Pelerini în miezul nopţii la moaştele Sf. Dimtrie Basarabov (poze)

Aseară, puţin după ora 12 noaptea am urcat în maşină şi am plecat la Catedrala Patriarhală. Era frumos afară, cald şi plăcut. Nu bătea vântul, nu ploua şi nu era frig, ţi-era mai mare dragul sa te plimbi şi să stai în aer liber. Am ajuns, lume multa, foarte multă pentru o oră aşa târzie. Mii de oameni aşteptau răbdători în rând pentru a ajunge să se închine şi să ceară ajutor Sfântului Dimitire cel Nou, Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi să atingă lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul.

Multă agitaţie, jandarmi, poliţie, ambulanţe, medici, pompieri, trafic intens în interesecţia Pieţii de la Unirea…

Spuneai că eşti în mijlocul zilei.

Am început să fac câteva poze şi în timpul asta vedeam cum toţi cei care au venit în miez de noapte să se închine la moaşte erau oameni de rând, săraci, necăjiţi, bolnavi, oameni în nevoi, exact ca în timpurile când Domnul Hristos a venit pe pământ, când mulţi dintre cei cu probleme veneau la el să se vindece. În acele momente am realizat că pe lângă răbdarea de a sta atâtea ore la coadă trebuie să mai înduri ceva: prezenţa atâtor oameni lângă tine. E greu. Dar realizez că trebuie să fii puternic să poţi face asta… puternic în credinţă bineînţeles.

Un alt aspect care m-a mirat era că oamenii veniseră la moaşte cu copiii după ei. Era aproape ora 1 noaptea şi copiii stăteau la coadă lângă cei mari.  Am intrat în catedrală, erau pelerini care dormeau pe jos, adapostindu-se de frigul nopţii. Cei care n-aveau răbdare să stea câteva ore la coadă intrau în catedrală şi se închinau icoanei Sfântului Dimitrie, exact în locul unde stau deobicei moaştele sale.

Erau şi foarte mulţi tineri care vroiau să fie prezenţi deoarece simţeau că acolo se întâmplă ceva important. Vedeau multă lume şi asta-i atrăgea şi din acest motiv unii nici nu ştiau de ce sunt acolo dar erau bucuroşi doar pentru simplul fapt că pot participa şi ei alături de ceilalţi oameni.

Nimeni nu pleacă fără ajutor. Dumnezeu îi ascultă pe toţi, îi ajută pe toţi, le dă tuturor har şi pace prin sfinţii săi.

(Claudiu)