Piesele de şah şi Biserica lui Hristos

Elementul cel mai important de pe tabla de şah este regele.Toate celelalte piese au un singur scop: apărarea sa. Deşi regele poate fi adus în “şah mat”, interesant este faptul că regele nu ‘se ia’. Deşi atacat, el rămâne pe tabla de şah. Acesta este recunoscut şi prin crucea sa.

Regele este Hristos. Există duşmani ai Lui, care Îl atacă, dar există şi credincioşii,care Îl apără, uneori chiar cu preţul vieţii. Însă El este veşnic şi efortul duşmanilor de a-L doborî este în zadar. Aceştia pot duce multe suflete din cele care Îl apară la pierzare,dar nu pot distruge Regele. De remarcat este şi faptul că Regele este cea mai statică piesa.El priveşte cum prietenii săi Îl apăra şi respecta libertatea de gândire a duşmanilor. Decizia Sa o vom afla abia la judecata de apoi.

Cele mai multe posibilităţi de apărare a regelui şi a celorlalte piese le are, cu siguranţă, regina. Aceasta se poate deplasa în trei direcţii şi pe orice număr de pătrăţele.

Regina Cerului este Fecioară Maria. Ea sare în apărarea noastră şi mijloceşte pentru noi înaintea lui Hristos,aşa cum a mijlocit dintotdeauna. Ea este cea care se jertfeşte cel mai mult pentru Dumnezeu şi Biserică, începând cu zămislirea sa  Ea îi este şi fiica,dar şi Mama.

Turele au şi ele două posibilităţi de deplasare, dar numai în linie dreaptă. Aceştia sunt duhovnicii, care îi călăuzesc pe credincioşi pe calea cea dreaptă şi cu adevărul de credinţă îi înving pe duşmani.

Există şi nebuni pentru Hristos. Aceştia,deşi în ochii lumii se deplasează fără noimă, prin ‘nebunia’ lor, ei înving păcatul.

O facilitate specială a cailor faţă de celelelte piese este că aceştia pot ‘lua’ o piesă,chiar dacă înaintea ei se afla altele. Aceştia sunt călugării, care lupta cu patimile în tot ceasul şi datorită experienţei lor duhovniceşti, pot trece cu uşurinţă peste multe din păcate, pentru a le doborî pe cele mai mari.

Pionii sunt credincioşii. Deşi aceştia au o autoritate redusă, iar mişcările lor sunt reduse faţă de ale celorlalte piese, aceştia sunt numeroşi şi sunt plasaţi în prima linie. Credincioşii sunt primii atacaţi de către duşmani, deoarece majoritatea nu cunosc toate dogmele cele adevărate.

Aceştia sunt atacaţi, la începutul jocului, de către ceilalţi pioni. Apoi, intră în joc şi piesele mai puternice.La final, rămân regii şi reginele.În viaţă, mulţi oameni fac rău, dar în spatele faptelor lor nu se află doar ei înşişi, ci şi cel rău,ei fiind numai ademeniţ, devenind nişte instrumente ale sale.La finalul jocului,cei doi regi rămân pe tabla de şah. Observăm că toate piesele pot sta în imediata apropiere a celor adversare, în afară de regi. Aceştia nu se pot apropia unul de altul la o distanţă mai mică de două pătratele. Războiul de pe tabla de şah nu se da între pioni, cai, nebuni şi ture, ci între cei doi regi, între bine şi rău, între alegerea conştientăa  binelui sau a răului.

De remarcat este faptul că, deşi de cealaltă parte a baricadei, piesele sunt negre, ele au aceleaşi posibilităţi de deplasare. Necredincioşii pot ajunge la credinţă, deoarece sunt creaţi tot după chipul lui Dumnezeu. Ei doar folosesc greşit calităţile date de Dumnezeu, de aceea nu câştigă. Prin spovedanie sinceră, aceştia pot deveni, din piese negre, piese albe. Cu excepţia regelui negru, care nu vrea să se apropie de Regele Alb şi continuă să vrea să fie stăpân. Diavolul care nu vrea să se pocăiască şi să-şi ceară iertare la Dumnezeu pentru tot ce a făcut.

(Ioana – Teologia Sahului)