut e satanic, ucigător. E cădere în groapa deznădejdii și a morții.”
Vasile Marcu – „Antonel”
Curaj Costel! 🙂
Mihai Pura
noiembrie 19, 2013 @ 7:40 pm
Buna ziua. Si eu am fost rob pentru multi ani patimii masturbarii. Am luptat sa ies din aceste pacate, iar la un moment dat Iisus Hristos m-a eliberat. In acest sens, mi-a fost de folos si un studiu biblic pe aceasta tema pe care l-am urmat. Este un curs centrat pe Iisus Hristos si pe cum ne poate El elibera din patimile sexuale. Are foarte multe sfaturi practice. Iata link-ul:
[b]http://www.settingcaptivesfree.com/courses/way-of-purity/[/b]
Nu este inca in limba romana, dar sper sa nu fie aceasta o problema. Doamne ajuta!
sharbinsk
noiembrie 19, 2013 @ 10:04 pm
Nu știu cât de mult te-a ajutat dar, puteai să specifici și cultul sursă care a inițiat acțiunea, dacă e protestant sau catolic, pt ca oamenii să aleagă în cunoștință de cauză.
Altfel , tot mai multe secte, sub pretextul într-ajutorării aproapelui strecoară mrejele pt a atrage pe suferind în cultul lor.
Nu pot să nu remarc o ușoară undă protestantă, care-și atribuie deja victoria asupra păcatului :
[quote]Am luptat sa ies din aceste pacate, iar la un moment dat Iisus Hristos m-a eliberat.[/quote]
Atât timp cât ai ispite de curvie(cam toată viața), patima aceasta zace undeva latentă și se poate reactiva oricând.
Deci, stai în veghe până la sfârșit ca să iei cununa.
Mihai Pura
noiembrie 20, 2013 @ 9:04 am
Site-ul care gazduieste cursul si organizatia respectiva NU sunt sustinute de catre un anume cult. Si pot sa va asigur ca cursul nu are in vedere atragerea oamenilor spre un anumit cult. Ci doar ajutarea celor care traiesc in patima masturbarii si pornografiei sa isi gaseasca liberatea in Iisus Hristos. De aceea nu m-am gandit sa precizez ca site-ul nu este al unor crestini ortodocsi.
In ceea ce priveste:
[quote]Nu pot să nu remarc o ușoară undă protestantă, care-și atribuie deja victoria asupra păcatului :[/quote]
As vrea sa va spun ca Iisus Hristos m-a facut victorios asupra pacatului, in sensul urmator: inainte traiam in pacat (adica ma masturbam si ma uitam la pornografie aproape zilnic), iar acum, prin harul Lui, nu o mai fac.
Ceea ce ramane intr-adevar pentru tot restul vietii este lupta cu ispita. Trebuie intr-adevar sa veghez. Dar, slavit sa fie Domnul, prin El sunt liber de pacat.
Mihai Pura
iunie 21, 2014 @ 8:46 pm
Doamne ajuta! Materialele studiului biblic destinat eliberarii din pornografie si masturbare de care am vorbit in postarea anterioara sunt disponibile acum si in limba romana. Iata de unde pot fi accesate:
[url]http://eliberareadepornografie.blogspot.ch/[/url]
Diana
mai 25, 2015 @ 5:31 pm
Hei…Ma jeneaza cam ceea ce ar trebui sa scriu acum ,cu toate ca este sub masca anonimatului…de curand am cazut si eu in aceasta patima,insa nu pot spune ca e dependenta,ci doar curiozitate..manifestata doar pe o scurta perioada de timp.Daca ii voi marturisi asta preotului tinand cont ca nu voi continua cu acest lucru si ca a fost doar pe o scurta durata,ma va opri de la Sf. Impartasanie pe 2,3 ani? Dintr-o prosteasca incercare? Mi-e frica…
constantin1993
mai 26, 2015 @ 7:24 am
@Diana99: păcatul a fost consumat, nu contează perioada păcatului, ci faptul că l-ai manifestat (chiar dacă a fost doar o dată), nu-ți fie frică și rușine (frica și rușinea vin de la diavol),doar mărturisindu-ți păcatele te vei curăța.
imbraktu
mai 26, 2015 @ 5:55 pm
Efortul fiecarui crestin ispitit de patima desfranarii,va da rod candva in altii, cand dupa ani de zile patima desfraului va f biruita prin Hristos. Desfranarea are formele ei complexe, una din ele numindu-se si malahie. Un pacat care in Biserica romano-catolica nu mai este considerat un pacat, ci doar un moft care inainte era oarecum interzis. Pacatul malahiei este vechi si este mai usor de infaptuit decat actul sexual cu persoana iubita. Exista limite ale intelegerii pacatului, insa cel mai bun ghid de a lupta impotriva patimilor si pacatelor ramane Patericul egiptean, precum si experienta Sfintilor Parinti. Unul din enorm de multele exemple ce le cunosc si imi vine in minte acum este cel al Sf Ioan Maximovici, care atunci cand era luptat de patima desfraului alegea sa iasa afara din casa si sa mearga in picioarele goale prin zapada timp de mai multe ore pana domolea ispita. As vrea sa scriu mult pe acest subiect care si mie mi-a dat tarcoale(dar nu am timp si inca am si alte lucruri de facut momentan) si care imi va ispiti trupul cat timp voi trai in trup. Fericiti cei ce se lupta, iar chiar de vor fi si caderi, deznadejdea sa nu cuprinda pe nimeni, caci exista Taina Marturisirii si nimeni cerand ajutor nu va pleca de la Dumnezeu fara o usurare. Toate cele bune si pe curand!
imbraktu
mai 26, 2015 @ 6:03 pm
@ Diana99: mergi inainte la Taina Marturisirii, si eu am cazut in acest pacat, dar stiu ca exista diavol care nu ne vrea binele, in schimb exista si ingerul nostru pazitor, Maica Domnului si bunul Dumnezeu care ne ajuta si ne va ajuta sa mergem inainte. Rusinea si eu am avut-o candva, dar tocmai asta am invatat de la pustnicii din Moldova(ex pr Proclu Nicau) sa iti spui pacatele cele mai mari prima data, apoi pe cele mai mici. Oricum spovedania nu rezolva totul, ispita malahiei va aparea mai tarziu ptr ca zic Sfintii Parinti „ia ispita Doamne si cine se va mai mantui”. Hotararea de a ocoli izvoarele care provoaca ispita este unul din pasi, adica ocolirea imaginilor si fimelor deocheate, precum si a locatiilor sau a persoanelor care ne pot indemna sa cadem in acest pacat. Toate cele bune!
sdaniel
mai 26, 2015 @ 8:28 pm
@Diana
Curiozitatea aceasta o avem cam toti. Este firesc/natural sa doresti sa iti descoperi corpul si ce reactii pot avea. Chiar nu ai de ce sa te jenezi sau sa iti fie frica; problema nu e atat de mare precum crezi.
Dan Ilie Baterica
mai 26, 2015 @ 10:58 pm
E bine ca esti constienta ca este un pacat mare si trebuie sa gasesti vointa de a nu-l mai face. Totusi stii bine ca sunt pacate chiar mult mai mari pe care majoritatea tinerilor le fac, din pacate. Este normal sa-ti fie rusine, si mie mi-a fost cand faceam pacatul acesta, insa nu e normal sa nu vorbesti cu duhovnicul despre asta. Gandeste-te ca acel preot a ascultat mii de pacate mai mari….. incepand de la avort si terminand la relatii sexuale inainte de casatorie. Si mai gandeste-te daca mergi la doctor, nu ii spui exact ce te doare? Cum poate sa-ti dea el tratament daca nu ii spui… Asa e si la preot trebuie sa vorbesti deschis…. poate va fi o luna tratamentul poate doua poate 6 dar la final important e sa fii vindecata in ambele cazuri 🙂
Marius
mai 27, 2015 @ 7:39 am
Costel, eu am aproape dublul varstei tale si m-am luptat multi ani cu acest pacat. Am constientizat mereu ca nu e bine, chiar daca in biserica am intrat destul de tarziu, acum vreo 5 ani. Am cazut de nenumarate ori, dar m-am ridicat mereu, m-am marturisit, iar am cazut, iar m-am ridicat, conform zicerii Sfintilor Parinti ca „important e sa fii gasit in pocainta”. Desigur, cel mai bun remediu este sa fugi de pacat si sa strigi la Dumnezeu si la Maica Domnului, dar pentru ca noi nu suntem suficient de treji si nu avem sufletul deschis catre cele ceresti, uneori acest lucru pare ca nu functioneaza. Sunt de acord cu lastdon care a scris mai sus, pornografia pe internet este cea mai periculoasa pentru ca e la cateva secunde distanta. Si remediile pamantesti sunt doua (cel putin au fost in cazul meu): sa-ti gasesti totdeauna ceva de facut, de citit, de studiat, sa inveti lucruri noi, sa nu stai la calculator decat daca este neaparata nevoie. Ajuta la treburile casei, du-te la piata, incearca sa te faci util si NU LENEVI. Eu am pierdut multi ani de exemplu cu jocuri pe calculator si cu alte prostii, ani pe care nimeni nu mi-i mai da inapoi si in care as fi putut invata atat de multe! Iar al doilea lucru care m-a indepartat de pacat definitiv (cu ajutorul lui Dumnezeu, asa nadajduiesc) a fost ca am cunoscut pe cineva si m-am casatorit (destul de repede, caci daca avem credinta, restul se rezolva in timp). M-am gandit foarte serios ca daca vreau ajutorul lui Dumnezeu in casnicie si daca vreau sa am copii sanatosi la trup si la suflet, trebuie sa incetez. Si am si suficiente lucruri de facut, responsabilitati care nu ma lasa nici macar sa ma mai gandesc la pornografie. Nu degeaba zicea Sf Ioan Gura de Aur „de mici sa-i casatoriti!” cu privire la copii.
Dan Tudorache
mai 27, 2015 @ 2:01 pm
Diana, frica ta te rog să o transformi în grijă pentru îndreptare.
Canoanele Bisericii nu sunt date pentru descurajare ci pentru conștientizare.
Cel mai probabil vei primi un canon mic, pentru simplul fapt că păcatul nu a devenit patimă ci s-a făcut din neștiință. Însă canonul nu e pedeapsă ci medicament. Toți creștinii care sunt ancorați în viața bisericii, care se spovedesc și împărtășesc constant, au câte un canon de la duhovnic.
Și eu am un canon de făcut iar când îl neglijez se simte cum încep să mă sălbăticesc în porniri și în cuget.
Așadar, fii liniștită că nu ai să fii îndepărtată de la Sfânta Împărtășanie decât cel mult temporar dar noi cei de aici nu putem aprecia ce și cum pentru că doar duhovnicul tău va fi iconomul canoanelor și el va ști dacă va fi cazul să te împărtășească fără amânare sau nu.
Ai căzut, te ridici, te scuturi și fruntea sus… cu nădejdea la Hristos.
Dan Tudorache
mai 27, 2015 @ 2:05 pm
Salutare confrate Mioritic.
Eu unul nu cred că în Biserica Romano-Catolică masturbarea nu mai este considerată un păcat. Pentru o atare afirmație ar trebui să existe și texte explicite de teologie catolică în acest sens.
Eu mă îndoiesc că acest păcat nu este taxat de Biserica Catolică pentru că în ceea ce privește moralitatea moștenirea este nu doar comună cu cea Ortodoxă dar este și aproape identică. (atenție, am spus moralitatea, nu dogmatica).
Pe acest site există și cititori creștini de rit romano-catolic pe care îi vom ruga frumos să ne lămurească în această privință, de vor citi discuția noastră. (Iustin, poate ne vezi și ne dai o mână de ajutor).
constantin1993
mai 27, 2015 @ 2:15 pm
@mariuss; Salut Marius, din experienta mea cu acesta patima foarte urata este sa nu lasi garda jos niciodata, chiar si atunci cand zici ca ai scapat nu trebuie sa te culci pe o ureche.Multumesc lui Dumnezeu ca ma ajuta in aceasta batalie cu malahia, si care nu este deloc usoara, au trecut 2 ani de cand nu am mai vizionat aceste scarbosenii pornografice si cel mai important nu am mai simtit nevoia de a le viziona,si au trecut 1 an si 7 luni de cand nu am m-ai comis-o, si sper sa o tin tot asa.
Diana
mai 27, 2015 @ 2:53 pm
Ma bucur sa citesc toate aceste ganduri pozitive.Multumesc pentru atentia acordata :).
Danut Belu
mai 29, 2015 @ 9:26 am
Draga Diana, orice curiozitate si orice patima (mai ales patima malahiei) apare de la un gand si de la imaginatie. Din pacate, pornografia ucide in acest context. Ispita XXX este tot mai raspandida in lumea tinerilor. Citeam intr-o carte ca cineva vrea sa scrie exact cum ajungi la aceasta patima, de unde porneste totul (de la ganduri erotice) si unde se ajunge: la probleme de sanatate.
Ma rog sa invingi aceasta patima draga Diana, si sa ai numai Bucurie in Hristos – Calea, Adevarul si Viata!
Spor in toate!
Diana
mai 30, 2015 @ 7:42 pm
Multumesc ! 🙂
gheorghe
august 2, 2017 @ 11:45 am
Costele, ti-a luat ceva sa scrii aceasta povestire, avand in vedere ca ai scris-o cu o singura mana. God bless you