Pilda ”dregătorilor” bogați dar milostivi

Olandezul Berg a venit în România acum 20 de ani, în vizită, dar imaginea unui copil care i-a cerut de mâncare pe stradă l-a răscolit profund până ce s-a întors acasă. Odată ajuns, imediat a decis  împreună cu soția, Margaret, să vândă tot ce aveau în Olanda și să revină în România ca să-i salveze pe copiii din comunitățile sărace.

Apoi, cu banii din donații le-au construit sărmanilor case și au ridicat o grădiniță. Margaret a renunțat la meseria de asistent medical pe care o avea în Olanda ca să încerce să le dea o educație copiilor pentru care viitorul însemna groapa de gunoi. Margaret ne spune: ”Eu cred că sunt la fel ca orice copil, nu e nicio diferență” iar Berg completează: ”Sunt copii care sunt născuți pe rampa de gunoi. Ei nu au hotărât să se nască acolo și trebuie să fie ajutați un pic.” ”Un pic”, atât consideră că a făcut acest om care urmează lui Hristos pe drumul desăvârșirii: ”Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară in cer; după aceea, vino și urmează-Mi.” Iar dacă acest om consideră că ceea ce face el pentru săraci este ”un pic” mă întreb cum ar trebui să privim noi faptele noastre de milostenie: Mai nimic. Dar, să continuăm…

O femeie din cartierul de săraci este întrebată despre cum s-a îmbunătățit situația. Respectiva doamnă nu stă pe gânduri și spune: ”Un om… pita lui Dumnezeu: domnul Berg!”. Adică domnul Berg este pâinea lui Dumnezeu. Știți vorba aceea românească: ”omul acesta este pâinea lui Dumnezeu”. Adică este un om bun tare, atât de bun încât este hrană sufletească pentru ceilalți oameni.

Reportera exclamă: ”Au în sfârșit la cine să apeleze” iar Berg răspunde cât se poate de firesc: ”Corect. Și când eu nu mai pot le spun. Vin câteodată după bani și le spun, uite, și la mine e gol dar mai vedem.” Adică domnul Berg împarte tot ce are cu săracii de lângă el. De asta este ”pita lui Dumnezeu”. Are inima generoasă ca a Sfântului Iov, dar mai bine zis se aseamănă cu Împăratul Hristos, întrucât precum Fiul lui Dumnezeu s-a coborât din ceruri, lăsând toată slava ca să se nască în chip smerit într-un grajd, adică în grajdul nepăsării acestei lumi, și născându-se ca om ca să ne repună în treapta de fii ai lui Dumnezeu, tot așa și domnul Berg a lăsat toată bogăția sa și cea a țării în care a trăit, apoi a luat firea de samarinean milostiv într-un cartier de săraci, pentru a le reda săracilor demnitatea de oameni și speranța unei vieți decente.

Iată cum doi oameni, străini de neamul și credința noastră s-au îndurat tocmai de sărmanii de care noi nu ne-am îndurat și pe care noi toți i-am tâlhărit cu nepăsarea noastră. Vorba fericitului părinte Nicolae Steinhardt: ”Duhul Sfânt, suflă unde şi când vrea, spre scandalul şi zăpăceala fariseilor, angeliştilor şi habotnicilor, care, ca şi Tatăl şi Fiul, vrea altceva decât numai forme, filosofic, dovezi istorice şi scripturale”. Iar Duhul Sfânt a suflat în inimile soților Berg și Margaret, pentru că nu a găsit între ortodocși vreun preot, călugăr sau mirean cu care să facă lucrarea aceasta de scoatere a săracilor dintre gunoaie. Dar a găsit Dumnezeu prilej și oameni cu care să rușineze acest neam, învățător de lege al celor eterodoxe, și care el însuși nu prea ridică degetele pentru ceea ce învață, precum fariseii de altă dată. Așadar, pentru săracii aceștia de pe rampa de gunoi, noi ortodocșii am dat din umeri la nivel instituțional iar ca mădulare ale Bisericii am fost și suntem invizibili. Dar să continuăm…

La două case distanță stă Salomneea, ”îngerul copiilor” adunați de pe rampa de gunoi. Este din Elveția dar de mai bine de un an stă în cartierul ridicat pentru copiii aceștia năpăstuiți și îi educă. Adică le dă o șansă de a ieși din mizerie. Și cu toate că este tânără, Salomneea nu a văzut în tinerețe oportunismul de a face ”carieră de succes” în vreo multinațională ci oportunitatea de a face  ”carieră” în iubirea de semeni. Ce oameni, ce destine!

Cei trei samarineni sunt o lecție usturătoare pentru noi. Dar, aș vrea să realizăm și faptul că acești oameni deosebiți, care s-au născut și au crescut într-o societate puternic secularizată, L-au găsit pe Dumnezeu în iubirea față de sărmanii acestei țări, de care noi ne rușinăm mereu. Insă dacă ne rușinăm de ei și suntem nepăsători față de sărăcia lor, sau suntem prea puțin milostivi, înseamnă ca tot așa suntem și față de Cel care la Judecata de apoi se va identifica cu săracii de lângă noi. Însă știindu-ne infirmitățile sufletești, din această pricină s-a și născut Hristos într-o sărăcie lucie, ca luând chip de sărac să ne mai înduioșeze față de sărmanii lumii și astfel să ne scoată și pe noi din sărăcia sufletească de care nu ne mai săturăm.

(Dan)

Pe Berg, Margaret și Salomneea îi puteți vedea în reportajul ”Pe-un picior de iad”, începând cu minutul 18:50.

Cu această ocazie vă îndemnăm să facem împreună daruri de Crăciun pentru sărmanii de lângă noi.