Pelerinaj la Muntele Athos (17-22 nov. 2017). Impresii și fotografii

Din când în când, cum rânduiește bunul Dumnezeu și Măicuța Domnului mergem câte un grup de băieți la Muntele Athos pentru a ne mai încărca duhovnicește, și a reveni iarăși și iarăși cu gândul și inima la Dumnezeul nostru drag. Așa am făcut și în luna noiembrie când am plecat 8 adulți și un copilaș spre cetatea Maicii Domnului. Cred că oricine vine în Muntele Athos iese alt om, măcar în parte, și cred că inima lui simte Adevărul, chiar dacă încă mintea nu înțelege tot.

Prin urmare, orice bărbat care e sincer cu el însuși și caută bucuria sufletului ar trebui măcar de curiozitate să pășească în Muntele Athos și să simtă viața de acolo. E un loc aparte pe acest pământ, căci aici zilnic se fac peste 200 de liturghii și permanent se aduce slavă lui Dumnezeu, permanent călugării se roagă… în particular sau împreună în biserică.

Când ai pășit în Athos ai intrat în acel șuvoi de rugăciune, și sufletul simte asta… Și te poți ruga ușor… mult mai ușor decât în lume. Aici gândul se poate urca la Dumnezeu mai rapid și mai ușor decât în lume.

Am vizitat mănăstiri frumoase, și am avut pe ici pe colo, unde a vrut Dumnezeu bucurii duhovnicești… Am fost la Mănăstirea Sf. Pantelimon a rușilor, apoi la Mănăstirea Sf. Andrei din Kareias, apoi la Schitul Prodromu la noi acasă, și bucuria cea mare a fost la Mănăstirea Vatoped, acolo unde Măicuța Domnului parcă își face cel mai puternic simțită prezența. Aici la Vatoped, Preacurata are 7 icoane făcătoare de minuni și se simte harul ei prin toate ungherele… E o mănăstire vie, care pulsează viață și bucurie…

Am încheiat călătoria noastră la Mănăstirea Zografu, la vecinii noștri bulgari.

Ne-am întors acasă alți oameni, măcar în parte, indiferent cât de mică e părticică aceea… Dar puțin aluat dopsește toată frământătura… Se spune că cine bea odată apă din Muntele Athos cu siguranță se va mai întoarce.

Abia așteptăm să ne reîntoarcem, măcar o dată sau de două ori pe an… 

Viața cu Dumnezeu în Muntele Athos este reper pentru noi cei din lume, și când te întorci acasă, încerci măcar în parte să trăiești așa cum ai trăit câteva zile în Athos.
 
Doamne ajută!
 
(Claudiu Balan)