Imoralitatea rezolvării problemelor prin pile, cunoştinţe şi relaţii (PCR)

Până acum, am vorbit în două articole despre şpagă, dar astăzi aş vrea să discutăm despre imoralitatea rezolvării problemelor prin pile, cunoştinţe şi relaţii chiar şi atunci când nu dăm şpagă.

Este ceva normal să suni un prieten şi să-l întrebi dacă ştie vreu stomatolog bun, sau dacă-ţi poate recomanda un service auto de nădejde sau un instalator priceput. Este la fel de normal şi plăcut înaintea lui Dumnezeu să-i întrebi pe cei apropiaţi dacă ştiu un medic sau un profesor bun pentru copilul tău. Toate acestea se numesc recomandări, şi se întemeiează pe încrederea pe care ne-o punem noi în experienţa pe care au avut-o cei apropiaţi ai noştri cu alte persoane.

Nu poţi spune că Florin mi-a pus o pilă dacă mi-a recomandat să merg la agenţia de turism nu-ştiu-care, pentru că aceia nu-mi vor face niciun favor, ci mă vor trata ca şi pe ceilalţi clienţi ai lor.

Noi ne-am învăţat să rezolvăm problemele prin cunoştinţe, fentând mereu regulile, evitând să stăm la cozi sau să urmăm procedurile normale, care de obicei durează. Această boală o moştenim din comunism unde nu degeaba partidul de guvernământ PCR a fost asociat cu sintagma: Pile-Cunoştinţe-Relaţii. Membrii PCR aveau mereu întâietate în rezolvarea problemelor şi tot sistemul de stat le stătea la picioare. La scara naţională, ca să-ţi fi fost bine pe vremea comunismului, trebuia să ai pile la vânzătoare pentru a nu cumpăra mâncare doar la raţie ca marea majoritate, trebuia să ai relaţii ca să poţi procura combustibil la discreţie, şi exemplele pot continua.

Gândiţi-vă la ipostaza de a trebui să mergi cu copilaşul bolnav la Spitalul de Urgenţă, şi acolo mai sunt şi alţi copii care aşteaptă. Dai 2-3 telefoane şi când ajungi acolo, te bagi în faţă fără să mai aştepţi, sau eşti invitat de funcţionari pe uşa din spate pentru a fi ferit de ochii celor care n-au altă alternativă decât să fie corecţi şi să stea la rând.

Oare ce este în sufletul unor părinţi care-şi ţin copilul suferind în braţe şi văd că asistenţa medicală le este amânată pentru că alţi părinţi au avut prioritate datorită unor pile pe care le au? Oare copilul lor este mai puţin om decât copilul acelor părinţi? Oare nu suferă şi unul şi altul?
Sunt sigur că inima încearcă sentimente de frustrare şi revoltă, de părere de rău că lipsa banilor îi împiedică pe părinţi să-i ofere copilului acelaşi tratament ca şi cei favorizaţi de pile, cunoştinţe şi relaţii.

Mi-aduc aminte că acum opt ani când m-am dus să-mi fac fişa medicală pentru examenul auto am mers la Spitalul CFR unde cunoşteam pe cineva. Trebuia să trec prin mai multe cabinete pentru a fi consultat şi pentru a primi viza medicală. La fiecare uşă de cabinet erau multe persoane care aşteptau, iar eu de mână cu o asistentă intram în faţa lor şi evitam o lungă aşteptare. Chiar şi aşa am stat în spital în jur de 2-3 ore până când am terminat. Oare cei care au fost corecţi cât au aşteptat faţă de mine?

Am auzit multe întâmplări de acest gen şi sunt sigur că nici vouă nu vă sunt străine. Oriunde este coadă şi durează mult există şi o „uşă laterală” prin care problemele se pot rezolva mult mai simplu: P.C.R.

De ce este imoral să-ţi rezolvi problemele prin pile şi relaţii?

Pentru că-ţi urmăreşti interesul tău în dauna celorlalţi. Pentru că-ţi rezolvi problemele furând din timpul şi răbdarea semenilor. Pentru că-i faci să le pară rău celor care se comportă cinstit. Pentru că acei oameni pe care i-ai păcălit astăzi intrând înaintea lor, mâine vor încerca şi ei să facă acelaşi lucru, propagând imoralitatea ta într-un efect de domino.

Apelând mereu la rezolvări rapide uităm că trăim în societate, alături de ceilalţi oameni, pe care Mântuitorul Hristos ne-a recomandat să-i iubim la fel ca pe noi înşine, şi chiar să renunţăm la binele nostru de dragul binelui lor.

În Evanghelia după Marcu, capitolul 10, verstele 35-41 se relatează un caz asemănător de rezolvare a problemelor prin relaţii şi cunoştinţe.  Sfinţii Apostoli Iacob şi Ioan au încercat să obţină un loc în împărăţia cerurilor, chiar lângă tronul lui Dumnezeu, prin uşa din spate, direct, fără să se mai străduiască asemenea celorlalţi prin iubire şi fapte bune. S-au dus la Mântuitorul Hristos şi i-au cerut acest lucru profitând de apropierea şi buna înţelegere pe care le-o arăta:

„Şi au venit la El Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: „Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce-Ţi vom cere“. Iar El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?“ ar ei I-au zis: „Dă-ne să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta“. Dar Iisus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez?“ Iar ei I-au zis: „Putem“. Şi Iisus le-a zis: „Într’adevăr, paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s’a pregătit“ Şi auzind cei zece, au prins a se supăra pe Iacob şi pe Ioan.”

E uşor de observat cum Domnul Hristos observând dorinţa lor pătimaşă şi mândră de a şedea lângă tronul lui Dumnezeu pentru a fi mai presus decât toţi oamenii le pune înainte calea cea dreaptă de a ajunge acolo: botezul şi suportarea suferinţei cu mulă răbdare, ca o consecinţă a iubirii aproapelui.

Fericirea de apoi nu depinde de niscaiva favoruri divine prestabilite, ci de credinţa, faptele şi gândurile celor judecaţi şi care astfel îşi vor determina ei înşişi poziţia meritată în împărăţia cerurilor. „Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec, iar judecata Mea este dreaptă“ (In 5, 30), în sensul că faptele omului au ajuns în mâna Tatălui, iar Acesta I le predă Fiului spre judecată. (IPS Bartolomeu Anania)

E interesant de observat şi cum ceilalţi apostoli s-au supărat auzind de cererea celor doi fraţi, care au cerut favoruri în detrimentul lor.

Iată care este răspunsul lui Dumnezeu pentru toţi cei care se simt nedreptăţiţi dar şi pentru cei care încearcă să rezolve problemele rapid, călcând peste ceilalţi:

„Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: „Ştiţi că cei ce se socotesc conducători ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mari ai lor le stăpânesc; dar între voi să nu fie aşa, ci cel ce va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru, şi cel ce va vrea să fie întâiul între voi, să le fie tuturor slugă.”

Ne plângem că trăim într-o Românie coruptă dar nu schimbăm nimic în viaţa noastră de zi cu zi.

Fii tu cinstit în toate şi vei schimba mulţi în jurul tău!

Când spun că este imoral să te foloseşti de pile să-ţi rezolvi o problemă înseamnă de fapt că este un păcat. Iar păcatul este fapta rea de pe urma căreia sufăr şi eu şi cei din jurul meu.

Iar păcătosul este pedepsit de Dumnezeu pentru a nu-i contamina şi pe ceilalţi, şi pentru a scăpa de „boala” care-l stăpâneşte.

(Claudiu)