Pentru Tine Doamne!
Iisuse,
Simt nevoia sa iti scriu. Nu stiu de ce, dar uneori ma apuca un dor dupa Tine, un dor care ma face sa uit totul si sa nu mai stiu nimic. Stau mereu si cuget la ziua in care ne vom intalni, sunt tare fericit ca ma voi intalni cu Tine, Doamne. Ma obisnuiesc cu gandul ca Tu mereu ma veghezi, mereu ma indrumi si oricat as fi eu de nevrednic de Tine, Tu ma ridici si ma inveti cele sfinte.
Cand ma rog seara la Tine mi-as da si viata sa Te aud ca imi raspunzi, dar taci…o tacere care ma inunda, o tacere care ma face si mai mult sa Te strig, sa Te caut si sa Te iubesc. Traiesc intru Tine si ma bucur cu Tine. Imi aduc aminte de zilele copilariei mele cand in naivitatea mea te cautam mereu, doar ingerul meu pazitor auzea pasii cautarii mele si Tu totusi, erai acolo, undeva, intr-un colt al Cerului. Sa stii, preadulcele meu Iisuse, ca am crescut si am crescut odata cu Tine.
M-ai ajutat sa cunosc viata, m-ai ajutat sa cunosc lumea prin cadere si ridicare, si tot ce conteaza este ca ai fost mereu langa mine si nu m-ai parasit. Incerc sa fac fata lumii acesteia, imi este greu, dar mult mai usor imi este gandindu-ma la Tine, Iisuse….Iisuse, Iisuse….Esti pentru mine tot…si mama si tata si frate si sora si tot ceea ce am eu mai scump si mai de pret pe acest pamant. Esti Viata pe care o traiesc, esti aerul pe care il respir….Esti tot, Doamne. Iti spun din adancul fiintei mele ca Te iubesc din tot sufletul, Te iubesc pentru ca ma Iubesti si daca nu M-ai iubi eu tot Te-as iubi.
Ma intreb uneori ce m-as face fara Tine, cred ca as pierde sensul vietii, ar fi totul pustiu si material, dar ma bucur ca Te am, asta este tot ceea ce conteaza….Si, Doamne….sa fii cu mine pana in ultima clipa a vietii mele…ca pentru Tine traiesc si pentru Tine voi muri. Amin.
(Victor)
Talita
august 27, 2009 @ 10:32 am
Victor, ce mult ma regasesc in cuvintele tale! si eu simt de multe ori nevoia sa-I scriu Domnului. Si Ii scriu. Ii scriu despre dorul meu, despre nevrednicia mea… Da, si eu Il cautam, copila fiind, pe Domnul Hristos printre stele. Il ascultam in fosnetul frunzelor… Il atingeam prin picurii de ploaie. Si eu am crescut acum… si parca nu-I mai aud cuvintele soptite printre fosnetul de frunze. Sa stii insa ca El raspunde.
Victor, de cate ori n-am simtit si eu ca tace Domnul… De cate ori n-am strigat la El: „Unde Te-am pierdut, Bunule!” Inteleg insa, ori de cate ori IL regasesc, ca si tacerea Lui e un raspuns. Eu cred ca Domnul tace pentru a spori iubirea si dorul nostru catre El. Tace Domnul uneori, dar nu-si intoarce ochii de la noi, tace uneori dar ne tine pe bratele Lui, tace ca stie ca noi n-am putea duce greutatea iubirii din cuvintele Lui. Tace Domnul uneori, ca sa nu murim de inima, ca ne-ar sta inima in loc de dulceata graiului Sau. Sa te ajute Dumnezeu, Victor!
dan
august 27, 2009 @ 10:51 am
Citind aceste randuri realizez cata rugina s-a pus pe mine. Indraznete cuvintele de final. Sa dea Domnul sa ajungem cu totii asa. Poate pare de neinteles faptul ca Dumnezeu Cuvantul…tace. Dar tacerea Domnului spune foarte multe. Numai sa avem urechi de auzit. De aceea este bine sa ne mai departam de fosnetul asurzitor al lumii…ca sa auzim ce ne sopteste Dumnezeu 🙂
paula
august 27, 2009 @ 2:21 pm
Ce frumos!
„Caci daca traim, pentru Domnul traim; si daca murim, pentru Domnul murim. Deci fie ca traim, fie ca murim noi suntem ai Domnului” (Romani 14:8)
florinm
august 27, 2009 @ 4:23 pm
Chiar am vrut sa intreb: unde e Talita? Dar a aparut Victor. Si cei doi seamana foarte mult 🙂
Domnul sa va daruiasca cele bune!
D
august 27, 2009 @ 8:48 pm
Sper sa nu supar pe nimeni. Frumoase randuri (si s-a mai scris parca ceva in acelasi stil)
Cred totusi ca nu trebuie sa uitam – nu sa ne panicam , dar sa nu uitam – ca la acea intalnire cu Domnul va trebui sa dam si raspuns pentru viata noastra …
E o perioada deosebita aceasta , cand harul coboara asupra noastra ( caci cred ca el pune aceste ganduri in inimile noastre). Dar sa fim gata, si sa nu uitam ca dupa asemenea perioade vin ispitele. Si sa nu uitam CA IN ISPITE,SCARBE SI NECAZURI DOMNUL ISI ARATA DRAGOSTEA lui pentru noi. Si tot atunci dovedim noi cat de mult il iubim.
Acum harul vorbeste in noi. ATUNCI vom fi noi cei adevarati – in ispite, in necazuri, in nedreptatiri.
Doamne ajuta !
paula
august 27, 2009 @ 8:50 pm
Asa este…mi-a placut cum a zis cineva..e o lupta sa fii credincios. pentru ca mereu cazi, te ridici, iara cazi, iara te ridici. mereu sa avem puterea sa ne ridicam, cu ajutorul Domnului.
luci
septembrie 14, 2009 @ 5:40 pm
Stau inchisa intre acesti 4 pereti ai camerei mele si mi dau seama ca mi lipsesc atat de multe.In fiecare seara ridic privirea spre cer si incerc sa gasesc niste raspunsuri la tot ce se intampla in jurul meu, dar nimeni nu mi raspunde, nu mi da un semn.Cat as vrea sa cred ca exista d-zeu…..De cand tatal meu a plecat definitiv din viata mea,de langa mama si fratii mei am incetat tot mai mult sa cred in El.De ce ni l a luat cand stia ca avem atata nevoie de el, de ce ne a lasat cu lacrimi in obraji,de ce…..?Au trecut 18 ani de cand nu l mai avem langa noi, au trecut 18 ani in care am plans neincetat de dorul lui.Daca exista d-zeu de ce nu ni l aduce inapoi,ca avem nevoie de el.Am nevoie de imbratisarile lui,de dragostea lui……am nevoie de tatal meu.Datorita lu mama sunt bine si sanatoasa nu datorita lui d-zeu.Ea mi a dat puterea sa merg mai departe nu El.Pt mine d-zeu nu mai exista…….
luci
septembrie 14, 2009 @ 5:42 pm
Va veni sfarsitul lumii mele, dar nu ma voi mantui, caci urasc si voi uri pana la moarte!
Dan
septembrie 14, 2009 @ 7:47 pm
Luci…Luci…si daca tatal tau se odihneste impreuna cu ingerii, sfintii si dreptii, oare nu esti tu cea care ii faci nedreptate Domnului, neintelegand purtarea de grija si dragostea pe care o are fata de oameni? Desigur, ai sa-mi spui ca mie imi este usor sa vorbesc asa, pentru ca nu am trecut prin ce-ai trecut tu, si mare dreptate ai spunandu-mi asa, dar de ce dragostea fata de tatal tau ai intors-o impotriva lui Dumnezeu? Oare nu de la asta duci atata amar in suflet? Si doar sufletelul tau racneste in pustiul in care l-ai lasat, dupa mangaiere si intelegere…
„Greu iti este sa dai cu piciorul in tepusa?”
Cat vei sta certata cu Dumnezeu asa vei simti in suflet: ura si iar ura, dar daca ai sa deschizi un pic ferestruica de la inimioara, numai un pic doar…ai sa vezi ca-ti da Domnul si ceea ce-ti lipseste atat de mult….numai sa vrei. Hai, curaj!
D
septembrie 14, 2009 @ 8:51 pm
Nici eu nu am trecut prin asa ceva, deci nu pot pretinde ca te inteleg.
Dar poate incerci sa vezi si altfel lucrurile. Dumnezeu ne ia la El fie batrani,fie la maturitate,fie la tinerete,fii copii. Multi se intreaba de ce ? Insa Domnul ne ia la El atunci cand El stie (si El le stie pe toate) ca nu putem avansa mai mult duhovniceste,ca de atunci vom merge in jos. Adica NE IA IN CEA MAI BUNA PERIOADA A VIETII NOASTRE, pentru a nu ne prinde moartea in ceva mai rau, si astfel raspunsul la judecata sa fie mai aspru.
Voua va este greu fara parinte. Dar gandeste-te ca pentru el a fost mai bine asa. Voi il stiti de bun, dar Dumnezeu stie mai bine ce ar fi ajuns daca ar fi mai trait. Daca l-a luat atunci inseamna ca pentru tatal tau a fost mai bine asa.
Si Dumnezeu nu nedreptateste pe nimeni. Ati ramas fara parinte, dar va are Domnul de grija. El care are grija de orice vietate, nu va avea oare grija de voi ? Dar pentru asta trebuie SA-L LASATI SA VA AJUTE, SA-I FACETI LOC IN VIATA VOASTRA.
Cu parintele vostru sunt sanse sa va intalniti in viata cealalta, in viata ADEVARATA . Dar nu cumva sa ratati acesta intalnire prin faptul ca intoarceti spatele lui Dumnezeu. (iar acolo veti fi impreuna VESNIC, nu cum ati fi fost aici,cativa ani).
Daca esti suparata, spune-i lui Dumnezeu supararea ta, spune-i tot ce ai pe suflet, asa cum te pricepi tu. Dar SINCER. El iti va raspunde negresit , atunci cand vei fi pregatita sa primesti raspunsul Lui. Si fara ura. Ura nu adus niciodata nimanui ceva bun. Una este durerea, alta ura.
Domnul sa te ajute. Daca te simti mai usurata, scrie pe Ortodoxia tinerilor. Cred ca suntem destui care, desi nu suntem aproape fizic, iti putem fi aproape sufleteste.
luci
septembrie 28, 2009 @ 4:49 pm
Oare sa i fie mai bine acolo decat langa noi,langa familia care se gandeste la el neincetat?Tot ce mi doresc e sa existe viata de dupa moarte in care o sa ma intalnesc cu cei dragi.As vrea sa scap de ura din sufletul meu dar numai cand ma gandesc ca ni l a luat si nu o sa l mai vad niciodata, imi intoarce ura impotriva LUI.Hai sa ti povestesc o intamplare draguta dar si trista de care am avut parte.Eram la mare cu unchiul si verisorii mei(cred ca s a intamplat acum vreo 8 ani).Dupa vreo 5 zile de stat la mare au mai venit in gasca noastra alte 2 persoane( sot si sotie).Cand l am vazut pe respectivul barbat care venise cu sotia lui nu mi a venit sa cred.Semana perfect cu tatal meu doar ca era un pic mai slab, in rest avea aceleasi trasaturi ale fetei,mustata,ochii la fel etc.Cand unchiul meu m a intrebat cu cine seamana atunci am rabufnit in plans si am plecat din incaperea respectiva.Imi venea sa ma duc sa l strang in brate desi stiam ca nu era tatal meu.Chiar crezi ca exista viata de dupa moarte?
Dan
septembrie 28, 2009 @ 6:33 pm
Luci, zadarnica ar fi fost credinta noastra daca Hristos nu ar fi inviat. Daca nu exista inviere, viata dupa moarte…zadarnice sunt toate. Dar pentru ca avem nadejdea credintei si a regasirii cu cei dragi, atunci TOATE SUFERINTELE PE CARE LE DUCEM AU UN ROST, atunci „Fericiti cei ce plang ca aceia se vor mangaia”. „Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri.” Insusi Dumnezeu a spus-o 🙂
george
septembrie 28, 2009 @ 8:06 pm
Dupa Pronia lui Dumnezeu,Creatorul nostru al tuturor cheama la Dansul pe unii dintre noi, fiinte care ne sunt noua dragi, mama, tata, bunica, frate, copii si acest lucru ne provoaca durere in inima, suferinta.Asa cum a spus foarte bine si fratele Dan, suferinta ne va aduce mangâiere, bucurie in sufletele noastre.Doar Hristos stie ce este in fiecare dintre noi,in inima fiecaruia, ne cunoaste pe fiecare in parte,priveste altfel lucrurile, scopul Mantuitorului este acela ca toti sa ne mantuim,asta inseamna iubirea lui Dumnezeu pentru noi,a luat asupa Sa pacatele noastre incât s-a jertfit pentru noi,iar noua oamenilor ne este cu neputinta a sti randuiala Lui.
Multi in neputintele noastre am dat vina pe Dumnezeu pt ce ni se intampla in viata,dar in mare Mila lui ne iarta si ne cheama sa-l cunoastem, iar ca sa-l cunosti ne- a lasat noua Cuvantul Sau, spre ascultare si invatatura,Sf Scripturi.
Este bine sa plangi, cheama-l neancetat pe Dumnezeu, cerei iertare si te va odihni.
Deci pt pacatele noastre, ni se intampla noua sa suferim ,ne da cate o palma,ne trage de maneca, stim ca ne este greu si nu intelegem de ce ni se intampla,asadar Dumnezeu ne cheama sa ne intoarcem cu fata catre Dansul,sa-i multumim pt toate, dar aceasta va inseamna in final bucuria, mantuirea la care nadajduim cu totii intr-un Domnul.
Poti sa te rogi pentu tatal tau, sa aprinzi lumanari, sa-l pomenesti in inima ta, dar cel mai important impaca-te intâi cu Tatal Ceresc si cereti ieratare,apoi sa ne rugam cu totii ca sa-l aseze pe el impreuna cu dreptii.
Doamne ajuta!
luci
septembrie 29, 2009 @ 1:15 pm
Daca d-zeu ne iubeste atat de mult de ce lasa sa se intample toate nenorocirile,de ce nu ne arata ca El e mereu langa noi?Cred ca daca ne ar arata macar o data ca e langa noi oamenii ar fi mai buni si mai credinciosi.Se intampla atatea nenorociri: mame care si arunca pruncii la gunoi, oameni care violeaza si batjocorecs batranii, crime etc.Mor atatia oameni nevinovati.Pt ce se nasc ca apoi sa sufere si sa traiasca cruzimile vietii.De ce nu l opreste pe cel care vrea sa faca rau?De ce lasa ca inundatiile,cutremurele,alunecarile de teren sa apara?Crede ca prin toate nenorocirile care se intampla oamenii se vor ruga mai mult la El?Eu nu cred.M am saturat sa plang si sa mi indrept mereu privirea sper cer pt a cautat un raspuns care e in zadar.Poate ca sunt prea tanara ca sa inteleg unele lucruri,poate ca o sa vad altfel lucrurile cand o sa am o familie,cand o sa dispara norii din sufletul meu si o sa apara soarele.Un singur lucru stiu, ca niciodata nu o sa inteleg de ce ni la luat.Cat as vrea sa dau timpul inapoi si sa raman copil.
carla
septembrie 29, 2009 @ 1:46 pm
pentru Luci,
as putea spune ca te inteleg pentru ca si eu mi-am pierdut mama in urma cu 11 ani, si durerea nu dispare niciodata, doar daca ai credinta Dumnezeu te intareste si devii mai puternica.
Citeste articolul de aici „Scrisoare catre Mama”, si poate gasesti raspunsul cautat pentru ca eu l-am gasit.
Doamne ajuta!
Viorel
septembrie 30, 2009 @ 3:26 pm
@luci
Copile, mai esti prin preajma? Daca da, da un semn, voi incerca pe cat ma duce mintea mea mononeuronala (ca sa folosesc un termen la moda) sa-ti scriu cateva cuvinte.
luci
octombrie 12, 2009 @ 3:41 pm
Da viorel sunt mereu aici!
Viorel
octombrie 13, 2009 @ 1:05 pm
@luci
Pentru a putea comunica mai usor, l-am rugat pe admin sa-ti trimita adresa mea de e-mail. Ai primit-o?
luci
octombrie 13, 2009 @ 3:44 pm
pt viorel.
Am primit adresa de mail a ta
alina
octombrie 13, 2009 @ 4:41 pm
Doamne ajuta!Luci sa stii ca Dumnezeu cand esti la greu nu ne lasa ne imbratiseaza si ne este alaturi mereu!Fara Dumnezeu nimic nu e, spune-i ce ai pe suflet.Maica Domnului sa te ajute,iertare!
luci
octombrie 22, 2009 @ 5:11 pm
Viata e scrisa de un prost si inseamna un mare r…t
luci
octombrie 22, 2009 @ 7:36 pm
Totul in viata e ca un bal mascat, iar atunci cand toti isi scot mastile se duce si veselia
Adriana
octombrie 22, 2009 @ 8:49 pm
Luci, tu o cunosti pe maica Siluana? Incearca sa vorbesti cu ea, sa ii scrii, si sa faci seminarul iertarii cu maicuta, o sa te ajute sa intelegi ceea ce acum nu reusesti sa intelegi, si o sa iti usureze putin suferinta…
luci
noiembrie 19, 2009 @ 3:21 pm
Pe zi ce trece imi pierd tot mai mult speranta.urasc tot ce se intampla in jurul meu.ma adancesc in ura precum intr o mlastina de curve.
Saurian
noiembrie 19, 2009 @ 3:48 pm
id-ul meu de yahoo mess e Soujirou_Seta2004
Dă un add.
stefania
noiembrie 19, 2009 @ 7:04 pm
luci te inteleg perfect prin ce treci eu mi am pierdut mama acum 4luni,gandeam si eu ca tine,uneori ma incurajez si mi spun ca asa a vrut cel de sus,apoi iar cad in dejnadejdie si iarasi plang,insa astept sa ma duc sa ma spovedesc poate mi trece durerea si ura si dezamagirea,dar trebuie timp ca sa te vindeci mreu iti vei aduce aminte,dar judecatile domnului numai el le stie,eu in momentul asta nu mai simt nimic,mie sufletul trist dar astept si strig Doamne iartama si ajutama ca nu mai pot,vreau sa ma impac cu mine insumi si cu ce s a intamplat,momentan nu am nici un sprijin,sunt tare singura si apoi iarasi srig Doamne ajutama si iartama ca nu mai pot,sper sa te impaci si tu
luci
noiembrie 20, 2009 @ 5:56 pm
imi pare rau stefania.cata durere poate sa aduca pierderea unei persoane dragi.m am schimbat atat de mult.desupra mea plutesc norii negri.astept mereu ploaia ca nimeni sa nu si dea seama cand plang.
stefania
noiembrie 20, 2009 @ 8:32 pm
luci din cate am inteles la tine au trecut multi ani de atunci,durerea ti ar trece daca te ai ruga din ce in ce mai mult,sa te apropii de biserica si de Dumnezeu e foarte important,mergi si te spovedeste spune ura care o porti si ai sa vezi ca incetineste durerea,trebuie sa ti spui ca asta e nu se mai poate face nimic in sensul de ai aduce inapoi pe cei dragi,fa tu pt cine poti rugandute,toate isi au rostul,se intampla cu un scop numai cel de sus stie,gandestete putea fi si mai rau,fiecare are timpul lui de a lupta pt a se mantui…acum nu si mai are rostul tot timpul sa vorbesti de pierderea pentru ca sunt multi care nu inteleg,iti spun asa ca sa nu cazi in latura aia de atrage atentie si mila,nu toti vor vrea sa te asculte,fii luptatoare s a dus asa de repede pt a te face pe tne mai puternica,mergi asa inainte cu bune cu rele si cand vin rele stai calm nu judeca ca toate se rezolva si multumeste ca e bine si asa sunt altii si mai rau care s batuti,abuzati,n au ce manca, poate n au bani de inmormantare,de oamenii din aziluri parasiti si etc,mergi asa tiptil fara cuvinte de indoiala nu se mai poate face nimic,schimbarile sunt bune dar aproape de Dumnezeu cat poti,ultimil cuvinte ale mamei mele: sa fiti cuminti mai copii,gandestete cum sa fii cat mai buna,smerita si intarita in credinta pt ca asta l face fericit pe tatal tau
luci
noiembrie 23, 2009 @ 5:32 pm
stefania nu vreau sa trag atentia si mai ales mila cuiva.am intrat aici pt a cere niste raspunsuri care nici in ziua de azi nu le am gasit.pe acest site incerc sa ma descarc sa spun ce simt lucruri care nu le am vorbit cu absolut nimeni.imi este greu sa vb fata in fata cu cineva si asa ca am ales scrisul pt a ma descarca.atat moartea tatalui meu cat si problemele pe care le am avut in familie m au intors impotriva vietii.
Saurian
noiembrie 23, 2009 @ 6:40 pm
Poate par răutăcios dar când daţi sfaturile astea aveţi idee prin ce iad trece respectivul om? Ştiu şi eu cum eram înainte că mă grăbeam să dau sfaturi dar de când am început să dau de greu îmi dau seama că sfaturile mele nu prea funcţionează. Adică de exemplu acum mi-e greu să mă apuc să îi spun la unul care trece prin ditamai iadul că să se roage şi să iasă din starea astea şi să se spovedească şi toate cele. De ce nu o mai fac? Nu din cauză că nu ar fi bine să facă aşa ci din cauză că ştiu din experienţa mea că sunt uşor de dat aceste sfaturi dar greu de împlinit pentru cei ce trec printr-un astfel de iad. Poate unii îmi vor spune că ei au putut face ce au făcut. Acum dacă au putut aşa uşor nu ştiu prin ce iad au trecut ( poate mă înşel eu şi sunt eu mai păcătos şi cei cu care am vorbit sunt mai păcătoşi ca restul de pe blogul acesta ce dau aceste sfaturi ).
bianchina
noiembrie 23, 2009 @ 11:42 pm
Ai dreptate, Saurian. Foarte adesea am vazut si eu ca oamenii vin cu sfaturi (bune, bine intentionate, nu zic nu) la unele probleme/situatii despre care cel mult au auzit, dar nicidecum nu le-au experimentat. Numai ca, aceste sfaturi, de cele mai multe ori nu-si ating tinta. Unui om care sufera, care poarta o rana in suflet, trebuie sa-i oferi mangaiere, nu sfaturi (care adesea sunt niste clisee, niste cuvinte de “lemn”, din care nu razbate compasiunea fata de cel in suferinta). Omul ranit trebuie mai intai sa se vindece ca sa poata merge mai departe, dar noi, in schimb de pansament, ii oferim solutii. Chiar intr-un articol de azi, de pe site, “Rugăciunea cu durere este rugăciune cu putere”, parintele Paisie Aghioritul spunea ca “Celui care suferă nu trebuie să-i spui multe cuvinte, nici să-l dăscăleşti. Inţelege că te doare pentru el şi astfel se foloseşte. Durerea este totul.” Ar fi tare multe de spus, dar nu ma mai intind.
Luci, nu pot decat sa-ti zic ca te inteleg (si nu-s doar vorbe goale – am trecut, la randul meu, prin ceva asemanator. Stiu cum este sa nu iesi bine dintr-o incercare si sa vina alta peste tine, sa ajungi in pragul deznadejdii (care, apropo, este cea mai amara stare prin care poate trece un om), sa nu poti vorbi cu nimeni despre durerile tale pentru ca iti dai seama ca nu poti fi inteles etc.). Ma gandesc ca ti-ar fi de ajutor sa discuti cu cineva care a trecut prin ce ai trecut si tu, dar conteaza foarte mult sa fie o persoana apropiata de biserica, altfel nu te va ajuta prea mult. Eu, daca nu l-as fi avut pe Hristos aproape, nu stiu daca as mai fi apucat ziua de azi. Sa stii ca El este solutia la toate problemele noastre si Singurul care nu ne lasa la greu. Destul de tarziu am ajuns sa inteleg (adica sa simt) cat de mult ne iubeste Dumnezeu. Daca am invatat ceva in tot timpul asta este ca, intr-adevar, nimic nu se intampla fara voia Lui, ca trebuie sa ai muuulta rabdare in incercari (si daca nu ai, o capeti astfel – suportand greutatile), si ca trebuie sa-ti pui toata nadejdea in El, caci fara ajutorul Lui nu poti face nimic, asa dupa cum a spus.
Sa te ajute Dumnezeu sa-L gasesti si, o data gasit, sa-L lasi sa-ti tamaduiasca sufletul si sa te calauzeasca spre mantuire cum stie El mai bine!
Adriana
noiembrie 23, 2009 @ 11:56 pm
Plansul ajuta, si este firesc sa fie asa, lacrimile spala din durere. Domnul avea mereu mila fata de suferinta umana si venea mereu in ajutorul celor care plangeau. Cu siguranta ca o face si acum, asteapta doar sa i-o cerem.
Doamne ajuta-i pe cei indurerati!
luci
noiembrie 24, 2009 @ 10:11 am
chiar imi face bine sa vb cu voi.ms pt gandurile si cuvintele voastre.
luci
ianuarie 23, 2010 @ 12:54 pm
Nimic nu doare mai tare decat lucrul pe care l ai inteles prea tarziu……..
Irini
februarie 12, 2010 @ 6:15 pm
>:D< bravo!