Pilda semănătorului (Duminca a XXI – a după Rusalii)

Evanghelia după Luca, Capitolul 8, versetele de la 5 la 15

„Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o.  Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.  Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o.  Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă.  Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?  El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă.  Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.  Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.  Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.  Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, înăbuşă şi nu rodesc.  Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare.”

Prima sămânță, căzută lângă drum, este cuvântul lui Dumnezeu, care ajunge la cei care nu se află în Biserică, și diavolul vine și le fură înțelesul cuvântului. Pentru că sunt lângă drum (în afara bisericii) n-are cine să le explice,  astfel ei îl desconsideră, părându-li-se fără sens, în afara realității. Diavolul are putere să fure cuvântul din inima acestor oameni, căci nu sunt sub umbrela ocrotitoare a Duhului Sfânt, sub umbrela Sfintei Bisericii.

A doua sămânță, care cade pe pământ pietros, este cuvântul lui Dumnezeu primit cu bucurie de cei ce se află sădiți în Biserică. Aceștia la vreme de ispită și de-ncercare se leapădă pentru că nu vor să sufere, nu acceptă suferința ca medicament și vor să trăiască doar în plăceri egoiste.

A treia sămânță, căzută între spini, este cuvântul lui Dumnezeu primit de cei care sunt în Biserică dar plăcerile, grijile și bogățiile lumii înnăbușă acest cuvânt. Aceștia au cunoscut bucuria de a fi cu Dumnezeu, dar iubesc și bucuria care vine din plăceri. Ei se las biruiți de plăcerile și bogăția lumii pentrucă se obține mult mai ușor decât bucuria dumnezeiască și le e mai la îndemână.

A patra sămânță cade în inima curată a celor ce merg la Biserică și se împărătășesc mereu de harul lui Dumnezeu prin Sfintele Taine. Acești acceptă și suferința ca etapă a mântuirii, și biruie și ispitele și plăcerile lumii prin răbdare și astfel rodesc-fapte bune.

(Balan Claudiu)