Pelerinaj catre Rai!

V-ati intrebat vreodata daca maine muriti….in ce stare va aflati? Ma refer sufleteste…daca aveti haina curata sau nu….daca aveti foarte multe fapte bune astfel incat sa puteti trece de vamile vazduhului? Dar ca sa va pot explica ce am inteles eu prin titlu, va voi povesti cum ma simt inainte de Spovedanie! Cand se apropie acest moment ma cuprind pe rand: rusinea, emotiile, ispitele….si multe alte sentimente inexplicabile (cel putin pentru mine) specifice pocaintei…

In ziua aceea pana nu ma imaginez plecat deja din fata duhovnicului dupa spovedaniei parca nu este liniste sufletelui meu…dar nu ma intoarce niciun gand din drumul meu…caci mult am amanat inainte Spovedania…si imi doresc sa nu mai fac acest lucru niciodata! Asadar ideea mortii m-a dus cu gandul la vamile vazduhului…si nu numai la ele….ci si la Portile Raiului…ma intreb: Sunt eu vrednic de ele? Sunt vrednic sa le vad? Dar pe Domnul? L-as putea vedea fara sa ma rusinez de pacatele mele? Dupa moarte sufletul trece prin vamile vazduhului, viziteaza Iadul si Raiul, apoi merge la Judecata Particulara.

In pelerinajul nostru lumesc, care il facem la o manastire de exemplu, este o cale de induhovnicire,d e traire spirituala, dar aceasta traire intensa se poate realiza doar prin rabdare….Dupa moarte vom incepe sa simtim cat mai vadit pacatele noastre nemarturisite. Impreuna cu Sfintii Ingeri urcam treptele vazduhului prin vamile vazduhului. La prima vama se cerceteaza rasurile pacatoase din ce imi aduc aminte…dar mai putin conteaza acum. Daca stim ca nu am pacatuit la acea vama, trecem linistiti, dar daca stim ca am savarsit acel pacat deseori simtim o neliniste grozava.

Intarirea noastra spirituala si speranta ne va insoti permanent in urcusul nostru, in „pelerinajul” nostru catre Rai. Dupa ce am urcat la urmatoarea vama simtim dupa caz ori usurare, ori inspaimantare si mai mare. Pelerinajul se termina la cea de-a 24-a vama unde vedem Raiul. Cata frumusete negraita…cata splendoare…Nu se poate descrie in cuvinte, ce Rai ne-a pregatit Domnul. Asadar daca reusim acest ultim Pelerinaj….prin vami,t oata indoiala, toata frica, toate sentimentele care apasau sufletul nostru dispar, cand vedem frumusetea Raiului, incepem sa cantarim faptul ca si noi in lume am fost intr-un scurt pelerinaj catre Rai.

(Popescu Adrian)