Pelerinaj în Republica Moldova (13-15 iunie 2014). Impresii și fotografii

Doamne ajută!

Ne-am întors cu bine din pelerinajul nostru la mănăstirile din Basarabia și dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceste zile. A fost frumos dar am avut și câteva mici supărări, dar toate ne-au unit și mai mult și ne-au făcut să ne străduim să iasă totul bine.

Vineri dimineață în jurul orei 05:00 ne-am întâlnit cu toții la poalele dealului Patriarhiei și am urcat în autocar cu direcția: Vama Albița – Leușeni pe unde urma să trecem Prutul la frații noștri moldoveni. Grupul era format din prieteni vechi de-ai noștri din taberele anterioare, dar și de mulți participanți noi.

Am început prin a ne prezenta fiecare la microfon, și a ne cunoaște puțin. Mai întâi cei mai vechi și apoi cei care erau pentru prima dată cu noi. Atmosfera s-a destins ușor, și începeau firav să se lege prietenii frumoase. Nicoleta ne-adus de acasă câte un tricolor mic și ni l-a prins în piept fiecăruia.

Am pornit spre Galați unde urma să-l luăm alături de noi pe domnul profesor Victor Marola, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București și pe Ștefan. După patru ore de mers am făcut o pauză la ieșire din Șendreni la un peco. Aici am luat masa afară și am plecat spre Bârlad. La Bârlad l-am luat pe domnul profesor de matematică, Bogdan Cânepă, și am plecat spre vamă.

Era deja târziu, iar după graniță ne așteptau încă de la ora 09.00 Eugeniu și Corneliu, frați basarabeni, care urmau să ne fie ghizi în pelerinajul nostru pe la mănăstiri.

După o oră și ceva de verificări prin vamă am trecut în sfârșit și am luat direcția Chișinău. Pe drum am oprit la o alimentară la marginea șoselei și ne-am alimentat bine cu cele ale gurii și am plecat mai departe. Deja făceam planuri pentru seară. Eram înfometați și obosiți.

Trecem pe lângă Chișinău și luam direcția spre Mănăstirea Curchi. Aproape de ora 18.00 ajungem la Curchi, și parcăm exact lângă lac. Liniște, pace, aer curat și proaspăt de țară, nici cald, nici frig, ci numai bine. Coborâm toți, parcă dornici să gustăm din binecuvântarea acestor locuri.

Era mai frumos decât în fotografii. Am intrat în curtea mănăstirii și fiecare pas făcut ne uimea. Totul era așezat frumos, plin de verdeață și flori, iar de departe strălucea biserica renovată, de culoare roșu cărămiziu și cu turle gri.

Odată ajunși mai aproape am zărit și a doua biserică, a „Nașterii Maicii Domnului” unde am intrat sfioși. Lumina soarelui care pătrundea pe ferestre, icoanele, pictura și marmura, făceau din interiorul acestui sfânt locaș un loc aparte. Slujba de seară se terminase. În strana din dreapta ne întâlnim cu un părinte schimonah de 94 de ani, bătrân dar vesel, care se îndrepta spre ieșire. Domnul profesor Victor se îndreaptă spre el și cere o binecuvântare. Părintele refuză și încep împreună un dialog. Când află că suntem din România se bucură nespus și începe un dialog deschis.

Ne adunăm toți alături de el și ne zice cu ochi strălucitori asemenea unui copil: „Așteptăm marea sărbătoare” (a unirii). I-am cântat ceva frumos și apoi „La mulți ani!”. Părintele schimonah, care a fost la viața lui profesor de genetică, ne spune că i-am făcut ziua o mare sărbătoare și ne mulțumește din suflet.

Ne fotografiem împreună cu el și plecăm bucuroși.

A fost unul dintre cele mai emoționante momente ale acestor zile.

A urmat apoi întâlnirea cu părintele Augustin care ne-a arătat istoricul mănăstirii și apoi ne-a condus spre locul unde aveam să dormim.

Aici au început peripețiile. Pentru că mai veniseră un grup de copilași de dimineață la mănăstire, împreună cu părintele lor, fetele au dormit în casa, pe saltele așezate pe podea, iar noi băieții urma să dormim în autocar.

Se înseraseră. Afară fetele au pregătit masa și apoi am stat la discuții cu părintele Augustin, un om plin de voie bună și simpatic. Am făcut și un foc dar din cauza oboselii am plecat repede la somn.

Ionuț a dormit în sacul de dormit afară, chiar lângă foc. Virgil a dormit singur într-o cameră pe o saltea, învelit într-o perdea. Iar noi ceilalți băieți am dormit în autocar cu ușa deschisă, chinuindu-ne să ne găsim locul.

S-a făcut dimineață. Ne-am înviorat, ne-am spălat și am plecat la drum.

Am vizitat Mănăstirea Hîrjăuca, apoi Mănăstirea Hârbovăț, apoi Mănăstirea Raciula și în final Mănăstirea Frumoasa. Pe drum am ascultat concertul lui Ion Paladi din anul 2013 susținut la Chișinău, ca să intre în noi puțin fiorul acesta al iubirii frățești, al unirii cu frații noștri de peste Prut.

Toate, locuri deosebite în felul lor. La Hârbovăț și Raciula bisericile era pavate pe jos cu verdeață, și împrejurul catapetesmei erau așezați mici copăcei, probabil pentru că ne aflam în perioada Pogorârii Duhului Sfânt și verdele și verdeața amintesc de prezența Duhului Sfânt în Biserică. O senzația foarte frumoasă, aparte, să intri într-o biserică și totul să fie plin de verdeață, o îngemănare interesantă, o întâlnire frumoasă între spațiul liturgic și creație.

La Mănăstirea Hîrjăuca am fost impresionați de biserica vandalizată de regimul comunist și de icoanele sfârtecate cu dalta pentru a fi apoi acoperite cu ciment și ascunse.

La Mănăstirea Raciula în drumul scurt care urcă până la biserică un sătean și nepoțica lui dragă ne-au ospătat cu cireșe, după ce deja gustasem mai jos câteva vișine. Era după-amiază și noi ne bucuram împreună unii de alții.

Ultima mănăstire vizitată a fost Mănăstirea Frumoasa, care așa cum îi spune și numele este cu adevărat minunată, atât peisajele dimprejur cât și biserica, curtea și muzeul, îți dau impresia că aici timpul stă pe loc și trăiești în veșnicie.

Am plecat spre casă și eram înfometați. Căutam un restaurant sau un han unde să putem mânca o ciorbă. N-am găsit nimic. Am ajuns înapoi la Mănăstirea Curchi. Era trecut de ora 17.00 și unii au mers la slujba vecerniei, alții s-au mai odihnit sau plimbat. Ne era foame și eram sătui de uscături.

Cristi vine cu o idee: „Hai să facem noi ciorbă!” Noi am zâmbit, ni s-a părut o glumă bună. Din vorbă-n vorbă, ne-am mobilizat și am mers la magazinul din sat și ne-am aprovizionat cu toate cele necesare. Doamna de acolo ne-a oferit amabil și legume, și oale și polonic, cuțit, tocător și două grătare pe care să frigem niște aripioare.

Ne-am întors înapoi și ne-am apucat de treabă. Am făcut focul. Cristi și fetele au tăiat legumele.
Mai avem o problemă: nu aveam farfurii și linguri. Am cumpărat de la magazin pahare mari de plastic, de bere.

După două ore, adunați în jurul focului începem să împărțim fiecăruia un pahar aburind de supă de legume. Mulți au fost surprinși… Au crezut că glumim cu ciorba făcută de noi. Ne-a uns pe „suflet” cum zice românul. A fost așa de bună, încât cineva a zis că e mai bună decât cea de la mama de acasă. Foamea e cel mai bun bucătar. Am fript și aripioarele, am făcut și mujdei de usturoi și așa am reușit să alungăm virusul foamei din grupul OT.

A fost o seară minunată, care ne-a unit și ne-a ajutat să trecem peste micile inconveniente legate de confort. Am început să cântăm alături de domnul profesor Victor și de Iulian, care ne-au încântat cu cântece populare și patriotice.

Se făcuseră târziu și am plecat spre somn. De data acestea și băieții au avut loc în casă și am dormit bine.

Duminică dimineață, ne-am luat rămas bun de la Mănăstirea Curchi și am plecat Chișinău. După o oră și ceva am ajuns la Biserica Întâmpinării Domnului, așa zisă a studenților. Aici am rămas la Sfânta Liturghie și tare ne-am bucurat. O comunitatea frumoasă, o biserică luminoasă și un părinte bun și blând.

După liturghie am plecat la plimbare prin oraș. Atracțiile principale: magazinele Bucuria, de unde urma să aducem acasă celor dragi amintiri dulci. Am luat și masa undeva la un mic restaurant și apoi am plecat spre România.

În autocar am depănat amintiri și am consolidat prieteniile care s-au format în ultimele două zile.

A fost un pelerinaj aparte pe care sigur nu-l vom uita. Am avut și mici neplăceri, dar acestea mai tare ne-au unit. Nu am apucat să vizităm tot ce ne-am propus, dar poate în acest fel vom fi stimulați să venim iarăși în Basarabia.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

(Claudiu Balan)

P.S. Așteptăm fotografiile de grup de la Virgil, și apoi le vom publica aici.