Pelerinaj la sfinții închisorilor de ziua națională (27 nov. – 1 dec. 2015). Impresii și fotografii.

Dragilor, ne-am întors cu bine din pelerinajul dedicat zilei naționale a României, pe care l-am făcut la închisorile comuniste, locurile unde frații noștri români și-au dat jertfa lor pentru țară. A fost al doilea tur pe care l-am organizat pe acest subiect și am avut bucuria să constatăm că participanții au plecat cu mult folos sufletesc de la aceste întâlniri, lăsându-se pătrunși, fără să-și dea seama de martirii și mucenicii neamului nostru, care înviază credința în noi.

Spre deosebire de turul României pe care l-am făcut în vară, acest pelerinaj a avut un final special: Alba-Iulia, cetatea unirii neamului românsc, chiar în zilele de 30 noiembrie când l-am sărbătorit pe Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României și pe 1 decembrie când am sărbătorit ziua națională a României. Pelerinajele de acest fel sunt drumuri către sufletul nostru, ocazii să ne descoperim pe noi înșine, dar și pe strămoșii noștri, a căror moștenire genetică o purtăm în fire.

De data aceasta grupul a fost unul mai mic, de 18 participanți, dar inimos și dornic de a se îmbia din harul lui Dumnezeu care sălășluiește în martirii săi.

Ziua 1, vineri 27 noiembrie 2015

Locul de întâlnire a fost Biserica „Sfântul Silvestru” din București, unde urma să ne întâlnim cu părintele Nicolae Bordașiu, fost deținut politic, pentru a face împreună rugăciunea de călătorie.

Neîmtâmplător și proniator, până să vină părintele Nicolae, a apărut părinte Cristian Galeriu, nepotul marelui duhovnic Constantin Galeriu, și el deținut politic. Părintele Cristian avea program de spovedanie dimineață și i-a adunat lângă el pe credincioșii din parohie să le citească rugăciunile (molitfele) înainte de spovedanie. Văzându-ne, noi i-am explicat motivul prezenței noastre în Biserică și ne-a spus că e bine să ne rugăm și noi împreună cu ceilalți, chiar dacă nu urmează să ne spovedim. Și uite așa, fără să știm, fără să plănuim, părintele Galeriu, din cer, a vrut să ne trimită binecuvântarea sa și să ne zică prin fiul său: „Drum bun” și „Dumnezeu să vă călăuzească pașii”, ca unul care a slujit, s-a jertfit și s-a rugat mult pentru neamul românesc.

După puțină vreme, a venit și părintele Nicolae Bordașiu, care a citit o rugăciune scurtă dar intensă, plină de har, zâmbind și binecuvântându-ne. L-am rugat să ne zică un cuvând de folos pentru aceste pelerinaj. Părintele a zis: „Ce cuvânt de folos este mai frumos decât rugăciunea?”. Ne-a îndemnat să avem atenția și gândul la ceea ce vizităm.

Apoi, am ieșit în curtea bisericii, am făcut cunoștință unii cu alții, ne-am îmbarcat în cele trei mașini și am plecat spre Penitenciarul Jilava.

Aici, am vizitat Fortul 13, locația pe unde au trecut zeci de mii de deținuți politici din toată țara. Din celulă în celulă, am depănat amintiri din jurnalele de detenție pe care le-am citit, în legătură cu ce s-a întâmplat aici la Jilava.

În jurul orei 11.30 am ieșit și am plecat spre Pitești. Acolo ne aștepta Maria Axinte, președintele Fundației Sfinții Închisorilor, ghidul nostru prin Închisoarea Pitești.

La ora 14.30 am început vizita și am ajuns cu bucurie în camera 4 Spital, acolo unde astăzi este paraclis, și se slujește Sfânta Liturghie de mai multe ori pe săptămâna. Aici a fost odată cea mai cumplită cameră de tortură din întreg sistemul de penitenciare din România, și pe sângele nevinovat curs aici, pe sângele martirilor neamului, Hristos și-a zidit biserică, așa cum se întâmpla în primele veacuri ale creștinismului. Ne-am închinat Domnului, și la finalul vizitei ne-am oprit la mica librărie a fundației, care a reușit să scoată titluri de mult folos duhovnicesc.

Era aproape ora 16.00 când am plecat de aici și următoarea destinație a fost Făgăraș. După un drum lung, în jurul orei 20 am ajuns la pensiunea în Făgăraș, ne-am cazat, am luat cina și am plecat apoi la sediul Fundației Negru Vodă, unde domnul profesor Joantă ne aștepta pentru a ne vorbi de comunizarea Țării Făgărașului și de rezistența românilor în fața gulagului comunist.

A fost o întâlnire de suflet. Domnul Joantă, profesor de fizică la Liceul Radu Negru din Făgăraș, a reușit prin blândețe, seriozitate și o căldură aparte să ne captiveze povestindu-ne din întâmplările tinereții și ale familiei sale, legate de acea perioadă a comunismului. A fost o seară deosebită și la final, ne-am luat „Rămas bun!” de la domnia sa și am plecat spre somn.

Cei mai curajoși, deși obosiți, am rămas la o seară de film despre viața și pătimirile părintelui Iustin Părvu.

 

Ziua a 2-a, sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Dimineață am vizitat Cetatea Făgărașului și monumentul aflat la intrare dedicat celor care au făcut parte din rezistența anti-comunistă din munți. În cetate a funcționat în comunism o închisoare destinată deținuților politici, mai exact angajaților din poliție care au refuzat să pactizeze cu sistemul sau erau incomozi.

O dimineață cu soare și voie bună… anunțând o zi superbă.

De aici am plecat spre Aiud, pentru a vizita Mănăstirea Aiud și monumentul din Râpa Robilor. Spre bucuria și surprinderea noastră, mănăstirea este aproape gata, zidurile cetății și biserica, mai lipsește pictura și muzeul, și osuarul de finalizat, pentru a arăta pelerinilor o pagină captivantă din istoria României. N-am avut ocazia să-l întâlnim pe părintele stareț dar un frate din mănăstire ne-a fost ghid.

De aici am plecat spre Sighetul Marmației, unde urma să înserăm. Era noapte, am circulat greu și am ajuns și pe un drum de munte acoperit cu zăpadă, care ne-a descurajat un pic.

În jurul orei 21 am ajuns la hotel. Am mâncat și ne-am adunat iarăși la băieți în cameră să mai vedem un film. De data asta ne-am uitat la viața marelui poet și mărturisitor al lui Hristos, Traian Dorz, conducătorul mișcării duhovnicești Oastea Domnului.

 

Ziua a 3-a, duminică, 29 noiembrie 2015

Eram la capătul țării, unde se agață harta în cui, și afără era frig și mirosea a iarnă. Dimineață am participat la Sfânta Liturghie la Catedrala din Sighetul Marmației. Am fost suprinși să vedem biserica plină, și numărul de băieți și bărbați egal sau chiar mai mare decât cele de fete și femei. La final, părintele Ioan Paul Tomoioagă, bucuros să vad un grup de tineri plecați în pelerinaj prin țară, a rămas cu noi la vorbă și ne-a mai bucurat cu câte un cuvânt de folos. Apoi ne-a arătat paraclisul de la subsolul bisericii și ne-a povestit cum a vrut să-i dea numele după Papa Ioan Paul al 2-lea și Preafericitul Teoctist, care sfințise această catedrală, în cinstea întâlnirii acestor patriarhi prima oară în România.

Ne-am luat rămas bun și am plecat la fosta închisoare de deținuți politici din Sighet, astăzi Memorialul Durerii, cel mai mare muzeu închinat memoriei neamului nostru din regimul comunist. O muncă extraordinară, care e imposibil să nu atingă sufletului fiecărui vizitator, indiferent cât ar fi el de indiferent.

Nu a trecut mult după începerea vizitei în celulele transformate în camere tematice de muzeu, că apare părintele Tomoioagă și bucuros ne spune că ar vrea să ne ofere o masă de prânz, după ce terminăm vizita la muzeu. Fără să stăm mult pe gânduri, i-am mulțumit părintelui și într-o oră ne-am întâlnit la un restaurant să luam masa împreună. Am stat la vorbă cu dânsul… ne-a vorbit frumos de episcopia Maramureșului, de problemele care au fost în Ardeal cu uniația… Părintele e un bun povestitor, care presară fiecare vorbă cu un farmec aparte…

Ne-am luat rămas bun cu greu de la el, ne-am fotografiat împreună și am plecat spre Alba-Iulia. A fost o întâlnire frumoasă, neașteptată… Mulțumim Domnului pentru toate!

Drumul către Alba era lung și anevoios, aproape 400 de km. Abia seara, în jurul orei 21.30 am ajuns la pensiunea din Alba-Iulia. Ne-am cazat, am mâncat și ne-am întâlnit iarăși în camera băieților să vedem un film cu mărturii despre viața părintelui Ioan Iovan de la Mănăstirea Recea, mare mărturisitor al Domnului în regimul comunist.

 

Ziua a 4-a, luni 30 noiembrie 2015

Ziua Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat la apostolat de Mântuitorul, sfântul care a adus vestea cea bună a Evangheliei pe meleagurile țării noastre.

Dimineață am participat la utrenie la biserica Părintelui Sabin Vodă, fiu duhovnicesc al părintelui Teofil Pârâian de la Sâmbăta de Sus, și fost director la Radio Reîntregirea. Mulți poate l-ați cunoscut prin vocea sfinției sale care apare pe multe din cd-urile audio oferite împreună cu revista Familia Ortodoxă.

Părintele slujește acum într-o mică bisericuță dintr-un cartier nou al orașului Alba-Iulia, dar are în construcție o biserică frumoasă și un centru catehetic închinat părintelui Teofil, undeva în apropiere. Am luat binecuvântare, și am plecat spre Biserica „Sfinții Ioani” care se află în același cartier noi, la câteva minute depărtare.

Biserica e o bijuterie, o minunăție, din punct de vedere arhitectural dar și prin prisma picturii superbe în stil bizantin. Părintele Jan Nicolae, care slujește aici, profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba-Iulia, a fost ucenic al Părintelui Ioan Iovan, cu îndrumarea căruia părintele a construit aici acest locaș.

A fost o încântare să participăm la liturghie într-o biserică așa de frumoasă… La predică, părintele Jan a vorbit încântător despre lucrarea Sfântului Apostol Andrei în neamul nostru dar și despre vrednicul de pomenire părinte Ioan Iovan, un sfânt al închisorilor, considerat ctitor duhovnicesc al acestui locaș.

La final, ne-am împărtășit și apoi părintele a avut răbdarea să ne explice cum de s-a construit acest locaș așa de aparte printre bisericile neamului. Ne-a încântat cu motivațiile teologice ale arhitecturii și ale alegerilor scenelor și sfinților pictați în biserică.

Ne-a îngăduit să intrăm și în altar, ca să putem aveam o privire de ansambul asupra întregii lucrări.

Se făcuseră ora 13.30 și ne-am desprins cu greu de aceast locaș care strălucește ca un diamant între bisericile Albei. Ne-am luat rămas bun de la părinte și am plecat la pensiune. Era ziua noastră liberă, în care nu trebuia să mai plecăm cu mașina nicăieri.

Ne-am retras în camere vreo 45 de minute și apoi am plecat în cetate pentru a asculta un concert de colinde al Coralei Armonia din Baia Mare.

Seara, am petrecut-o iarăși în același duh, adunându-ne la film, de data aceasta pe cel mai frumos din tolba mea de cd-uri: „7 cuvinte. Povestea unui biruitor: Gheorghe Calciu”. Un film cu mărturii care străpung inima și arată sfințenia acestui apostol și mucenic al Domnului.

 

Ziua a 5-a, marți 1 decembrie 2015 – Ziua Națională a României

A venit și ziua cea mare, ziua în care am înțeles mai bine pentru ce s-au jertfit toți acești oameni pe urma cărora noi am mers în aceste zile. S-au jertfit să se știe astăzi că undeva, în colțișoarele astea ale României, au fost români care nu și-a plecat capul în fața regimului ateu, și au stat demni, credincioși Domnului și tari, apărând țara. Ca și noi să le urmăm exemplul astăzi.

Dimineață ne-am adunat la Catedrala Reîntregirii Neamului, acolo unde la 1918 s-au adunat solii din cele trei mari regiuni ale țării, pentru a se uni într-un singur trup, sub un singur rege, având un singur nume: România.

Prin oraș, forfotă, oameni îmbrăcați în costume naționale, militari din diferite garnizoane, atmosferă de sărbătoare, așa cum numai la Alba poate. Vin români, vin la Alba iar, vin la Alba iar!

În catedrală Înalpreafințitul Irineu a săvârșit Sfânta Liturghie. Apoi am participat la concertul dedicat copilașilor, oferit de gașca Zurli, mai ales că în grupul nostru au fost și Sofia și Ilinca, fetițele noastre de 7 și 5 ani.

La ora 12, românii s-au readunat în curtea catedralei pentru o slujbă de tedeum și mulțumire lui Dumnezeu pentru că suntem uniți și credem în continuare în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. A fost emoționant. După un cuvânt de învățătură frumos și actual al Înalpreafințitul Irineu au urmat apoi câteva cântări patriotice și colinde care mereu ne înduioșează.

De aici ne-am dus la parada militară și apoi la concertul de muzică populară. Am dansat hora românească, ne-am veselit alături de Ioan Bocșa și tinerii lui și pe la ora 15 am hotărât să plecăm spre București.

Aglomerație mare… Când ajungem la ieșire din Sibiu aflăm că drumul prin Râmnicu-Vâlcea, pe la Cozia, era închis, din cauza unor căderi de pietre. Văzând aglomerația foarte mare, am hotărât să ne abatem câțiva kilometri din drum și să ne odihnim puțin la Mănăstirea Sâmbata de Sus, ca să închidem un cerc al iubirii pe care l-am deschis, întâlnindu-l duhovnicește și pe părintele Teofil Pârâian dar și pe pr. Arsenie Boca.

La Sâmbata de Sus, am ajuns la vecernie, pe la ora 19. Era așa liniște în jur, parcă intrasem în altă lume. După vecernie am oprit la un restaurant să mâncăm ceva cald și apoi în jurul ore 22 am plecat spre București.

Abia târziu pe la 3 dimineața am ajuns acasă.

A fost un pelerinaj lung, obositor, dar tare frumos.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate cele plănuite și împlinite dar și pentru cele neplănuite dar primite ca un dar!

La Jilava,, Aiud și Pitești am aflat că pelerinajele la aceste închisori s-au înmulțit, venind aici câte 2-3 grupuri pe săptămână. Părintele Gherasim Iscu a profețit acum 60 și ceva de ani că în aceste locuri va fi cândva pelerinaj. Astăzi se împlinește profeția și mărturisitorii români din temnițele comuniste sunt din ce în ce mai căutați. Grupuri – grupuri din parohiile din țară, de la asociații și fundații, vin în aceste locuri să-și redescopere istoria, care așa de mult ne-a fost falsificată.

Doamne ajută!

Vă așteptăm alături de noi la următorul tur al României!

 

(Claudiu Balan)