Pentru cine-L are pe Hristos, cele lumeşti sunt pulbere şi putregai

36431De-a lungul întregii vieţi pământeşti, oamenii caută de toate, numai pe Hristos, Dătătorul-de-viaţă, nu-L caută şi de aceea viaţa lor sufletească e ca şi inexistentă şi devin robi tuturor pătimilor: necredinţa, scepticismul, lăcomia, invidia, ura, goana după onoruri, ghiftuiala cu mâncăruri şi băuturi.

Doar spre sfârşitul vieţii încep să-L caute pe Hristos, ducându-se să se împărtăşească, fie din stringentă necesitate, fie dintr-o deprindere împrumutatată de la alţii.

O, Hristoase Dumnezeule, Viaţa şi Învierea noastră! Cât de multe ne-am dat deşertăciunii şi cât am orbit! Ce-ar fi fost, oare, dacă Te-am fi căutat, dacă nu ne-ai fi lipsit din inimă? Fericirea pe care o gustă cei ce Te au în inimă nu poate fi spusă în cuvinte!

Eşti pentru ei hrană săţioasă  şi băutură nesecată, îmbrăcăminte strălucitoare şi soare luminos, „pacea lui Dumnezeu care covârşeşte orice minte'” (Filipeni 4, 7) şi bucurie negrăită, totul, totul! Pentru cel ce Te are pe Tine, tot restul, tot ce e pământesc, nu-i decât pulbere şi putregai.

 

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

(Visited 1 times, 1 visits today)