Pe-un picior de iad… se află săracii de lângă noi
”Aici e Valea Plânjerii doamnă…”
”Plângem noi de semenii noștri, oamenii noștri cu care trăim. Acolo am ajuns!”
”Ar trebui să ne uite Dumnezeu și atunci eu cred că ar fi dezastru!”
”Eu am ”biroul” meu pe strada Olteni, la container. Nu-mi este rușine că de acolo trăiesc și îmi întrețin copiii.”
”Aici pe pământ singurul lucru care ne leagă pe noi și pe ei sunt gunoaiele.”
”Mulțumesc la Dumnezeu că este rampa asta [de gunoi] și avem de unde câștiga. Doamne ferește dacă s-ar închide rampa… suntem mai rău ca boschetarii de pe drumuri. Că nu avem unde merge.”
”Cât mai e timp ar trebui să privim și lumea de dincolo de blocurile moderne, frumos colorate. Și acolo e România!”
Oamenii străzii așteaptă, în tăcere, un dram de omenie.
(Visited 40 times, 1 visits today)
catu
noiembrie 23, 2011 @ 1:57 pm
Acest „mod” de viata in care traiesc oamenii aceia este mustrator pentru noi cei care avem mai mult decat strictul necesar, si nici nu ne incumetam sa le oferim ceva cat de mic; Gestul extraordinar al olandezului l-ar putea avea oricine daca ar conoaste Adevarul si dragostea lui Dumnezeu. Sper ca in curand sa se faca donatii pentru acestia.
elena
noiembrie 23, 2011 @ 8:06 pm
Eu nu am cuvinte mi-au dat lacrimile…
Administrator
noiembrie 26, 2011 @ 12:07 pm
Cateva ganduri pe care am dorit sa vi le impartasim pe marginea acestui reportaj extraordinar in invataminte: [url]https://www.ortodoxiatinerilor.ro/fapte-bune/milostenia/18322-pilda-dregatorilor-bogati-dar-milostivi.html[/url]