Petrecerea burlacilor

În ultimii ani, sub influenţa filmelor americane, printre tineri a apărut un nou obicei, străin oarecum de cultura şi tradiţiile noastre: petrecerea dinanintea nunţii, sau petrecerea burlacilor.

Aşa cum sugerează şi numele această distracţie a fost inventată de băieţi pentru băieţi, astfel că viitorul mire care peste doar câteva zile se va căsători se întâlneşte cu toţi prietenii lui apropiaţi şi-şi face de cap, gustând pentru „ultima oară” din plăceri care în timpul vieţii de familie îi vor fi interzise.

Aşa se face că la petrecerea burlacilor cea mai mare distracţie este băutura, cu scopul clar de a ajunge la o beţie cruntă, după care lucrurile vor decurge de la sine. De obicei viitorul mire este dus la un bar de streaptease sau i se aduce la locul de petrecere o fată care să-l „răsfeţe”. Ca să rezumăm, pentru băieţi petrecerea burlacilor se rezumă la mâncare, băutură şi sex, restul fiind doar detalii.

Pentru că nici fetele nu vor să fie mai prejos, văzând că băieţii au găsit un mod aşa de „interesant” de a se distra înaintea nunţii, au inventat şi ele petrecerea burlăciţelor. Urmând modelul masculin, fetele ies si ele în oraş, se plimbă cu limuzina, se duc la un club sau o discotecă, beau până se ameţesc, aduc viitoarei mirese un streaper la locul petrecerii, merg la piscină, jacuzzi sau spa, etc. E foarte uşor de observat că petrecerea fetelor e mai rezervată la capitolul „nebunii interzise” pentru că aşa e firea femeii, mai liniştită, mai delicata, mai visătoare, mai puţin aplecată spre partea trupească decat cea a baietilor.

De obicei cu cât mirele sau mireasa dispun de mai puţini bani cu atât distracţia va fi mai simplă şi mai lipsită de plăceri extravagante. Asta ar fi şi marele avantaj al românilor, că deşi ar vrea să facă tot ce văd în filmele americane totuşi banii îi limitează şi-i obligă să se rezume la o ieşire în oraş pentru o bere şi o pizza. Totuşi sunt şi tineri care dispun de bani mai mulţi şi-şi permit să facă orice în acea seară.

Această petrecere a burlacilor sau a burlăciţelor există doar pentru că o parte din oameni au concepţia: „te-ai căsătorit, te-ai prăpădit”. Dacă ar înţelege ce mare taină este legătura aceasta dintre bărbat şi femeie şi ce bucurie este viaţa de familie, amatorii de astfel de petreceri nu s-ar mai comporta de parcă în viaţa lor urmează o etapă de chin.

Dacă viitorul mire este împins de la spate de prietenii lui să se distreze cu o femeie uşoară în seara petrecerii, asta nu arată decât faptul că toţi recunosc că adulterul este cel puţin o faptă imorală şi un păcat, atunci când este săvârşit în timpul căsătoriei. Dar pentru cei cu o minte mai isteaţă şi mai pătrunzătoare e uşor de înţeles că a te culca cu o femeie uşoară înaintea nunţii este tot o formă de adulter care provoacă mari dezechilibre relaţiei.

Dacă viitorul mire şi prietenii lui se întâlnesc pentru o beţie cruntă ei recunosc că în timpul căsătoriei viitorul mire va trebui să fie mai înfrânat şi mai echilibrat, evitând să bea peste măsură.

Prin tot ceea ce se întâmplă în acea seară toţi participanţii „distracţiei” recunosc tacit că în timpul căsătoriei lucrurile se vor schimba iar viaţa de familie impune o anumită moralitate şi un comportament mult mai matur. Egoismul care se manifesta prin căutarea plăcerilor proprii ar trebui să se transforme în căuta să-i fie cât mai bine şi jumătăţii tale. Iată ce frumos spune şi Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu. Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi.”

De la premiza că toţi cei care participă la această petrecere conştientizează că viaţa de familie ridică standardul de moralitate al viitorului mire sau al miresei, putem spune că toate distracţiile de la petrecerea burlacilor sunt fapte de o moralitate foarte joasă, sunt păcate care ne afectează pe toţi, si mai ales pe protagonistii acestora.

Petrecerea burlacilor este pentru un om cu o conştiinţă curată, pentru un creştin adevărat, o petrecere păgână, o seară plină de patimi şi păcate. În Biserică tinerii care urmează să se căsătorească, merg cu o seara inainte la părintele lor duhovnic şi-şi mărturisesc păcatele, seara îşi fac canonul de rugăciune pentru primirea Sfintei Euharistii şi se roagă lui Dumnezeu să-i ajute pe drumul pe care pornesc . Se roagă Domnului să le dăruiască o viaţă liniştită, fără necazuri şi supărări, plină de bucurii şi cu perspectiva ca împreună să ajungă în împărăţia cerurilor alături de toţi oameni buni ai lumii. A doua zi participă la Sfânta Liturghie îmbrăcaţi în mire şi mireasă alături de toţi nuntaşii urmând ca la sfârşit să primească Trupul şi Sângele Domnului, drept garanţie că Hristos, împreună că Tatăl şi cu Duhul, va fi mereu în sânul familiei lor, gata oricând să sară în ajutor şi pregătit, mereu să păstreze un echilibru moral între cei doi soţi.

E o diferenţă uriasa între cele două abordări….

Da! suntem tineri, avem toată viaţa înainte, dar toate faptele noastre au consecinţe şi vom da seama de ele. Cine preferă să puna la temelia familiei lui adulterul, beţia, lăcomia pântecelui, se va asemana barbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip: „Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.”

Dar cine prefera sa puna la temelia familiei invatatura Mantuitorului se va asemana bărbatului înţelept care si-a cladit casa pe stanca: „A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.”

Fiţi cu grijă şi nu vă aruncaţi în mâinile diavolului pentru că la vreme de necaz îşi va întoarce spatele şi va râde de voi. Rămâneţi în braţele iubitoare ale lui Dumnezeu pentru că toată viaţa vă va fi bine.

(Claudiu)