Skip to content

2 Comentarii

  1. ellena
    iunie 22, 2010 @ 1:00 pm

    In mare parte este adevarat ca ne mintim de foarte multe ori si cred ca de cel mai multe ori ne mintim cand pacatuim, sau cand ne mai sminteste unul si altul ,sau vedem de multe ori greseala aproapelui si nu vedem ca si noi daca am fi pusi in oglinda nu am fi cu mult mai diferiti; caci de cate ori judecam ,fie si numai in gand,si nu ne punem si noi in situatia celui care a gresit sa vedem ca am fi facut la fel! De aceea ne mintim mult ca nu vrem sa vedem adevarul ca ne place sa fim noi linistiti, noua insine nu ne place sa avem ispite noua ne place sa ne facem in liniste rugaciunile sa traim in liniste si pace,iar cand vin ispitele noi incercam sa ne mintim ca nu meritam „de ce oare?” iar raspunsul este: astlel stim ca Dumnezeu ne poarta de grija!,iar cand ispitele sunt mai mari si ajutorul de la Dumnezeu este mai mare caci daca ne-ar lasa Dumnezeu singuri, cum noi de multe ori credem, nu am reusi sa trecem peste ispite ,am cadea cu totul, ca noi mici suntem si neputinciosi!
    „Chipul slavei Tale sunt Doamne desi port ranile pacatului”!…

    Reply

  2. Geo
    iunie 25, 2010 @ 6:58 am

    Iata cum mustra SF Nou Marturisitor al temnitelor romanesti Valeriu (Gafencu): Mi s-a spus ca daca o sa mi recunosc neputintele, desi sunt infinite, eu un inceput al indreptarii lor.. Pe mine m-a ajutat mult, mai ales pt ca am probleme cu deznadejdea..
    DOmnul cu voi!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *