Pe cine sa alegem ca nași de botez pentru copiii noștri?

Ideea de a discuta despre acest subiect mi-a venit de la un anumit obicei din popor care nu e întocmai cu învățătura Bisericii. Se zice că ar fi bine ca doar primul copil să fie botezat de nașii de cununie ai părinților iar următorii să aibă alți nași.

Când m-am căsătorit, la sfârșitul slujbei, părintele duhovnic i-a spus nașului nostru: „Sa le botezați toți copiii!” Mi-aduc aminte că prima dată când am auzit acest sfat din gura părintelui am rămas puțin surprins. Eu am o nașă de botez, apoi o „nașă” care mi-a luat din moț și o mai am și pe nașa de botez a mamei mele. Pe toate trei le strig „nana” deși cea care mi-a luat din moț îmi este bunică iar nașa mamei mele este chiar matușa mamei. Într-o așa încrengătură de relații familiale sfatul părintelui cred că este unul foarte înțelept. Copilul ar trebui să aibă o singură nană și un singur nănaș, și să-i perceapă ca pe a doua lui familie.

Gândiți-vă la o familie cu trei-patru copii; mătușa unuia e și matușa celorlalți, bunicul unuia e și bunicul celorlalți; verișorul unuia e și verișorul celorlalți. Gradele de rudenie după sânge ne învață ca frații sunt în relații de familie identice cu cei din jur și nimic nu diferă, iar asta îi unește forte mult.

Așa ar trebui să fie și în relația cu nașii de botez. Nana unuia ar trebui să fie nana tuturor copiilor din familie. Din păcate noi oamenii ne luăm mai mult după vorbe și tradiții decât după învățătura Bisericii.

Astfel se întâmplă să fie trei-patru frați, fiecare cu nașii lui.

Din experiență vă spun că nașii de cununie care au botezat doar primul copil il iubesc mai mult decât pe ceilalți. Aceasta deoarece nașii de cununie se simt dați la o parte atunci când familia alege pentu al doilea copil alți nași și din acest motiv apare o mică ruptură care se adăncește odată cu trecerea timpului.

Indiferent cât de mult s-ar invoca motivul „obiceiului” și al „tradiției” nașii de cununie se vor simți excluși. Uneori se invocă și motivul banilor prin faptul ca părinții n-ar vrea să-i impovăreze pe nașii de cununie cu cheltuielile aferente botezului fiecărui copil în parte.

Nașii de cununie sunt părinții duhovnicești ai soților, cei care poartă grijă de buna lor înțelegere și de mântuirea lor. Respectul și cuviința pe care soții o arată nașilor se cuvine să-l arate și copiii. Așa cum toți frații strigă cu bucurie „mama” și se uită cu drag în ochii celei care i-a născut trupește, tot așa se cuvine să strige cu toții in același glas: „nana” către cea care le-a fost martor înaintea lui Dumnezeu la nașterea lor, prin botez, în Împărăția Cerurilor.

La Judecata de Apoi, nașii vor da seama înaintea lui Dumnezeu nu doar pentru felul în care și-au sfătuit finii ci și pentru felul în care aceștia și-au crescut copiii. Nașii și copiii nașilor sunt exemple pentru fini și copiii lor.

Așa cum mama își iubeste toți copiii la fel, fără părtinire, tot așa ar trebui să facă și nașa sau nașul față de copiii finilor. Alegerea altor de nași de botez pentru copii, față de nașii de cununie, de multe ori dezbină parțial familia și mai mult complică lucrurile. Astfel, apar gelozii între frații care au nași de botezi diferiți, deoarece nu vor primi aceeași afecțiune și atenție întrucât nașii diferiți au posibilități și motivații diferite. Întotdeauna un copil va fi mai iubit decât ceilalți și această discrepanță va creea frustrări inclusiv părinților care văd cum nu toți copiii lor sunt iubiți fără părtinire. Dar aceasta este o lecție amară bine-meritată pentru că părinții nu au vrut să răsfângă în mod firesc relația cu nașii de cununie și față de copiii lor.

Apoi, această situație afectează și pe nași, nu numai pe copii. Din experiență am observat ca nașii celui de al doilea copil se simt constrânși de multe ori ca să arate aceeași afectiune și față de primul copil, ca să nu-l supere. Nu poți aduce un dar finuțului tău celui mic iar pe fratele lui mai mare să-l treci cu vederea. Iubirea pe care și-o arată frații între ei confirmă faptul că ambii au nevoie de aceeași nană și de același nan.

Nașule, ai ales să-i însoțesti pe finii tăi toată viața în bune și rele, atunci poartă grijă de toată familia lor.

Finilor bucarați-vă nașii, încredințându-le spre botez și sfătuire toți copiii voștri.

(Claudiu)