Felul în care percepem sexualitatea influenţează modul nostru de a vedea viaţa
Campania noastră „Mii de tineri îşi păstrează fecioria până la căsătorie” se adresează în primul rând tinerilor, pentru că ei sunt persoanele care acum îşi formează percepţia despre sexualitate, despre familie şi despe viaţă. Temele abordate pe acest site se vor învârti în jurul relaţiei de iubire dintre adolescenţi, pentru că în mijlocul lor apar dilemele şi atunci apar deciziile care le vor forma comportamentul.
Educația primită acasă și în familie, împreună cu presiunea anturajului își pun amprenta decisiv pe visele copiilor. Felul în care părinții percep sexualitatea îi va influența și pe ei. Chiar dacă nu discută direct despre asta, totuși prin gesturile părinților, cuvinte, expresii, prin cărțile citite și lăsate la îndemâna copiilor prin casă, prin emisiunile și filmele văzute, etc.,copii vor simți atitudinea lor, care poate fi una vulgară și indiferentă, sau dimpotrivă, atentă și cuviincioasă. În această percepție a sexualității se regăsește și atitudinea părinților față de nașterea de copii, față de contracepție, avort, dar și modul de a-și petrece timpul liber. Toate cumulate conturează în mintea copilului o concepție despre viață, care este împletită cu sexualitatea.
Tinerii care înțeleg din educația primită că relațiile intime înainte de căsătorie sunt permise, nu vor ezita să le experimenteze. Odată începută viața sexuală apare acea dorință de a gusta din nou plăcerea și acea curiozitate de a experimenta actul sexual cu persoane diferite, pentru a obține o plăcere și mai intensă. Fuga după plăcerea sexuală, ruptă de iubirea curată din sânul familie și de rodul ei – nașterea de copiii – confirmă în mod greșit tănărului că relațiile intime au ca scop doar plăcerea și nimic altceva.
În acest punct se înrădăcinează o concepție strâmbă despre viață. Un astfel de adolescent, odată căsătorit și la casa sa, va face același lucru: va fugi de responsabilitate, încercând să se ferească de nașterea de copiii și în scurt timp se va uita cu poftă și la alte persoane de sex-opus. Copiii se cresc greu, și presupun o renunțare la sine, necesită multă atenție din partea părinților. Un tânăr învățat să caute plăcere va ocoli suferința și implicit jertfa, adică renunțarea la propriile vise și idealuri pentru ceva așa de „banal”, precum creșterea copiilor.
Pe de altă parte un astfel de tânăr, care nu are motivația să se jertfească pentru proprii copii, nu o va face nici pentru vecinul, colegul de muncă sau prietenul său.
Un astfel de om se va împătimi treptat de acest păcat al desfrânării, căutând mereu plăcerea prin toate mijloacele posibile. Iată de ce unii soți își înșeală nevestele, chiar și după 20-30 de ani căsătorie, sau frustrați de propria lor patimă că nu pot avea alte femei se aruncă în patima alcoolului sau indiferenței față soție și familie.
Ce este mai rău e faptul că această patimă aduce consecințe negative puternice nu doar persoanei în cauză ci și celor din jur. Din goana după plăcerea desfrânării apar: lipsa de încredere, certurile, ura, adulterele, familiile destrămate, copiii rămași fără părinți și fără o educație corespunzătoare. Copiii care trăiesc într-o astfel de familie vor avea un exemplu greșit pentru propria lor viață și dacă va apărea vreodată ocazia vor păși ușor pe urmele greșite ale părinților.
Iată cum o patimă banală la început poate duce la consecințe negative pentru întreaga societate pe termen lung.
Iată cum patima unui om îl poate duce să-și piardă familia, viața și sufletul… trăind în iadul dezamăgirilor și frustrărilor.
Familia este mediul în care omul învață să iubească… familia este o școală a iubirii. Gândiți-vă! Aici Dumnezeu îl invață pe om, mai întâi, să-și iubească femeia, pentru că odată ce a primit binecuvântare, este un trup cu ea, și iubirea care i-o arată ei este în parte și iubirea față de trupul său. Apoi Domnul ne trece într-o altă etapă, iubirea copiilor, sânge din sângele nostru, dar totuși persoane unice, cu un caracter aparte, cu libertate și voință proprie. În familie învățăm să reununțăm la noi înșine pentru celălalt. Aici aflăm ce binecuvântare este iertarea și ce diferiți suntem unii de alții.
Odată deprinși cu a ne iubi soția și copiii, ieșim în societate și exersăm iubirea și în relație cu străinii, cu oamenii de care nu ne leagă așa de multe lucruri. Ușor-ușor Dumnezeu vrea să ne ducă la desăvârșire, încurajându-ne să iubim neinteresat pe aproapele nostru și până la urmă să ne iubim chiar dușmanii… pentru că a iubi este propriu firii dumneziești, a Cărui chip suntem noi oamenii.
Finalitatea ultimă a sexualității este defapt viața… Mai întâi viața copiilor și apoi treptat viața duhovnicească a părinților care se schimbă de la zi la zi. Relațiile intime sunt doar o etapă în viața soților, și nu un scop în sine. Astfel că prin nașterea de prunci omul, bărbat și femeie, se vindecă de egoism și se apropie de Dumnezeu, apropiindu-se în același timp și de oameni.
Pentru omul modern, cuvântul viață are mai multe semnificații. Viața poate defini etapele de trecere a omului prin lume, de la copilărie la bătrânețe, sau denumește o starie vie a omului, opusă de cea a morții sau inexistenței. Astfel, concepțiile tânărului despre sexualitate influențează de fapt concepțiile lui despre viață: viața ca stare permanentă a omului și ca energie în ființa lui, și apoi viața ca parcurs al lui pe pământ.
Astfel, un tânăr, percepând greșit sexualitatea în adolescență, va percepe greșit și scopul lui pe pământ. Pe de altă parte, neînțelegând că viața din el este însuși Harul lui Dumnezeu, aceea energie care-l pune în mișcare, își va dezvolta un sentiment de autosuficiență crezând că este stăpân asupra trupului său… iar această percepție distorsionată asupra trupului dă naștere unei serii întregi de patimi și păcate.
Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe ne spun că omul trăiește, are viață prin Duhul Sfânt, Cel ce s-a pogorât în pântecele mamei încă de la zămislire.
Trecerea omului prin viață e numită în Evanghelie: Calea.
Domnul nostru Iisus Hristos afirmă despre Sine: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!”
Astfel, o concepție greșită despre sexualitate, va influența indirect și credința omului în Dumnezeu, noțiunea de păcat, pedeapsă, mântuire, împărăția cerurilor, judecată, etc.
Relația dintre om și Dumnezeu atinge apogeul maxim în Biserică, la Sfânta Liturghie, când fiecare creștin botezat poate primi după o prealabilă pregătire, Trupul și Sângele Domnului Hristos (Sfânta Împărtășanie). Această împărtășire de Dumnezeu îi dă omului putere să înainteze în bine, să se ferească de păcat și să-L cunoască deplin pe Creatorul său. Fiecare creștin primește Sfânta Împărtășanie doar după ce și-a mărturisit păcatele unui preot-duhovnic și după ce a primit binecuvântare pentru această. Sfinții Părinți au rânduit prin canoane ca persoanele care săvârșesc anumite păcate grave să fie oprite de la a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului o perioadă, și asta din mai multe motive. În primul rând pentru a conștientiza că păcatul îl desparte pe om de Dumnezeu. În al doilea rând pentru a observa gravitatea faptelor săvârșite și efectele negative asupra lui însuși și asupra societății. În al treilea rând pentru a se opri din săvârșirea acestui păcat, de fapt pentru a se vindeca, urmând canonul dat de duhovnic (rugăciune, post, milostenii, mătănii, citirea cărților sfinte, etc.)
Așa se face că relațiile intime înainte de căsătorie sunt considerate de Sfinții Părinți un păcat grav, care îi împiedică pe cei ce au păcătuit să primească Sfânta Împărtășanie, și implicit să se intre în comuniune de iubire cu Dumnezeu și oamenii.
Același lucru se întâmplă și cu soții care se feresc să aibe copii folosind mijloace contraceptive, nici ei nu se pot împărtăși, tocmai pentru că se opun vieții, și nu se lasă de bunăvoie în mâinile lui Dumnezeu. La fel și cu avortul, canonisit ca fiind unul dintre cele mai grave păcate, perioadă de îndepărtare de Trupul și Sângele Domnului ajungând până și la 20 de ani.
Toate aceste lucruri ne confirmă că sexualitatea îl poate pune om înaintea lui Dumnezeu sau îl poate depărta.
Concepția omului despre sexualitate este în sine de fapt concepția lui despre viață, în toate aspectele ei.
(Claudiu Balan)
alezandra
octombrie 25, 2012 @ 10:09 pm
[quote]familia este o scoala a iubirii[/quote] – Cred ca asta e estenta intregului articol.
Kore
septembrie 28, 2014 @ 11:19 am
Discutam cu cineva zilele trecute si as vrea sa stiu si parerea voastra intr-o anume privinta: care este diferenta in fata lui Dumnezeu intre un om care a avut relatii intime inainte de casatorie, apoi s-a spovedit de pacat (in aparteu fie vorba, toti vin cu justificarea “n-am stiut ca e pacat”!) si unul care si-a pastrat daruirea pana dupa casatorie, avand in vedere ca, spun unii, pacatul marturisit e ca si cand nu l-ai facut? Deci, pana la urma, poti sa “copilaresti” cat incape, te simti bine, ca apoi marturisesti la duhovnic, Dumnezeu te iarta si totul e perfect? Nu e nici o diferenta intre plaisirist si abstinent?
[Administrator: mesaj cenzurat parțial.]
Va rog, daca se poate, sa-mi raspundeti clar si la obiect fara citate nenecesare care nu lamuresc deplin.
Multumesc, duminica binecuvantata si saptamana frumoasa!
sdaniel
septembrie 28, 2014 @ 5:29 pm
Nefiind un fin cunoscator al canoanelor ortodoxe, voi raspunde doar pe baza logicii si a constatarilor pe care le observ in societate. Si din ce vad, cei care fac sex inaintea casatoriei (majoritatea) o duc mult mai bine decat ceilalti. Apoi, omul (de la o varsta) are instincte sexuale puternice (inclusiv in somn se manifesta). Daca nu le dai curs din cand in cand acestor impulsuri (adica sa ai relatii sexuale) cred ca incepi sa ai probleme de natura celor investigate de Freud.
Acum, cel ce construieste omul si pune in el aceste instincte sexuale este Dumnezeu. Deci din moment ce ii dai omului aceste instincte, de ce sa ii interzici sa le foloseasca ?
In fine, parerea mea personala este ca Dumnezeu nu este deloc interesat de viata noastra sexuala. Cred ca lista Lui de pacate contine doar actele sexuale care nu sunt consimtite, adica violul, pedofilia.
Chiar nu-i vad pe Dumnezeu sau pe Hristos cu astfel de curiozitati sexuale. Sau, daca Dumnezeu ar vrea ca oamenii sa nu faca sex inainte de casatorie, atunci s-ar vedea ca cei care nu respecta aceste porunci de abstinenta sexuala ar suferi cumva, ar fi dezavantajati in relatia cu ceilalti etc.
Parerea mea e ca cei care practica abstinenta sexuala premaritala o fac in primul rand pentru ei, si pentru principiile lor. Eu ii admir pentru rezistenta si taria de caracter. Sa rezisti intr-o lumea cu atat de multa publicitate la sexualitate e intr-adevar o dovada de vointa.
Imi place sa vorbesc/scriu despre oameni si principii asa ca despre cei ce fac sex in camera cu copii nu eu voi scrie ceva. Ei fac parte din regnul animal nu din cel uman.
P.S. Repet faptul ca nu sunt un foarte bun cunoscator al normelor, canoanelor ortodoxe iar un raspuns (probabil) mai corect la problemele ridicate de Kore vor da cei care se pricep cu adevarat, adica Dan,Claudiu sau Sharbinsk.
Dan Sorin
septembrie 30, 2014 @ 4:47 pm
@sdaniel: Am observat că mai mulți ți-au răspuns la acest mesaj așa că voi încerca și eu să îți dau argumentele mele (sperând că vei avea dreptate să citești un mesaj atât de lung :p).
Spui: „Nefiind un fin cunoscator al canoanelor ortodoxe, voi raspunde doar pe baza logicii si a constatarilor pe care le observ in societate. Si din ce vad, cei care fac sex inaintea casatoriei (majoritatea) o duc mult mai bine decat ceilalti.”
Aici nu sunt de acord cu tine deoarece nu cred că tu știi atât de mulți oameni. Oamenii care Îl trăiesc cu adevărat pe Hristos sunt foarte puțini. Și eu constat că oamenii necredincioși și mai superficiali sunt mai ok decât cei bisericoși (chiar recent am avut probleme la muncă de la un astfel de om bisericos). Asta nu înseamnă că toți oamenii bisericoși și care se roagă pot fi dați ca exemple. Singurii oameni pe care îi dăm ca exemple și care spunem că sunt reprezentanți ai Bisericii sunt sfinții. Restul sunt cam niște caricaturi. Acum e drept că nu știu la ce te referi prin faptul că „o duc mai bine”. Dacă te referi la căsătorie trebuie să îți mărturisesc că am întâlnit foarte mulți oameni care se duc la biserică și se roagă și care sunt vai de capul lor. Nu mai spun că deseori când vedeam copii cu părinți la biserică/mănăstire mă durea sufletul cum părinții erau foarte duri cu copiii lor că se comportau ca niște…. copii. Nu spun că așa sunt toți doar că în afară de sfinți nu te poți încrede în nimeni (oricât de credincios ar părea) că este un om care să Îl reprezinte pe Hristos.
Spui: „Apoi, omul (de la o varsta) are instincte sexuale puternice (inclusiv in somn se manifesta). Daca nu le dai curs din cand in cand acestor impulsuri (adica sa ai relatii sexuale) cred ca incepi sa ai probleme de natura celor investigate de Freud.”
Aici nu e așa de simplu. Trăim într-o societate care caută să te provoace sexual cum nu a existat niciodată. Și normal că dacă toată viața ești crescut într-un mediu sexualizat atunci corpul tău ți-e puțin cam stricat. Văd că tu aici confuzi (ca și mulți alții) învățătura Bisericii Ortodoxe despre feciorie cu moralitatea ce o prezintă cultele protestante sau alți oameni cu convingeri morale. Da, în lumea asta sexualizată ajungi la nebunie dacă încerci să nu te atingi de cele trupești. Și cred că mulți cad în anumite păcate trupești chiar dacă nu o recunosc. Iar motivul este societatea asta atât de stricată. Înainte oamenii munceau toată ziua, femeile nu erau dezbrăcate ca acum și nu erau tot felul de reviste și publicități erotice și de aceea nu exista atât de puternic instinctul sexual. Dar societatea de azi care pune accent pe o muncă mai mult intelectuală, pe sexualizare e și normal să dea problemele respective. Totuși Hristos ne cheamă la o altă viață, o viață mai înaltă și ne oferă și puterea de a ajunge la această viață. Omul poate să cadă în patimi trupești și așa să își înceapă viața în Hristos. Sunt sigur că Hristos nu îl condamnă. Dar prin nevoință, prin rugăciune, prin apropiere de Biserică și de dragostea lui Hristos va ajunge încetul cu încetul să se lepede de cele trupești.
Sunt atât de multe de discutat pe acest subiect. Nu e vorba doar de o societatea sexualizată. Mai e problema singurătății. SIngurătatea te duce la nebunie și singurătatea te duce la acest puternic instinct sexual. Și nu mă refer neapărat la singurătatea fizică. Sunt oameni care au familie și totuși se simt foarte singuri. Familiile nu mai sunt ca înainte. Acum fiecare stă la televizor, calculator, pe bloguri ortodoxe :p și nu mai stau oamenii împreună fără ecrane sau altele de genul ăsta. Iar fiind singur simți o lipsă și sexualitatea până la urmă este un surogat pentru dragoste. Iarăși apare aici Hristos. Omul care reușește să Îl trăiască pe Hristos, care ajunge la măsura la care să se întâlnească cu Hristos față în față nu mai e singur și când apare Hristos singurătatea dispare. Poate unii mă vor acuza că visez cam mult cu întâlnirea față în față cu Hristos. Dar la societatea de azi nu știu o altă scăpare din iadul acesta în care ne naștem și trăim. Oamenii nu mai sunt capabili să comunice între ei, fiecare e cu problema lui și noi stăm singuri. Și atunci cine ne va scăpa de această singurătate? Doar Hristos.
Deci ca o concluzie: sunt de acord cu tine (adăugând că ne referim la o societate puternic sexualizată și foarte singură) că omului este imposibil să trăiască fără a-și satisface instinctele sexuale dar în Duhul Sfânt nimic nu e imposibil omului.
Spui: „Acum, cel ce construieste omul si pune in el aceste instincte sexuale este Dumnezeu. Deci din moment ce ii dai omului aceste instincte, de ce sa ii interzici sa le foloseasca ?”
Sunt de acord cu tine că nu le interzici. Spunea frumos păr. Rafail Noica că doar Dumnezeu nu l-a făcut pe om până la buric și după aia să îi spună diavolului: restul fă tu. Dar sexualitatea a făcut-o cu scopul nașterii de copii. În societatea de dinainte nu existau cariere și tinerii se căsătoreau de la 15-16 ani și aveau peste 10 copii și normal că nu mai exista nici o opreliște. Dar acum, pe lângă această societatea sexualizată, ne căsătorim la 20-30 de ani (după ani buni în care instinctele sexuale și-au făcut simțită prezența) și mai vrem și să avem cel mult 2 copii. Nu de asta a făcut Dumnezeu instinctul sexual cum nu a făcut Dumnezeu toate minunățiile de fructe și animale și plante ca omul să bage în el ca spartul, cum nu a făcut vinul și alcoolul ca omul să devină ultimul bețiv. Ce spune în Psaltire? Că rostul vinului este să înveselească inima omului. Nu să îl transforme într-un alcoolic care își ratează toată viața din cauza băuturii.
Spui: „In fine, parerea mea personala este ca Dumnezeu nu este deloc interesat de viata noastra sexuala.”
Și aici vreau să te contrazic. Dacă nici un fir de păr nu cade fără voia lui Dumnezeu atunci crezi că nu e interesat de viața noastră sexuală? Greșești. Să te întreb ceva: dacă Dumnezeu nu ar fi făcut atracția sexuală atât de puternică oare noi am putea să ne simțim atât de puternic atrași de cel de sexul opus? Până și îndrăgostirea este strict o consecință a sexualității noastre. Și cum te simți când ești îndrăgostit? Parcă viața e plină de sens lângă cel iubit. Oare cine a pus aceste simțăminte puternice în om? Oare nu Dumnezeu? Dumnezeu a făcut sexualitatea ca să ne bucurăm de ea. Dar atenție: să ne bucurăm, nu să fim robiți de ea. Iar toate aceste porunci și canoane bisericeștri au rolul de a ne apăra de înrobirea sexualității. Ba mai mult, odată cu trecerea vârstei omul își pierde atracția fizică. Și cât de trist e pentru o femeie mai în vârstă să își vadă soțul că o înșeală cu o femeie mai tânără? De ce se întâmplă asta? Din cauză că săracul omul a ajuns înrobit de sexualitate și chiar dacă își iubește soția totuși dependența sa a câștigat asupra lui. De asta toate aceste porunci au rolul să ne apere libertatea, să nu fim înrobiți de nici o plăcere ci orice facem să o facem în deplină libertate.
Spui: „Sau, daca Dumnezeu ar vrea ca oamenii sa nu faca sex inainte de casatorie, atunci s-ar vedea ca cei care nu respecta aceste porunci de abstinenta sexuala ar suferi cumva, ar fi dezavantajati in relatia cu ceilalti etc.”
Dacă Dumnezeu ar vrea ca oamenii să nu facă sex înainte de căsătorie i-ar face impotenți până la nuntă. Dumnezeu permite orice. El ne-a dat deplină libertate să facem orice vrem cu darurile Lui. De asta putem să bem ca porcii, putem să violăm, să ucidem, să facem ce vrem. Doar că prin aceste lucruri ne înrobim față de moarte, față de nimicul morții și al iadului. Nu știu cum să îți explic. Spunea Sf. Antonie cel mare că Dumnezeu nici nu se bucură de sfințenia dreptului nici nu se întristează de patima păcătosului. El e dragoste și doar dragoste. Și dacă noi, făcând bine, simțim dragostea lui Dumnezeu e din cauză că prin binele ce îl facem ne deschidem față de Dumnezeu iar dacă simțim deznădejde și iad când facem rău e din cauză că prin răul ce îl facem ne închidem față de Dumnezeu. Totul ține de noi. El ne iubește și ne ține în dragostea Sa în veșnicie. De asta se vorbește de chinurile iadului. Nu e vorba că Dumnezeu e un sadic căruia Îi place să ne chinuie. Patimile noastre, păcatele noastre, moartea noastră spirituală ne face să ne închidem față de Dumnezeu, să ne încuiem în turnul patimilor și să nu mai putem ieși. Dumnezeu totuși ne păstrează veșnic în viață deoarece cu toții trăim în dragostea Lui. Iar patima din noi ce nu se mai poate satisface, egoismul și răutatea din noi care nu mai poate fi satisfăcut ne chinuie veșnic.
Deci să nu așteptăm răsplată pentru fapte bune și pedeapsă pentru cele rele. Nici un om nu este rău și nu merită pedepsit. Fiecare din noi căutăm fericirea. Doar că unii o caută prost iar unii o caută mai bine. Să consideri că un om a fost pedepsit pentru păcatele lui și să te bucuri de această dreptate e cam și cum ai spune că un copil a fost pedepsit din cauză că se juca cu cuțitul și te-ai bucura de faptul că acel copil s-a rănit cu cuțitul. Nu e o prostie asta? Noi trebuie să plângem pentru fiecare răutate a omului, fiecare păcat deoarece fiecare păcat este o tăietură pe care și-o face omul cu un cuțit fără să își dea seama.
Kore
septembrie 28, 2014 @ 5:46 pm
@Administrator
De ce mi-ati cenzurat parte din mesaj? N-am atacat pe nimeni. Ceea ce am intrebat tine de o nelamurire a mea dupa o discutie cu cineva care este crestin-ortodox practicant si la ale carui pareri – pe care le-am explicat in partea stearsa de dv – m-am revoltat.
Considerand ca pe acest site discuta oameni maturi si statornici in ortodoxie, voiam sa vad daca eu sunt cea care vede stramb lucrurile. Sa inteleg ca prin stergerea partiala a mesajului, achiesati si dv la anormalitatea la care faceam referire?
Dan Tudorache
septembrie 28, 2014 @ 8:57 pm
Corina, cred că te-ai aprins prea repede și din acest motiv ai tras concluzii pripite.
Este duminică, târziu, iar eu am considerat că vei avea răbdarea de a aștepta explicațiile suplimentare, mâine. Și ți le voi da mâine, pe mail, fii fără grijă. Pentru că întrebarea ta, deși pertinentă, consider totuși că nu-și are rostul/folosul în public. Chiar dacă avem bună intenție și pudoare, unele lucruri nu pot fi discutate pe un site creștin-ortodox pe care intră totuși și tineri de 14-15-16 ani. Mai mult decât atât, întrebarea ta poate da naștere la niște discuții care să dea impresia că site-ul acesta este ceva de genul ”întreabă sexologul”… deci o invitație la întrebări și mai îndrăznețe.
Opinia mea este că nu este de folos să discutăm astfel de lucruri la ”masa rotundă”.
Deci te rog, nu te supăra și nu te tulbura. Îți voi scrie așa cum am promis părerea mea despre ce ai întrebat în a doua parte.
Noapte bună!
sharbinsk
septembrie 29, 2014 @ 8:52 pm
sdaniel
„P.S. Repet faptul ca nu sunt un foarte bun cunoscator al normelor, canoanelor ortodoxe iar un raspuns (probabil) mai corect la problemele ridicate de Kore vor da cei care se pricep cu adevarat, adica Dan,Claudiu sau Sharbinsk.”
Frăția ta, de unde ai dedus că eu aș fi un cunoscător al canoanelor?
Nu am cunoștințe avansate în dogmatică, nu am studii teologice,deci nu sunt avizat și nici nu am pretenția asta.
E drept că în trecut am ridicat obiecții cu privire la repeziciunea cu care se strigă „vrednic este!” la hirotonirea unor preoți care au dus o viață dăstrăbălată prin internate(despre care știu și alți teologi ).
Și am dreptul să ridic astfel de obiecții din moment ce mi se cere(mie enoriașului de rând ) să-mi dau aprobarea la hirotonia lor(chiar dacă într-o formă mecanică) și să le urmez sfaturile și deoarece există un molitfelnic în care scrie despre impedimentele la hirotonie.
Știu că ai vrut să te smerești dar era bine dacă opreai enumerarea la Claudiu și Dan.
Ca să-i răspund lui Kore într-o oarecare logică- nu poți face un păcat cu gândul că vei fi iertat cândva pt simplul fapt că [b]nu ești stăpân peste timp.[/b]
Deci n-ai de unde știi dacă vei trăi sau vei fi în deplinătatea facultăților mentale suficient cât să fi iertat.
Eu nu cred că majoritatea celor care practică sexul premarital sunt fericiți și toate cele, în realitate știu doar pereții casei lor ce frământări le erodează căsnicia chiar dacă în exterior afișează altceva.
Este imposibil de ținut o evidență exactă despre câți au avut o căsnicie fericită după ce au făcut sex premarital și dacă s-au căsătorit cu primul partener, apoi:
De unde concluzia fraților, că dacă o căsnicie merge prost are drept cauză principală sexul premarital și eventual avortul?
Pot fi infinite cauze, există suficiente familii care au respectat canoanele și au necazuri financiare și nu numai.
florin m
septembrie 30, 2014 @ 6:51 am
@sdaniel
[quote]Acum, cel ce construieste omul si pune in el aceste instincte sexuale este Dumnezeu. Deci din moment ce ii dai omului aceste instincte, de ce sa ii interzici sa le foloseasca ? [/quote]
si
[quote]In fine, parerea mea personala este ca [b]Dumnezeu nu este deloc interesat de viata noastra sexuala[/b]. Cred ca lista Lui de pacate contine doar actele sexuale care nu sunt consimtite, adica violul, pedofilia.[/quote]
Citind acestea de mai sus, dar si restul comentariului cu pricina, ma intreb daca ai habar despre ce vorbesti, dar ma indoiesc tare de tot…
„[i]Dumnezeu nu este deloc interesat de viata noastra sexuala[/i]”? Dar de unde stii asta, oare din prea multa sfatuire, citire, cugetare? Sa vedem…
Bunaoara, Sf. Maria Egipteanca, care intretinea relatii sexuale libere, oricand si oriunde, a fost degeaba oprita sa intre in biserica (citeste viata ei, e praznuita pe 1 aprilie)? Pt ca „lui Dumnezeu nu-i pasa de viata noastra sexuala”, dupa cum gandesti matale… Si de ce oare o fi facut ea pocainta zeci de ani in pustie pentru faptele astea? Mai mult, de ce ajunsese la acea stare de sfintenie, daca „[i]Dumnezeu nu e interesat deloc[/i]”?
De ce o fi zis Dumnezeu insusi (Hristos) in Sf Evanghelie ca ajunge doar sa privesti cu pofta o femeie, ca ai si savarsit adulter cu ea? Arata asta ca nu este interesat? Ba din contra!
Ce inseamna porunca „sa nu desfranezi”?
Ce rost are sa existe calugaria, daca tot e atat de neimportant cu cine, de cate ori, si in ce momente? Pt ce e considerata „viata ingereasca”, pentru ce se mai straduiesc aceia sa duca viata asta, doar si ei au instincte, fiind tot oameni ca mine si ca tine?
Pentru ce mai exista Taina Casatoriei, pt ce mai cerem BINECUVANTAREA Bisericii, a Lui Dumnezeu, pentru a fii sot si sotie, daca totul depinde doar de cheful si de instinctele noastre? Pentru ce se opresc relatiile intime in anumite perioade (de ex. duminica, atunci cand mergi la biserica, dar si in multe alte zile, daca ar fi s-o luam dupa tipic)?
Pentru ce exista POSTUL, cand te opresti de la unele lucruri, fiecare dupa dorinta si putinta?
Pt ce au fost arse cu foc din cer Sodoma si Gomora, iar faptele respective sunt pacate si nu de orice fel, ci impotriva firii? Pentru ca „[i]Dumnezeu nu este deloc interesat de viata noastra sexuala[/i]”??? Din TOATE exemplele de mai sus vedem exact contrariul, ca Dumnezeu este nu doar „interesat”, ci extrem de interesat, caci „[b]nimic necurat nu va intra in Imparatia Cerurilor[/b]” …
[quote]nu sunt un foarte bun cunoscator al normelor, canoanelor ortodoxe[/quote]
Ai pretentii mari, my friend… Cred ca un bun inceput ar fi o discutie normala cu un preot duhovnic, cu o spovedanie. Pana la „[i]nu sunt un foarte bun cunoscator[/i]” trebuie sa fii, macar un pic, cunoscator, sa arati ca vrei sa cunosti si asta nu se face din impresii, ci din participarea la Sf Taine, din citit, din rugaciune, din sfatuire cu duhovnicul si cu altii. Nu e greu, dar nici nu se prind din zbor…
[u][b]P.S. [/b][/u][b]Nu ti-as fi scris asa, daca n-as fi stiut ca esti vechi pe siteul acesta[/b]… Ma intreb daca si citesti articolele de aici, de n-ai priceput chiar nimic pana acum – cumva intri, citesti titlurile si apoi comentezi?
sdaniel
septembrie 30, 2014 @ 4:28 pm
florin m
Ca tot mi-ai dat exemplu cu Dumnezeu care omoara mii de oameni in Sodoma si Gomora. Exemple cu un Dumnezeu nemilos, crud, omorator de oameni si discriminator de oameni (dupa rasa si sex) gasim la tot pasul in Vechiul Testament (Deuteronomul e un exemplu in acest sens).
Dupa ce am citit Vechiul Testament (acum 20 de ani) am intrebat duhovnicul (si,ulterior alti doi preoti) ca nu mi se parea chiar in regula comportamentul lui Dumnezeu din Vechiul Testament.
Cam toti mi-au explicat in linii mari cam acelasi lucru. Societatea era altfel atunci, extrem de haotica si pacatoasa si era necesara curatirea acesteia, aceasta s-a facut prin legea veche (cea din VT). Dumnezeu in VT se comporta si da legi potrivit nivelul de intelegere al oamenilor din acele timpuri, si a fost valabila doar pentru acei oameni nu si pentru cei de azi.
Iar acea lege nu mai este in vigoare deoarece Iisus a venit si a schimbat-o/corectat-o.
E perfect de inteles, o lege noua adaptata noilor vremi schimba o lege veche si destul de cruda.
Problema e ca si Iisus a vorbit oamenilor de atunci potrivit nivelului de cunostinte si de comportament si, mai ales, pentru a curata societatea de pacatele ce distrugeau acele vremuri.
Problema e ca de la Hristos pana azi au trecut 2000 de ani. Eu cunosc bine istorie si stiu ca societatea de atunci s-a schimbat enorm,enorm. Sunt diferente extrem de mari intre modul de viata de atunci si modul de viata de acum.
Ori Hristos a vorbit celor cu modul de viata de atunci. Cum ar mai putea fi valabil tot ce a spus el atunci in ziua de azi?
De exemplu vorbea despre lepra si leprosi. Pai azi nu mai exista aceasta boala.
Sau, Iisus este omniscient, cunostea viitorul. Inevitabil cunostea cum vor fi interpretate cuvintele sale. Si dintr-o singura biserica ca vor aparea zeci (catolici, ortodocsi, penticostali, pocaiti, adventisti etc., toti detinatori ai adevarului si ai dreptei credinte). Ar fi stiut cate crime, cate orori, cate infamii se vor comite in numele sau. Ar fi vazut razboaiele religioase viitoare.
Si tot a ales sa faca ceea ce a facut pentru ca situatia era grava si a facut-o pentru binele imediat al omenirii.
Azi este mult mai bine fata de atunci, iar daca Iisus ar considera ca ceva trebuie indreptat ar veni si ar face-o. Practic, indepartarea oamenilor de Biserica este o pedeapsa a lui Dumnezeu, pentru ca Biserica de azi nu-L mai reprezinta. Nicio biserica nu are monopol pe religie. Relatia dintre om si Dumnezeu atinge apogeul in intimitatea ei, in niciun caz in Biserica.
Relatia dintre Iisus si oameni s-a desfasurat in natura, in padure, pe plaje,in case. Nu s-a desfasurat in cladiri ostentative si poleite cu aur. Sau cu medierea (contracost) a unui preot cu cruci de aur si mercedes la poarta. Practic asta este biserica in ziua de azi. O simpla societate comerciala care vinde sperante/iluzii.
N-avem nevoie de Biserica pentru relatia cu divinitatea
P.S. Am o situatie materiala si familiala foarte buna, deci nu am genul acesta de probleme sau de nemultumiri, sau fata de vreun preot sau vreo ranchiuna la adresa BOR. Doar ca din punct de vedere religios sunt de ceva vreme intr-o ratacire (proprie). Asa ca ma voi retrage (voi sterge contul) in meditatii (in functie de timp) fara a mai citi ceva in domeniu (cred ca am acumulat un bagaj de cunostinte din toate taberele, adica ortodoxa, protestanta, budista sau ateista). Am nevoie sa fiu sigur pe alegerea mea indiferent care va fi aceea.
Eu nu pot decat sa va multumesc pentru gandurile si sentimentele impartasite mie si sa imi cer scuze pentru perioadele sau cuvintele care v-au tulburat. Pace si intelepciune va doresc!
Andrei Calin
septembrie 30, 2014 @ 5:40 pm
[quote name=”sdaniel”]Am nevoie sa fiu sigur pe alegerea mea indiferent care va fi aceea.
Eu nu pot decat sa va multumesc pentru gandurile si sentimentele impartasite mie si sa imi cer scuze pentru perioadele sau cuvintele care v-au tulburat. Pace si intelepciune va doresc![/quote]
Ma bucur ca ai inceput sa-ti pui intrebari.
Drumul spre iesirea din credinta oarba este pavat de provestioarele din Biblie.
sharbinsk
septembrie 30, 2014 @ 5:18 pm
@sdaniel
Nici nu știu de unde să-ncep..
„Eu cunosc bine istorie si stiu ca societatea de atunci s-a schimbat enorm,enorm. Sunt diferente extrem de mari intre modul de viata de atunci si modul de viata de acum.”
Și-n acea vreme societatea mergea înspre păcat, de aceea Hristos vorbea de multe ori în pilde iar inimile întunecate de duhul lumii nu-l puteau înțelege și se țineau după El mai mult pt că le dădea pâine și pește și pt că le tămăduia bolnavii.
” iar acestora in pilde vorbesc, ca, auzind, sa nu auda si vazand, sa nu vada, cum a zis Isaia Proorocul pentru nesinceritatea inimii lor.”
„Relatia dintre Iisus si oameni s-a desfasurat in natura, in padure, pe plaje,in case. Nu s-a desfasurat in cladiri ostentative si poleite cu aur. „
Hristos a făcut minuni și-n sinagogă, a vorbit și-n Templul din Ierusalim.La prima vedere Templul din Ierusalim ar fi o construție ostentativă a vremii, dar nu s-a făcut fără de Dumnezeu.
Încă de pe vremea lui Moise existau Heruvimi de aur construiți la porunca lui Dumnezeu și odoare de mare preț ținute la loc de cinste.
Bisericile mari poleite cu aur există cel puțin din secolul IV să-nțeleg că de atunci Biserica a devenit o societate comercială?
Hristos nu combate sarcerdoțiul, pe leproși îi trimite să le fie verificată starea de sănătate la preoți,
„Azi este mult mai bine fata de atunci, iar daca Iisus ar considera ca ceva trebuie indreptat ar veni si ar face-o”
Hristos va mai veni doar pt ca să judece lumea, de la răstignire și până la judecata de obște, El trimite ucenici care mustră lumea și care sunt marginalizați și persecutați de către societate.
Să dea Dumnezeu să pui început bun, pt că după cum se vede dacă te adapi din mai multe izvoare, riști să devii confuz.
Dan Sorin
septembrie 30, 2014 @ 5:20 pm
@sdaniel
Eu nu sunt de acord cu ce au spus acei preoți. :p În primul rând trebuie înțeles ceva: Sfânta Scriptură nu reprezintă cartea în care Dumnezeu vorbește omului ci e cartea în care omul arată ce înțelege din ceea ce îi spune Dumnezeu. Întotdeauna Sfânta Scriptură arată versiunea omului din evenimente. Oamenii din Vechiul Testament considerau că e drept ca Dumnezeu să ceară toate acele ucideri și toată acea moarte.
Poate risc puțin să ajung în erezie dar oare ce știm noi despre Dumnezeu în acea perioadă? Noi nu știm ce era în mintea lui Dumnezeu. Am mai pus întrebarea asta pe acest site: care e diferența dintre posedare și insuflare. De ce întotdeauna spunem că omul e posedat de diavol dar niciodată nu spunem că e posedat de Duhul Sfânt? Există o diferență foarte mare dintre cele două. Posesia înseamnă că ești teleghidat așa cum omul nu se mai putea controla când intra diavolul la telecomandă. Insuflarea Duhului Sfânt reprezintă un cuvânt, un gând dumnezeiesc ce i se dă omului și aici depinde de om cât de mult prinde.
Vei vedea sfinți care se contrazic în gândirea lor. Sfinți care vor spune lucruri ce nouă ni se par foarte răutăcioase. Oare așa e Dumnezeu? Oare noi suntem mai buni ca Dumnezeu? Nu e vorba de asta. Acei Sfinți trăiau într-un mediu și Dumnezeu niciodată nu va spune omului alt răspuns decât cel pe care îl așteaptă omul să îl audă de la Dumnezeu. Dumnezeu e foarte, foarte gingaș. El îți spune un cuvânt iar dacă tu rămâi cu gândirea ta atunci El nu insistă. Era o întâmplare din Vechiul Testament (din păcate nu mai știu unde) în care niște oameni îi cereau unui profet să Îl întrebe pe Dumnezeu ce să facă poporul pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu. Și ce îi spune Dumnezeu profetului? Oare le voi spune ce să facă? EI au venit cu inimă vicleană așa că îi voi lăsa în viclenia lor. Iarăși poate ni se pare că Dumnezeu e foarte dur. Dar să nu uităm că citim o carte scrisă din punctul de vedere al omului. Dumnezeu probabil se referea că nu va forța răspunsul Lui asupra omului. De asta și la spovedanie e foarte, foarte important să venim cu inima deschisă și să nu așteptăm ca duhovnicul să dea răspunsul X. În momentul în care vrem să auzim un răspuns atunci Dumnezeu nu prea mai poate să vorbească deoarece noi ne închidem față de El și El nu forțează nimic. De asta e important spovedania la duhovnici sporiți: deoarece aceștia sunt mai deschiși față de Dumnezeu decât ceilalți preoți care judecă cu mintea lor. Dar și un preot mirean simplu poate uneori să fie cu frică de DUmnezeu și în loc să gândească cu capul ce să zică, el să aștepte primul gând de la Dumnezeu și atunci ai primit sfat dumnezeiesc. Cum e posibil ca și marele duhovnic să fie convins că la o întrebare răspunsul este X și din cauza asta Dumnezeu să nu poată comunica cu El.
Repet ce am spus în mesajul anterior: totul ține de noi și doar de noi. De asta nici cel mai mare sfânt nu te poate ajuta. Dacă tu tot timpul ești deschis cu inima față de Dumnezeu atunci El îți va trimite răspunsul dacă nu printr-un preot atunci printr-o carte, printr-o emisiune sau chiar printr-un străin. Dar totul depinde de cât de deschiși suntem la glasul fin al lui Dumnezeu. Deci să nu crezi că Dumnezeu era acea ființă crudă din Vechiul Testament ci acolo e omul și e bucățica de mesaj pe care omul a putut să Îl prindă de la Dumnezeu. Uite că a venit Dumnezeu ca om să spună clar mesajul Lui și în ce hal s-a ajuns să Îi fie distorsionat mesajul?
Ce spui mai departe când critici Biserica greșești. Și mă doar sufletul să văd cât greșești. Ești în starea în care nu vezi pădurea din cauza copacilor. Nu te opri la om. Toată învățătura Bisericii, toate Patericele și pildele bisericești îți vorbesc să nu te lovești de om și de ceea ce vezi. Dumnezeu comunică cu tine și atât să îți fie atenția. Nu te uita la alți oameni ce fac pentru că singuri te încurci.
După cum ți-am explicat, e foarte greu lui Dumnezeu să comunice cu omul. Și situația e și mai urâtă atunci când omul face de capul lui. Iar aici apare rostul Bisericii. Sunt atât de multe cărți duhovnicești despre înșelare, despre diavol și faptul că și el lucrează (am luat atitudinea asta că abia acum am citit partea de mesaj în care doreai să renunți la Biserică). Și el încearcă să înșele pe om și cum ne vom da seama de înșelare? Putem doar prin reprezentanții Bisericii, prin oamenii care au ajuns la o sfințenie puternică încât au auzit cât mai clar mesajul lui Dumnezeu (chiar dacă nu în proporție de 100%), prin oamenii care au ajuns în înșelări puternice și din experiența lor au împărtăși Bisericii. Dacă tu te desparți de Biserică îngreunezi și mai tare relația cu Dumnezeu. Cred sincer că trebuie să o lași mai moale cu astfel de discuții și astfel de legi.
Am cunoscut și alte persoane care atât de mult băgau în seamă canoane și legi încât din cauza canoanelor nu mai vedeau dragostea lui Dumnezeu. Și eu la început respectam la sfințenie canoane și porunci dar tot ajungeam la exagerări și când mă spovedeam spunea duhovnicul despre viața atât de frumos că fim echilibrați și să nu cădem în extreme. Și eu nu știam cum să fiu echilibrat, ce înseamnă aia. Și am ajuns să fiu puternic dezamăgit de oameni (mai ales de cei din Biserică) încât să trebuiască să renunț la Biserică și la legile ei ca să îmi pot găsi libertatea. Și nu-mi pasă că unii poate îmi spun că păr. X a spus așa deoarece eu știu relația mea cu Dumnezeu și știu cât pot și știu cărui Dumnezeu pot să îi slujesc.
Nu sunt nici eu străin de religia musulmană, budistă, hinduistă, etc. Am citit și chiar vreau cât de curând să citesc cărțile sacre ale acestor religii. Mi se par interesante deși niciodată nu aș putea lăsa Ortodoxia pentru altele. În protestantism vezi idolatizarea Bibliei și vorbe goale. În catolicism vezi acei sfinți oribili care avea niște stări „harice” de zici că erau posedați. La musulmani mă gândeam că ar fi ceva mai interesant dar și acolo văd că e ca și la protestanți: au Coranul lor și au făcut din acea carte (mai scurtă decât Biblia) un dumnezeu. La hinduși ce să mai zici? Au niște zei foarte cruzi și foarte pătimași (așa cum erau cei greci) și la ora actuală mi se pare o aberație să cred în politeism. Iar la budiști este moarte. La ei scopul este să dispari ca existență. Doar în Ortodoxie am găsit iubirea, am găsit o Ființă plină de dragoste care să mă umple de iubire. Zi-mi o chestie ce o poți găsi mai frumos la o altă religie decât la Ortodoxie. Nu mai zic de toate încercările new-age sau religiile proprii ale omului. Trebuie să fim la o măsură foarte înaltă ca să spui că îți faci propria ta religie. Iar majoritatea oamenilor nu sunt acolo. Chiar te-aș provoca să îmi spui ce anume deranjează atât de mult în Ortodoxie. Oamenii? Am cunoscut preoți și mireni atât de calzi și buni. Chiar recent am fost la Mănăstirea Crasna și starețul de acolo e plin de dragoste și cald și ca un copil. Legile? Nimeni nu te obligă să le respecți. Dacă o chestie nu o suporți spune la Hristos: Doamne eu nu pot face asta. Și apoi ascultă ce gând îți vine în cap. Dacă e dezlegare atunci Dumnezeu te dezleagă dacă e un gând în care îți spune că totuși ar trebui să asculți de poruncă atunci încearcă dacă poți. Dar dacă nu atunci nu o fă. Fii tu însuți.
Nu fă prostia pe care o fac mulți oameni și anume de a se dedubla. Hristos te vrea așa cum ești. CU gândurile tale, cu durerile tale, cu părerile tale. Nu încerca să fii altceva decât ești. Vorbește cu Hristos și spune că atât poți, că așa crezi și încearcă să-L asculți. De multe ori când am greutăți vorbesc cu El și tot timpul primesc răspunsuri. E drept că de cele mai multe ori primesc răspunsuri gen: să am încredere în El. Dar în momentul în care încerc să fac ascultare de acest gând și să renunț la necaz pentru a avea încredere în El simt o stare, simt parcă ceva plin de pace și sens și de prospețime care îmi umple ființa și dispar toate durerile și chinurile.
Nu știu ce să îți mai zic. Sper că ce îți scriu să îți fie de folos și să ajungi să le citești. Dumnezeu să te ajute.
Dan Tudorache
septembrie 30, 2014 @ 6:59 pm
Daniel, îmi pare rău că acum, după atâtea mesaje care ți s-au adresat vin și eu cu o observație.
La fel ca Sharbinsk (Ioan), nici eu nu sunt o autoritate: n-am studii de teologie, nici măcar filozofie, sunt un simplu mirean ca și tine. Atâta doar că fiind administrator al acestui site sunt nevoit să moderez discuțiile și să dau răspunsuri la înterbări. Dar desigur că pot greși. De aceea, întotdeauna, când ai nelămuriri, mergi mai întâi la Sfinții Părinți, canoane și duhovnic. Așa facem și noi.
Desigur, aici ne împreună dumirim pe Cale dar nu este suficient dacă vrem să aprofundăm ortodoxia. Un site ortodox, oricât de bun ar fi în conținut… este supliment nu aliment duhovnicesc.
Alimentele sunt la Biserică: sfintele taine, sfânta liturghie, etc.
Scurtez aici că mă așteaptă năzdrăvanul cel mic să-l îmbăiez.
PS: n-am apucat să citesc discuțiile voastre dar sper să-mi fac timp de poimâine încolo pentru că sunt foarte încărcat.
Deci până atunci vă rog să vă aveți ca frații și să aveți răbdare unii cu alții.