Felul în care percepem sexualitatea influenţează modul nostru de a vedea viaţa

13

Campania noastră „Mii de tineri îşi păstrează fecioria până la căsătorie” se adresează în primul rând tinerilor, pentru că ei sunt persoanele care acum îşi formează percepţia despre sexualitate, despre familie şi despe viaţă. Temele abordate pe acest site se vor învârti în jurul relaţiei de iubire dintre adolescenţi, pentru că în mijlocul lor apar dilemele şi atunci apar deciziile care le vor forma comportamentul.

Educația primită acasă și în familie, împreună cu presiunea anturajului își pun amprenta decisiv pe visele copiilor. Felul în care părinții percep sexualitatea îi va influența și pe ei. Chiar dacă nu discută direct despre asta, totuși prin gesturile părinților, cuvinte, expresii, prin cărțile citite și lăsate la îndemâna copiilor prin casă, prin emisiunile și filmele văzute, etc.,copii vor simți atitudinea lor, care poate fi una vulgară și indiferentă, sau dimpotrivă, atentă și cuviincioasă. În această percepție a sexualității se regăsește și atitudinea părinților față de nașterea de copii, față de contracepție, avort, dar și modul de a-și petrece timpul liber. Toate cumulate conturează în mintea copilului o concepție despre viață, care este împletită cu sexualitatea.

Tinerii care înțeleg din educația primită că relațiile intime înainte de căsătorie sunt permise, nu vor ezita să le experimenteze. Odată începută viața sexuală apare acea dorință de a gusta din nou plăcerea și acea curiozitate de a experimenta actul sexual cu persoane diferite, pentru a obține o plăcere și mai intensă. Fuga după plăcerea sexuală, ruptă de iubirea curată din sânul familie și de rodul ei – nașterea de copiii – confirmă în mod greșit tănărului că relațiile intime au ca scop doar plăcerea și nimic altceva.

În acest punct se înrădăcinează o concepție strâmbă  despre viață. Un astfel de adolescent, odată căsătorit și la casa sa, va face același lucru: va fugi de responsabilitate, încercând să se ferească de nașterea de copiii și în scurt timp se va uita cu poftă și la alte persoane de sex-opus. Copiii se cresc greu, și presupun o renunțare la sine, necesită multă atenție din partea părinților. Un tânăr învățat să caute plăcere va ocoli suferința și implicit jertfa, adică renunțarea la propriile vise și idealuri pentru ceva așa de „banal”, precum creșterea copiilor.

Pe de altă parte un astfel de tânăr, care nu are motivația să se jertfească pentru proprii copii, nu o va face nici pentru vecinul, colegul de muncă sau prietenul său.

Un astfel de om se va împătimi treptat de acest păcat al desfrânării, căutând mereu plăcerea prin toate mijloacele posibile. Iată de ce unii soți își înșeală nevestele, chiar și după 20-30 de ani căsătorie, sau frustrați de propria lor patimă că nu pot avea alte femei se aruncă în patima alcoolului sau indiferenței față soție și familie.

Ce este mai rău e faptul că această patimă aduce consecințe negative puternice nu doar persoanei în cauză ci și celor din jur. Din goana după plăcerea desfrânării apar: lipsa de încredere, certurile, ura, adulterele, familiile destrămate, copiii rămași fără părinți și fără o educație corespunzătoare. Copiii care trăiesc într-o astfel de familie vor avea un exemplu greșit pentru propria lor viață și dacă va apărea vreodată ocazia vor păși ușor pe urmele greșite ale părinților.

Iată cum o patimă banală la început poate duce la consecințe negative pentru întreaga societate pe termen lung.

Iată cum patima unui om îl poate duce să-și piardă familia, viața și sufletul… trăind în iadul dezamăgirilor și frustrărilor.

Familia este mediul în care omul învață să iubească… familia este o școală a iubirii. Gândiți-vă! Aici Dumnezeu îl invață pe om, mai întâi, să-și iubească femeia, pentru că odată ce a primit binecuvântare, este un trup cu ea, și iubirea care i-o arată ei este în parte și iubirea față de trupul său. Apoi Domnul ne trece într-o altă etapă, iubirea copiilor, sânge din sângele nostru, dar totuși persoane unice, cu un caracter aparte, cu libertate și voință proprie. În familie învățăm să reununțăm la noi înșine pentru celălalt. Aici aflăm ce binecuvântare este iertarea și ce diferiți suntem unii de alții.

Odată deprinși cu a ne iubi soția și copiii, ieșim în societate și exersăm iubirea și în relație cu străinii, cu oamenii de care nu ne leagă așa de multe lucruri. Ușor-ușor Dumnezeu vrea să ne ducă la desăvârșire, încurajându-ne să iubim neinteresat pe aproapele nostru și până la urmă să ne iubim chiar dușmanii… pentru că a iubi este propriu firii dumneziești, a Cărui chip suntem noi oamenii.

Finalitatea ultimă a sexualității este defapt viața… Mai întâi viața copiilor și apoi treptat viața duhovnicească a părinților care se schimbă de la zi la zi. Relațiile intime sunt doar o etapă în viața soților, și nu un scop în sine. Astfel că prin nașterea de prunci omul, bărbat și femeie, se vindecă de egoism și se apropie de Dumnezeu, apropiindu-se în același timp și de oameni.

Pentru omul modern, cuvântul viață are mai multe semnificații. Viața poate defini etapele de trecere a omului prin lume, de la copilărie la bătrânețe, sau denumește o starie vie a omului, opusă de cea a morții sau inexistenței. Astfel, concepțiile tânărului despre sexualitate influențează de fapt concepțiile lui despre viață: viața ca stare permanentă a omului și ca energie în ființa lui, și apoi viața ca parcurs al lui pe pământ.

Astfel, un tânăr, percepând greșit sexualitatea în adolescență, va percepe greșit și scopul lui pe pământ. Pe de altă parte, neînțelegând că viața din el este însuși Harul lui Dumnezeu, aceea energie care-l pune în mișcare, își va dezvolta un sentiment de autosuficiență crezând că este stăpân asupra trupului său… iar această percepție distorsionată asupra trupului dă naștere unei serii întregi de patimi și păcate.

Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe ne spun că omul trăiește, are viață prin Duhul Sfânt, Cel ce s-a pogorât în pântecele mamei încă de la zămislire.

Trecerea omului prin viață e numită în Evanghelie: Calea.

Domnul nostru Iisus Hristos afirmă despre Sine: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!”

Astfel, o concepție greșită despre sexualitate, va influența indirect și credința omului în Dumnezeu, noțiunea de păcat, pedeapsă, mântuire, împărăția cerurilor, judecată, etc.

Relația dintre om și Dumnezeu atinge apogeul maxim în Biserică, la Sfânta Liturghie, când fiecare creștin botezat poate primi după o prealabilă pregătire, Trupul și Sângele Domnului Hristos (Sfânta Împărtășanie).  Această împărtășire de Dumnezeu îi dă omului putere să înainteze în bine, să se ferească de păcat și să-L cunoască deplin pe Creatorul său. Fiecare creștin primește Sfânta Împărtășanie doar după ce și-a mărturisit păcatele unui preot-duhovnic și după ce a primit binecuvântare pentru această. Sfinții Părinți au rânduit prin canoane ca persoanele care săvârșesc anumite păcate grave să fie oprite de la a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului o perioadă, și asta din mai multe motive. În primul rând pentru a conștientiza că păcatul îl desparte pe om de Dumnezeu. În al doilea rând pentru a observa gravitatea faptelor săvârșite și efectele negative asupra lui însuși și asupra societății. În al treilea rând pentru a se opri din săvârșirea acestui păcat, de fapt pentru a se vindeca, urmând canonul dat de duhovnic (rugăciune, post, milostenii, mătănii, citirea cărților sfinte, etc.)

Așa se face că relațiile intime înainte de căsătorie sunt considerate de Sfinții Părinți un păcat grav, care îi împiedică pe cei ce au păcătuit să primească Sfânta Împărtășanie, și implicit să se intre în comuniune de iubire cu Dumnezeu și oamenii.

Același lucru se întâmplă și cu soții care se feresc să aibe copii folosind mijloace contraceptive, nici ei nu se pot împărtăși, tocmai pentru că se opun vieții, și nu se lasă de bunăvoie în mâinile lui Dumnezeu. La fel și cu avortul, canonisit ca fiind unul dintre cele mai grave păcate, perioadă de îndepărtare de Trupul și Sângele Domnului ajungând până și la 20 de ani.

Toate aceste lucruri ne confirmă că sexualitatea îl poate pune om înaintea lui Dumnezeu sau îl poate depărta.

Concepția omului despre sexualitate este în sine de fapt concepția lui despre viață, în toate aspectele ei.

(Claudiu Balan)

(Visited 55 times, 1 visits today)