Piratarea software

Din pacatele subtile ale secolului XXI: Piratarea software

software_pirate_hat-p148851914646972381qz14_400Iata ca dupa atata amar de timp, problema indelung dezbatuta a piratarii software, ramane cu multe semne de intrebare. Multi tineri inca nu au primit raspunsuri la unele situatii concrete de viata: e pacat sa copiezi un program software daca detii mai multe calculatoare personale? E pacat sa imprumut un software achizitionat, unui prieten, asa cum imprumut o carte sau un cd audio?

In cele ce urmeaza incercam pe cat posibil sa aducem o imagine cat mai completa a fenomenului de piratare, distribuire (i)legala, si utilizare a softurilor, fara insa a avea pretentia ca am epuizat subiectul, sau ca este cel mai fidel realitatii.

In ciuda aparentelor, un program software nu este un produs clasic cu care am fost si suntem obisnuiti. Desi primim softul in mana ca pe ceva palpabil, adica un cd, dvd, sau alt mediu de stocare, totusi nu partea materiala este substanta propriuzisa a softului ci partea memorata, partea la care s-a muncit, s-a creeat si s-a dezvoltat, ce este stocata sub forma de date. Un program software este defapt un proces de inteligenta pe care noi, utilizatorii, il folosim ca unealta de lucru in mod repetat pentru ceea ce stie sa faca acel proces de inteligenta.

Este bine de stiut ca nici achizitionarea unui software nu este o achizitionare clasica, de tipul cumpar painea, dau banii, iar painea devine a mea cu drepturi depline si apoi fac ce vreau cu ea, adica pot sa o mananc, pot sa o impart la saraci, sau  unui caine maidanez de pe strada, sau orice altceva. Defapt programele software (cu bani) sunt, din punct de vedere juridic, asemenea unui contract de inchiriere pe toata durata de folosita a softului. Aceasta se constata din termenii de licenta ai softului pe care sunt obligat sa ii accept, inainte de a putea incepe instalarea propriu-zisa.

Si oare de cate ori nu ne-am dat acceptul fara a citi macar 3 randuri din termenii de licenta, ca mai apoi sa instalam softul incalcand termenii de licenta (termenii de contract) pe care nici macar nu i-am luat in seama?! Si cate sute, poate mii de „accepturi” nu am dat la instalare, care echivaleaza cu cuvantul nostru dat, si care au fost angajamente in van, precum si in viata de zi cu zi, cand multe zicem si putine facem din ceea ce zicem?!

Prin urmare, chiar daca eu achizitionez un soft, defapt nu mi se permite sa fiu posesor cu drepturi depline, ci sunt obligat sa respect niste termeni de licenta fata de autorul softului, pe toata durata de utilizare. Poate pare nedrept lucrul acesta, dar haideti sa vedem cum stau lucrurile si de cealalta parte a baricadei.

Imaginati-va ca sunteti un programator de software. Un software este conceput cu multa truda, si in urma acestei trude vreti sa vindeti efortul de luni de zile de munca. Acest efort il impartiti in unitati de produs, pentru ca softul in sine este o singura entitate, pe care eu, ca autor, vreau sa o multiplic pentru a-mi asigura un venit in urma muncii prestate. Insa din cauza naturii softului usor multiplicabile, sunt nevoit sa impun anumite drepturi de autor prin termenii de licenta, drepturi care sunt obligatii pentru utilizator, si in special obligatia de a nu multiplica softul pe care l-am dezvoltat, pentru ca dreptul la renumeratie, a muncii mele de programator, sa nu fie „diluat”  sau sustras odata cu copierea la care nu-mi dau acordul.

Acum vine partea mai dificila. Cat este de moral ca eu sa imprumut unui prieten un CD cu Windows, MS Office, sau alta suita de programe, atata timp cat eu am achizitional softul cu licenta? Teoretic nu ar trebui sa fie ceva imoral, atata timp cat eu am platit acel soft, numai ca softul, dupa cum spuneam mai devreme, nu este un produs obisnuit, ci un contract de angajament pe care mi-l asum la instalare, deci inainte de utilizarea propriuzisa. Si adesea suntem obligati  prin termenii de licenta, sa nu distribuim unei terte persoane softul pe care l-am achizitionat. Deci prin acesti termeni de licenta, cu care am fost de acord (altfel nu aveam softul instalat), suntem constransi moral de a nu putea face o fapta crestineasca.

Insa marea problema a utilizarii de softuri licentiate nu sunt termenii de licenta greu de respectat, ci faptul ca licentele de utilizare sunt greu accesibile ca pret. Daca preturile ar fi mai accesibile, atunci si fenomenul de piratare ar fi mai mic. Cu toate acestea, pretul destul de ridicat al unor categorii de softuri, nu este un motiv de indreptatire pentru a pirata softurile.

Totusi, cand vine vorba de piratarea softului, trebuie sa dam timpul in urma pentru a observa ca acest lucru este defapt si o rasfrangere a abuzului din partea producatorilor de softuri, prin licentele ridicate ca pret, si inaccesibile multor utilizatori de PC, din tarile in curs de dezvoltare, sau slab dezvoltate. Aceasta pentru ca industria de soft este inca tanara, in plina expansiune, si inca nu a gasit un echilibru echitabil de ambele parti, al pretului de licenta.

Insa, ca o alternativa a abuzurilor de monopol pe piata software (Microsoft cu sistemul de operare Windows, Oracle cu bazele de date, Autodesk cu Autocad, si multe altele), au aparut softurile freeware si open source. Oameni binevoitori, care au dorit sa daruiasca munca si cunostintele lor celorlalti oameni, dezvolta softuri care le pot inlocui cu succes pe cele contra cost. Acest fenomen a luat o ampoare considerabila in ultimii ani, devenind acum o posibilitate atractiva si morala de utilizare. Un freeware poti sa-l distribui unde vrei, cat vrei, si cu cine vrei tu, fara sa te traga cineva la raspundere pentru aceasta.

Astfel au aparut solutii software care nu costa nici un ban in aproape toate subdomeniile informaticii. Astazi gasim ca alternativa a MS Office, suita de programe Open Office a celor de la Sun, ce concureaza cu brio gigantul Microsoft. Google si-a lansat gratuit propriul browser de internet care a detronat in performanta Internet Explorerul. Sisteme de operare a bazelor de date gen Oracle, SQL Server, care se achizitioneaza pe bani grei, sunt astazi concurate de sisteme Firebird si MySQL, toate acestea la pretul de achizitie zero. Au aparut softuri gratuite cu care putem sa construim site-uri profesionale furnizate de WordPress, Joomla si multi alti provideri, a aparut chiar si sistemul de operare Ubuntu de la Linux care incepe sa puna usor, usor Windows-ul la colt, dupa multi ani de monopol, iar lista de exemple a programelor freeware si open source este in continua crestere, deci alternative morale pentru utilizarea de software exista, numai sa vrem sa facem acest pas.

Utilizarea programelor freeware si open source pe termen lung are si un alt beneficiu considerabil. Furnizorii de solutii shareware sunt nevoiti sa reduca considerabil preturile achizitionarii de licente, din cauza concurentei facute de programele freeware si open source. Aceasta inseamna ca preturile de achizitie pot fi din ce in ce mai accesibile, iar astfel este mai usor sa respectam intru totul drepturile de autor a programelor shareware, daca programele freeware nu ne satisfac toate cerintele de utilizare.

Ca o concluzie, cand vine vorba de a respecta drepturile pe care le impune o companie producatoare de soft, avem pilda aceasta:

„Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu? Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiţi? Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului. Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.” (Ev. Luca 20 : 22-25)

(Visited 9 times, 1 visits today)