Pe meleaguri bucovinene

Ma simt datoare a-I multumi lui Dumnezeu ca m-a invrednicit a ajunge in timpuri si spatii atat de minunate, unde pasuni inverzite sunt strabatute cutezator de izvoare ce navalesc, ca niste vipere mancatoare de pamant, inspre ”vale”, unde paduri infrunzite se “agata” de bucati de pamant, inundand privirea cu verdeata de smarald si imbalsamand aerul cu parfumuri proaspete de primavara…

Astfel de peisaje ne-au intampinat inca de la intrarea in judet, prin care am avut ocazia sa peregrinam. Cu Dumnezeu inainte ne-am dus la multe manastiri de valoare cultural-istorica semnificativa, dar de neuitat e faptul ca aici ne-am intalnit cu Dumnezeu…

Picioarele noastre s-au plimbat pe drumul batut de veacuri ce duce inspre Man.Voronet, pe aleea prafuita ce ne duce la Man.Humorului, am intrat, totodata, si pe o usa ingusta (“poarta cea stramta”, “calea care duce la viata” (Matei VII,13-14)) a Man.Sucevita, ne-am inchinat la icoanele Man. Probota, ne-am inchinat la Sfintele Moaste de la man.Bogdana… La Campulung l-am intalnit pe pr.protopop Petru Craciun care s-a rugat pentru noi…Dar nu in ultimul rand, Moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava ne-au asteptat cu smerita noastra rugaciune…

Se pare ca rugaciunea i-a fost ascultata, caci ne-am intors imbogatiti sufleteste…

Si cum vremea a trecut repede, trebuie sa invatam cat de scurt este timpul acestei vieti si cat de nemarginita este vesnicia!

(Rusu Denisa)