Florin: „Pentru o plăcere de moment ajungi să te căieşti toată viaţa şi poate ajungi chiar un criminal”
Dragă redacţie a site-ului Ortodoxia Tinerilor, încep acest articol prin a vă mulţumi pentru promovarea campaniei de păstrare a fecioriei până la căsătorie. Vă scriu aceste rânduri cu nădejdea că şi întâmplarea din viaţa mea va lumina mintea acelor tineri care doresc şi reuşesc să mai trăiască ortodox în vremurile grele de astăzi.
Sunt unul dintre aceia care şi-a pierdut fecioria până la căsătorie şi care s-a tăvălit în noroiul păcatului desfrânării. Povestea mea despre pierderea feciorie începea acum 10 ani, într-un cămin de elevi. Aici cunoscusem o fată de care mă îndrăgostisem şi speram că vom fi o familie. După câteva luni de relaţie sinceră s-a întâmplat ca în postul mare, într-o vineri să-mi pierd fecioria.
După actul propriu-zis simţeam o stare de fericire şi că acest nou început pentru mine m-a legat şi mai mult de acea fată. Dar pe de o parte mă mustra şi conştiinţa. Ce avea să se întâmple nu credeam niciodată că se va întâmpla. După două săptămâni de la cele petrecute aveam să aflu o veste care simţeam cum mă înnebuneşte… Prietena mea a venit la mine şi mi-a spus că rămăsese însărcinată şi că nu vrea să păstreze copilul şi să fac rost neapărat de bani pentru a întrerupe sarcina. Dacă nu, va merge la directorul instituţiei de învăţământ unde eram eu şi îi va spune totul despre ce s-a întâmplat.
Ţin să menţionez că studiam la un liceu cu profil teologic ortodox. Timp de 3 zile nu am mai mâncat nimic din acel moment în care aflasem ce se va petrece. În mintea mea se auzea mereu o voce care îmi spunea: eşti un criminal, eşti un criminal… şi de fiecare dată izbucneam în plâns. Mă rugam mereu la Dumnezeu să mă ierte şi să nu fie adevărat. După o lună Dumnezeu mi-a arătat adevărul. Prietena mea avea nevoie de bani pentru a-şi plăti taxa de şcolarizare.
Cu toate acestea, recomand tuturor tinerilor să îşi păstreze fecioria până la căsătorie pentru a nu trece prin acele clipe de coşmar când, dintr-o plăcere de moment, să ajungi să te căieşti toată viaţa şi poate să ajungi un criminal. Aceasta a fost o lecţie din partea lui Dumnezeu pentru a mă face să înţeleg gravitatea acestui păcat. Dar ce credeţi… oare am învăţat ceva? Odată ce ai gustat din dulceaţa amară a păcatului cu greu te mai poţi tămădui. Şi au urmat şi alte relaţii sexuale cu alte fete dar de data asta foloseam metodele contraceptive. Dar să nu credeţi că acest păcat nu rămâne fără urmări. Peste trecerea anilor am întâlnit o fată credincioasă care încă nu îşi pierduse fecioria. Să nu credeţi că fata ar fi avut vreun defect sau nu ar mai fi avut şi alte relaţii cu alţi băieţi. (relaţii prieteneşti).
Ajunsesem să cunosc dragostea adevărată şi fericită. Am început să frecventez mai des biserica cu ajutorul ei şi să ajung la nişte trăiri de parcă ea era raiul pe pământ pentru mine. Fiecare îmbrăţişare nepătimaşă mă ducea în al nouălea cer. Nu mai aveam nevoie de nimic când ne ţineam de mână. Totul era roz în jurul meu. Au trecut ani frumoşi şi ne-am căsătorit. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ea a reuşit să se păstreze curată până în noaptea nunţii şi că tot ea m-a adus pe un drum nou al dragostei.
Vorbeam mai sus de urmările păcatelor mele din tinereţe care se resimt şi astăzi. Tot ce regret este că mi-am pierdut fecioria şi m-am tăvălit în păcatul desfrânării. Şi de ce spun că regret? După nuntă, când au început relaţiile intime, pentru mine au fost nişte neplăceri. Ea neştiind cum să procedeze, eu eram mereu nesatisfăcut şi mă gândeam la fostele aventuri şi cel mai rău era că gândeam prin comparaţie. Uite cutare şi cutare erau şi făceau aşa. Nu mai ştiam ce să fac. Mergând la spovedanie mereu împreună, părintele duhovnic ne-a dat canon să ne rugăm seara împreună şi Maica Domnului le va echilibra pe toate. Şi aşa s-a întâmplat. Acum aşteptăm şi un copilaş ca binecuvântare din partea lui Dumnezeu.
La final aş avea de spus doar câteva sfaturi pe care eu le-am trăit pe pielea mea. Încercaţi din toate puterile să vă păstraţi fecioria până la căsătorie. Ştiu că nu vă este uşor dar pe mine în relaţia cu soţia mea m-a ajutat foarte mult deasa spovedanie. La 2-3 săptămâni mergeam la spovedit. Dacă unul îşi va începe viaţa sexuală să ştiţi că foarte greu va scăpa de dulceaţa amară a păcatului. Rugaţi-vă împreună şi Dumnezeu vă va întări.
(Florin)
Vlad
iulie 14, 2014 @ 11:30 am
Salut! Sunt perfect de acord cu păstrarea fecioriei pana la căsătorie. Eu nu am facut pana acum. Dar unde pot sa mai întâlnesc o fata care sa nu fi facut? Pt ca acest aspect il apreciez cel mai mult la o fata,dar ele nu il considera o virtute. Cum as putea sa imi fac cunoscuta intentia si sa gasesc fete care gandesc similar pentru ca de regula sunt luat in râs daca spun acest lucru deschis.
Claudiu Balan
iulie 14, 2014 @ 1:38 pm
Salut Vlad,
Eu nu cred că ar trebuie să te cauți doar fete fecioare, pentru că va fi greu să le găsești. Sunt și foarte multe fete cu care poți construi o familie frumoasă, chiar dacă și-au pierdut fecioria.
Poate au conștientizat păcatul, l-au mărturisit, și și-a schimbat viața.
E bine să fii atent la ce-ți trimite Dumnezeu în viața ta.
Margareta
iulie 14, 2014 @ 2:34 pm
Buna Vlad! Sunt perfect de acord cu tine este greu in zilele noastre de a se mai pastra fecioria inainte de casatorie. Din proria experienta am fost refuza deoarece nu am vrut sa imi pierd fecioria inainte de casatorie.
Alex
iulie 14, 2014 @ 3:42 pm
Oare adevarata atitudine crestina nu este aceea de a-l accepta pe celalat intru totul?Mai ales daca s-a caiat si dovedeste ca in viata sa a avut loc o schimbare profunda de 360 grade?Nu-i asta adevarata dragoste crestina ?Indraznesc sa-mi spun parerea..eu,o fata,care mi-am pierdut fecioria din n motive..cel mai important este acela ca Dumnezeu nu exista in viata mea…acum El exista.A trebuit sa savarsesc acest pacat,sa trec prin momente dureroase ca sa-mi invat lectia.
Felicitari celor care reusesc sa se pastreze curati pana la casatorie!De fiecare data cand pot incerc sa ofer o povata buna altor tineri care trec prin mrejele acestei false iubiri insa nu cu judecata ci cu dragoste si blandete si prin oferirea propriului exemplu.
Unul dintre momentele care m-a impresionat a fost spalarea piciorelor cu lacrimi a domnului Iisus Hristos de catre desfranata.Daca El a putut s-o ierte pt pocainta ei sincera si iubi-o …oare noi care ne numim crestini ortodoxi de ce nu putem?Pt mine principiile acestea :pocainta sincera,iubirea acceptarea si Dumnezeu in viata mea stau la baza vietii mele.
romeo
iulie 14, 2014 @ 6:21 pm
Margareta nu ai pierdut nimic ..ai scapat de cel sau cei care nu au stiut sa te aprecieze pentru ceea ce ai fi putut oferi..
Alex_M indraznesc sa iti pun o intrebare : daca tu ai fi fost curata si ai fi dat de un baiat care si-ar fi trait viata din plin cu n fete oare chiar nu ti-ar fi pasat de trecutul lui ? Chiar ai sta indiferenta la gandul ca n fete au trecut prin patul lui ? eu nu cred ..este foarte greu atat pentru un baiat cat si pentru o fata sa accepte trecutul celuilalt ,in opinia mea. Eu cred ca foarte putini pot zice sincer ,da nu-mi pasa ce s-a intamplat inaintea mea.Este o lupta in tine pe care o ve-i duce toata viata ,cu trecutul celuilalt.
Claudiu , poate ca intradevar este foarte greu sa gasesti o fata fecioara dar si mai greu este sa traiesti toata viata incercand sa uiti sau sa accepti trecutul unei fete .
Alex
iulie 14, 2014 @ 7:02 pm
Da R.Romeo,am trecut printr-o experienta asemanatoare si este foarte greu..si stii de ce ? pentru ca MANDRIA este mai mare decat dragostea..si mandria este un pacat mare.
@Margareta eu spre deosebire de tine am fost slaba si nu mi-am dat seama ce important este sa fii curat..am ajuns chiar sa nu ma mai apreciez.Ai rabdare!
Numai bine!
Mihai Pura
iulie 14, 2014 @ 7:07 pm
Iata ce pilda ne da Hristos Domnul privitor la iertare:
Matei 18: 23-35: „De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească.
Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria.
Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate.
Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.
Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre.”
Nu exista pacat mic si pacat mare. Orice pacat este o ofensa adusa lui Dumnezeu, iar plata lui este moartea.
Ideea ca este greu sa iert si sa uit si sa accept trecutul unei fete care nu mai este fecioara imi pare ca inseamna ca consider ca pacatele mele sunt mai putin grele decat pacatul ei, ceea ce nu este adevarat. Asa cum Dumnezeu mi-a iertat mie cei 10000 de talanti, si eu trebuie sa iert cei 100 de dinari cu care imi este dator fratele (indiferent ce inseamna acestia).
In plus sa nu uitam ca trecutul nu are importanta in fata lui Dumnezeu, odata ce am crezut in Iisus Hristos:
Coloseni 2: 13-14: „Iar pe voi care eraţi morţi, în fărădelegile şi în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne toate greşealele; Ştergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, şi l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce. ” (a se vedea si contextul acestui verset)
Sa ne amintim ca apostolul Pavel a fost un prigonitor al crestinilor si a incuviintat moartea diaconului Stefan. Si poate a multor altor crestini. Totusi, Iisus Hristos i-a schimbat viata, iar el insusi spune despre trecutul sau:
Filipeni 3:14: „Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus. ” (a se vedea contextul acestui verset)
Stiu ca e greu sa facem acest lucru, dar sa cautam harul lui Dumnezeu de care avem nevoie pentru a ne smeri, lepadandu-ne de ceea ce credem noi ca e bine, si supunandu-ne voii lui Dumnezeu pentru noi.
romeo
iulie 14, 2014 @ 7:19 pm
Eu nu cred ca este vorba despre mandrie sau orgoliu ,ci despre inferioritate.
romeo
iulie 14, 2014 @ 7:31 pm
[quote]Ideea ca este greu sa iert si sa uit si sa accept trecutul unei fete care nu mai este fecioara imi pare ca inseamna ca consider ca pacatele mele sunt mai putin grele decat pacatul ei, ceea ce nu este adevarat. Asa cum Dumnezeu mi-a iertat mie cei 10000 de talanti, si eu trebuie sa iert cei 100 de dinari cu care imi este dator fratele (indiferent ce inseamna acestia). In plus sa nu uitam ca trecutul nu are importanta in fata lui Dumnezeu, odata ce am crezut in Iisus Hristos:[/quote]
ok Mihai atunci am sa iti adresesz o intrebare atat tie cat si celorlalti care vor sustine acest discurs..cati dintre voi ati fi dispusi sa luati de nevasta o femeie de moravuri usoare care se reintoarce la Dumnezeu ?
De iertat ierti ,de uitat nu uiti NICIODATA
Nikolai Popa
iulie 14, 2014 @ 9:18 pm
R.Romeo ai dreptate. Sunt baieti care nu pot trece peste faptul ca femeia lor, jumatatea lor s-a culcat cu altu/altii inainte, altul a obtinut ceea ce ei meritau, fara prea mult efort. Eu stiu caci sunt unul dintre ei. Nu imi pot inchipui sa ma plimb pe strada si sa trec, cand ma plimb cu sotia mea pe langa cel ce a dezvirginat-o. Am avut astfel de relatii, stiu cum e, Iti sfermi creierii, certuri… Sigur, o atitudine crestina te face sa il accepti pe celalalt cu bune si cu rele, dar felul in care fecioria, mai ales a unei femei, sudeaza o relatie nu o poate face nici un sentiment. Femeia e cinstea barbatului, mama crestina de copii, exemplu pentru copii. Nu am putut si nici nu voi putea vreodata sa ma complac intr-o relatie cu o femeie ce s-a daruit altor barbati, pentru ca sa vezi Doamne, ei s-au iubit. Ok, si eu cu ce ma face sa ma simt mai special ca sa imi iau o astfel de sotie? Care e diferenta?
Vor spune unii care nu stiu cum e, ca daca nu trec peste aslfel de prejudecati, nu ma voi casatori niciodata. Bine, asa sa fie. Prefer sa fiu singur decat sa ma insor cu o femeie careia nu ii pasa de principii si valori.
O femeie care e obisnuita cu sexul premarital, indiferent care sunt motivele pentru care o face, nu va putea niciodata sa aiba in minte si in suflet ideologia neclintita a familiei sanatoase si cu rod in viata. Va incerca, dar cu mare greutate va reusi. O mai spun pentru ca eu sunt dintr-o familie dezoganizata, si stiu ce inseamna efectele curviei.
Claudiu sigur ca da sfaturi, e usor pentru el, avand o sotie cuminte si drept urmare o familie reusita, neintampinand astfel de ispite, ca sa nu le zic altfel. E aiurea sa dai sfaturi din carti sau din ce ai auzit de la altii.
In concluzie, fetelor, daca va culcati cu altii inainte de maritis, sansele voastre de reusita in viata vor scadea drastic, nu veti avea o familie fericita, odihna nu va exista. Va veti accepta ca soti, sigur, asta se poate intampla, dar in viata sunt atatea greutati, certuri, veti avea scoatere de ochi cu trecerea timpului, nu iti vei putea privi sotul ca pe barbatul tau, ci doar ca pe un altul, si el va simti asta. Asta inseamna distrugerea familiei, revolutia sexuala. Si pentru cine vrea sa ma contrazica si sa imi dea drept exemplu cazuri in care nu e asa cum zic eu, le spun ca acelea sunt cazuri izolate. Daca nu ar fi asa, nu ar fi criza familiei in ziua de azi. O femeie care tine la curatenia ei ca la ochii din cap, are principii, realizeaza importanta fecioriei in cadrul familiei si in rolul de mama, are demnitate si toate celelalte ce decurg din acestea. O fata care si-a deschis picioarele la primele soapte de iubire isi distruge incet personalitatea, devine un om pe care nu te poti baza, in care nu poti avea incredere. Si un exemplu prost pentru fetele tinere, poate chiar fetele ei: ce daca mama s-a distrat cat a fost tanara? pana la urma a gasit un baiat bun si credincios ca tata care a luat-o de sotie. Ce, eu nu pot face la fel? Si asa se perpetueaza raul. Eu o stiu pentru ca am intalnit situatia asta si am privit-o din toate perspectivele. Asta e revolutia sexuala, distrugerea familiei. Ca si baiat nu iti e mai bine. Eu unul am pacatuit, nu reusesc sa imi fac o relatie pe plac, nu sunt nici pretentios, imi doresc simplitate si curatenie, o fata nici prea frumoasa, nici prea urata cu care sa traiesc linistit. Dar din cauza pacatului Dumnezeu nu imi ajuta. Subiectul e mult mai complex si as putea sa-l despic la nesfarsit, dar ma opresc aici. Fetelor aveti grija de curatenia voastra ca de ochii din cap, baieti si voi la fel, nu va bateti joc, nici de voi, nici de fete. Sanatate!
Kore
iulie 15, 2014 @ 12:41 am
Zilele trecute discutam cu cineva aspectul referitor la sexul premarital si mi-a spus ca sotul nu i-a reprosat absolut niciodata faptul ca dumneaei a facut sex cu altcineva inainte de casatorie, inainte sa se cunoasca (cu actualul sot). Spunea ca a fost influentabila ca a fost tanara, ca n-a stiut, ca nu era in Biserica etc… Din punctul meu de vedere, astea sunt justificari fara acoperire!
Pana la urma, oameni ca astia au facut pacatul, s-au simtit si bine iar pe urma au reusit sa se aranjeze in viata personala, insa altii, care vor sa se cunune curat, nu mai pot pt ca toti cei care sunt de acord cu sexul premarital si-l si fac fara nici cea mai marunta mustrare de constiinta, bineinteles sub scuza ca nu au stiut ca e pacat!, creeaza pattern-uri in mentalul colectiv care, la gradul de imbolnavire umana la care s-a ajuns azi, ajunge sa functioneze asa din inertie. Cu alte cuvinte, pacatul l-au facut altii, iar prosti ca mine care vor sa stie de cununie curata, trag si ponoasele pacatelor altora pt ca, ce sa vezi, Dumnezeu lucreaza cu materialul clientului!
In concluzie, nu ma misca cu absolut nimic ca unii sau altii nu se au bine in casnicie pt ca au calcat stramb inaintea ei – au ce au pt ca au pacatuit si merita ce li se intampla, insa altii, fara sa fi calcat in strechini, platesc cu amara singuratate si pt pacatele altora, pt ca, din nou, pacatul se transmite de la om la om, nu se jeneaza de morala, de post, rugaciune etc! Culmea tupeului e ca tot astia cu experienta sexuala inainte de altar, deveniti apoi evlaviosi si cu frica lui Dumnezeu, pe care marturisirea si iertarea pacatelor i-a facut feciorelnici la loc, si care se intalnesc, mai mult sau mai putin, tot cu unii ca ei si se casatoresc, iti dau tie lectii de cum sa traiesti virtuos si ca nu e nici o tragedie daca ramai singura toata viata: “Da’ de ce vrei sa te mariti, ce te grabesti asa [am 30+], de ce vrei sa se petreaca lucrurile in viata asa cum vrei tu? De ce nu-l lasi pe Dumnezeu sa-ti randuie ce-ti trebuie? Da’ nu stii ca daca-L ai pe Dumnezeu in viata ta nu-ti mai trebuie nimic?” Poftim??? Dar mata cand ti-ai facut de cap si ti-a pasat exclusivamente de amorul propriu si satisfacerea nevoilor ce le incearca si pe pasari de vreo doua ori pe an, de ce-ai vrut sa fie cum ai vrut tu?
Mi-e o lehamite…
Marian Gavrila
iulie 15, 2014 @ 5:26 am
„Cine este fãrã de pãcat sã arunce primul piatra”
Puţini dintre noi pot spune că au ajuns la măsura la care sa discearnă când este bine să critice şi când nu. De aceea, să împlinim porunca lui Hristos:„nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi” şi „cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura”. Dar, din păcate de vorbit e uşor, teoria o ştim mulţi însă practica ne omoară. Să ne ajute Bunul Dumnezeu mai ales la practică, fiindcă examenul Judecăţii va fi unul practic, nu teoretic. Închei aici, deoarece am teoretizat destul….. Doamne ajută!
Preda Cristian
iulie 15, 2014 @ 6:13 am
„Vai mie, că nici femeie nu am cunoscut, şi nici fecior nu sunt”
Va rog fratilor nu mai aruncati cu pietre in ceilalti!Curăţia se referă şi la minte şi la inima.Aveti vreunul curajul sa marturisiti ca nici cu gandul nu ati pacatuit inainte de casatorie?Lasati fatarnicia!
Că oricine se uită la o femeie spre a o pofti s-a şi desfrânat cu ea în inima lui .
Mihai Pura
iulie 15, 2014 @ 7:51 am
[quote]cati dintre voi ati fi dispusi sa luati de nevasta o femeie de moravuri usoare care se reintoarce la Dumnezeu ?[/quote]
Stiu pe cineva care s-a casatorit cu o fata care nu mai era fecioara. Acest lucru nu a avut nicio importanta. Fata se caise de pacatele ei, iar Dumnezeu i-a dat pocainta si iertare. Acest lucru s-a vazut din faptul ca fata nu mai traia in pacat, si ca Il cauta pe Dumnezeu cu toata inima sa.
Cred ca aici ar fi bine sa ne amintin si pilda aceasta: Luca 7:39-47:
[quote]Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. [/quote]
Cred ca este interesant de observat ca noi, care ne credem poate superiori altora care au pacatuit, ar trebui sa invatam de fapt de la ei iubirea fierbinte fata de Dumnezeu. Noi, nepacatuind intr-un anume fel mergem inaintea lui Dumnezeu bazandu-ne pe noi insine si pe faptele noastre. Dar cei care au pacatuit ei merg in fata lui Dumnezeu prin credinta in Iisus Hristos cerandu-i iertare, mila si har. Primul comportament este criticat de Domnul Iisus si in pilda vamesului si fariseului, iar al doilea este cel de dorit: Luca 18:9-13:
[quote]Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. [/quote]
Evident este un lucru greu de facut. Dar nu ar trebui sa cautam in noi insine resurse pentru a ierta si a uita, asa cum ne cere Domnul, ci sa mergem la El cerandu-i harul de care avem nevoie pentru a implementa cuvantul Lui in viata noastra: Evrei 12:15:
[quote]Veghind cu luare aminte ca nimeni să nu rămână lipsit de harul lui Dumnezeu şi ca nu cumva, odrăslind vreo pricină de amărăciune, să vă tulbure, şi prin ea mulţi să se molipsească. [/quote]
romeo
iulie 15, 2014 @ 5:56 pm
Nu inteleg de ce vreti sa purtati discutia pe o pista falsa si anume iertarea.Iertarea nu are nimic de a face cu acceptarea (acceptarea ca cel de langa tine si-a trait viata la maxim ,nu si-a refuzat nimic ,iar tu ai stat, poate in singuratate,sperand ca ve i gasi acea persoana ca si tine). O mama poate ierta pe ucigasul copilului ei dar nu poate sterge cu buretele ca si cum copilul nu ar fi existat . Va trai intotdeauna in mintea ei cu aceasta drama .Si mai este un fapt daca tot vorbim despre iertare .Arsenie Boca si parintele Cleopa spune ca Duhul Sfant coboara la taina cununiei doar cand cei doi sunt curati.Ori cand unul din cei doi este „necurat” sau ambii pogorarea Duhului Sfant nu are loc.Ori daca totul a fost sters cu buretele ca si cum nu ar fi existat (in urma spovedaniei si a iertarii) de ce nu mai are loc pogorarea Duhului Sfant ?
Este usor sa iti traiesti viata din plin sa nu iti refuzi nimic si apoi la un moment dat dupa ce te saturi de toate placerile vietii si vezi ca iti lipseste ceva sa il descoperi pe Dumnezeu si sa incepi cu regretele.Cel care a cazut in acest pacat nu va reusi sa inteleaga niciodata pe cel ce s-a luptat pentru a nu cadea. Pacate avem toti si poate ca da ,cu mintea toti am pacatuit dar aceasta feciorie se redobandeste in schimb cealalta nu.
Intradevar e greu (dupa ce constietizam greseala facuta )pentru cei care pierdem dintr-un motiv sau altul ( scuze se pot gasi la infinit) fecioria langa cineva care mai apoi dispare ,dar si mai greu este pentru acel om care a ales un drum diferit
Nikolai Popa
iulie 15, 2014 @ 6:06 pm
Asa e. Iertarea e una, iar acceptarea e altceva. Si Kore are dreptate. E anormal sa pui semnul egal intre o fata ce s-a distrat si apoi s-a cait si una care a rezistat cu greu sa se pastreze curata.
Mihai Pura
iulie 15, 2014 @ 6:50 pm
Pe baza Scripturii, consider ca iertarea implica, pe langa alte lucruri, si acceptarea si uitarea. In rugaciunea Tatal nostru, noi ne rugam lui Dumnezeu (Matei 6:12):
[quote]Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;[/quote]
Adica felul in care Dumnezeu de iarta noua, trebuie sa fie si felul in care noi iertam celor care ne gresesc noua. Aceeasi idee apare si in Coloseni 3:13:
[quote]Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi. [/quote]
Adica trebuie sa iertam in acelasi fel in care Hristos Domnul ne-a iertat noua. Si iata cum ne-a iertat noua Dumnezeu: El a sters pacatele noastre si nu isi mai aduce aminte de ele si nici nu le mai pomeneste.
– Isaia 43:25
[quote]Eu, Eu sunt Acel Care şterge păcatele tale şi nu tşi mai aduce aminte de fărădelegile tale. [/quote]
– Evrei 8:12 – care citeaza Ieremia 31:31-34
[quote]Căci voi fi milostiv cu nedreptăţile lor şi de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte”. [/quote]
In aceeasi idee sunt si urmatoarele:
Efeseni 4:31-32:
[quote]Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos. [/quote]
Mihai Pura
iulie 15, 2014 @ 6:51 pm
[quote]Arsenie Boca si parintele Cleopa spune ca Duhul Sfant coboara la taina cununiei doar cand cei doi sunt curati.Ori cand unul din cei doi este „necurat” sau ambii pogorarea Duhului Sfant nu are loc.[/quote]
Nu stiu unde spun cei doi acest lucru, dar nu cred sa fie asa, deoarece este in contradictie cu Scriptura. Apostolul Pavel le scrie corintenilor: 1 Corinteni 6: 9-11:
[quote]Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru. [/quote]
Adica corintenii, inainte de a se intoarce la Dumnezeu, au fost necurati prin pacatele lor, inclusiv desfranare, adulter, homosexualitate. Dar Pavel spune ca au fost spalati, sfintiti si indreptati prin Iisus Hristos. Deci daca s-au pocait nu mai sunt necurati.
Acelasi rationament se poate aplica oricarui pacatos: daca s-a pocait este curat prin sangele Domnului Iisus Hristos, si deci nu poate fi vorba ca Duhul Sfant sa nu sfinteasca casatoria.
Mihai Pura
iulie 15, 2014 @ 6:58 pm
[quote]Cel care a cazut in acest pacat nu va reusi sa inteleaga niciodata pe cel ce s-a luptat pentru a nu cadea.[/quote]
Mie imi pare ca situatia este exact invers: noi cei care am luptat pentru a nu cadea, nu reusim sa intelegem si sa acceptam iertarea lui Dumnezeu pentru cei care au cazut. Adica facem ca si fratele cel mare din pilda fiului risipitor, si ca si lucratorii din vie care lucreaza toata ziua si apoi se revolta pe Dumnezeu ca primesc tot un dinar la fel ca si cei care au lucrat numai un ceas. Sa nu fie!
Luca 15:28:
[quote]Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. [/quote]
Matei 20:11-12:
[quote]Şi după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, Zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arşiţa. [/quote]
Meiloiu
iulie 15, 2014 @ 7:02 pm
„trag si ponoasele pacatelor altora
Mi-e o lehamite…
Culmea tupeului e ca tot astia cu experienta sexuala inainte de altar, deveniti apoi evlaviosi si cu frica lui Dumnezeu, pe care marturisirea si iertarea pacatelor i-a facut feciorelnici la lor„
Wow , socante afirmatii care imi provoaca aceeasi stare.
Sunt necasatorita si nu fac parte din categoria atat de blamata aici.
Si desi nu fac parte din aceasta categorie simt totusi nevoia sa aduc urmatorele critici :
1-Ce ne intereseaza pe noi viata altora ?
2-Nu suportam noi pacatele altora , fiecare raspunde ptr el.
3-Nu mai putem fi fericiti din cauza altora ?
4-Daca Dumnezeu voia sa fim casatoriti eram de mult .Poate chiar din cauza atitudinii noastre suntem singuri .Noi suntem aia bunii si plini de merite si altii nu ne mai ajung la nas.Nu se impiedica Dumnezeu de nimic daca asta ar fi fost voia Sa.Mai sunt tineri credinciosi si curati.
5-Ce folos ca suntem curati cu trupul insa sufleteste suntem mai rau ?
Ce sa spun -de-asta sunt eu sau altii singuri ca Dumnezeu i-a ajutat pe nenoricitii aia in loc sa ne ajute pe noi? Cam asta se deduce.Multumesc lui Dumnezeu ca am trecut de faza asta.
6-De unde stim ca pocainta unora este sau nu sincera? Avem un instrument de masurat.
7-Stau si ma gandesc ca daca Dumnezeu ar fi avut fata de mine (ptr.alte pacate) atitudinea pe care o gasesc aici , viata mea ar fi fost total distrusa .
Mihai Pura
iulie 15, 2014 @ 7:04 pm
[quote]cu mintea toti am pacatuit dar aceasta feciorie se redobandeste in schimb cealalta nu.[/quote]
In Apocalipsa 14:4 se spune (a se vedea si contextul):
[quote]Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici.[/quote]
Este evident ca acest lucru nu inseamna ca vor fi mantuiti numai cei care nu au cazut in desfranare sau adulter. Sunt atatia sfinti care au fost desfranati in tinerete, si care apoi au dus o viata de sfintenie si au fost mantuiti. Dar iata ca Scriptura spune despre toti ca sunt feciorelnici. Deci prin Iisus Hristos, prin pocainta, se redobandeste orice fel de feciorie.
Mihai Pura
iulie 15, 2014 @ 7:07 pm
Si sa nu uitam ca in Matei 5:27-28, Domnul Iisus Hristos spune ca NU este nicio diferenta intre desfranarea fizica si desfranarea cu mintea:
[quote]Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. [/quote]
Kore
iulie 15, 2014 @ 7:21 pm
Prieteni, sa-nteleg ca tot cei care, vorba lui Romeo, nu si-au refuzat nimic in viata, se simt lapidati, dispretuiti, judecati si fac apel la iertare cand li se spune cinstit in fata ca pacatul lor e in carca altora?
Asa cum omul plamadit de mainile lui Dumnezeu, nu nascut din pantec de femeie, a mancat ce nu trebuia dar Dumnezeu prin Hristos l-a iertat insa pacatul si consecintele lui ramanand active (nu puteti sa nu fiti de acord ca se moare si azi, degenerarea omului nefiind oprita), tot asa raman si consecintele celor care fac sex inainte de cununie, chiar daca Dumnezeu ii iarta intr-adevar si pe acestia. Pacatul si consecintele lui raman, sunt indelibile oricine ce ar spune!
Si de-ar fi ca numai cei care calca stramb sa si-o primeasca, dar nu, sufera si altii care nu au nici o vina! Pentru ca Dumnezeu a hotarat asa: toti pentru unu’, unu’ pentru toti! Dar, bineinteles, cei care vin cu scuze de genul celor mentionate in comentariul meu de mai sus nu vad mai departe de lungul nasului si cred ca odata primita iertarea la scaunul spovedaniei toata lumea e fericita. Oamenii astia nici macar nu isi pun problema ca ce-au facut are ecou in eternitate, nu au nici un fel de simt al raspunderii, cu toate ca exista precedente negative cu duiumul din care puteau invata ca ceea ce fac nu e bine.
Iertam si acceptam pe semenii nostri pt ca asa ne-a invatat Hristos. Totusi, de la iertare pana a spune ca cei care n-au cazut in pacat merg “inaintea lui Dumnezeu bazandu-se pe ei insisi si pe faptele lor. Dar cei care au pacatuit ei merg in fata lui Dumnezeu prin credinta in Iisus Hristos cerandu-i iertare, mila si har.” cu alte cuvinte tot astia care au asteptat ca prostii in viata, care au crezut ca e bine sa pui inceput bun la viata ta si a lumii pana la urma sunt vazuti ca farisei, mi se pare cam prea mult. Ajungem sa facem apologia desfranarii? Lasa, e mai bine sa pacatuiesti ca te iarta Hristos, la judecata te duci cu mila si harul si n-o sa ai probleme.
Nikolai Popa
iulie 15, 2014 @ 8:12 pm
Mihai.pura o dai prea naspa frate. Sfaturile astea copy/paste ar trebui sa le tii pentru tine. Tot ce spui tu e despre iertare, iertarea data cuiva ce ti-a gresit. Ce legatura are asta cu pierderea fecioriei? Cu ce mi-a gresit mie o fata care s-a culcat cu altul inainte? Cu nimic. Asta inseamna ca trebuie obligat sa o iert? Pentru ce anume sa o iert, daca nu mi-a gresit cu nimic? ”Si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri…” nu? Bine. Asta trebuie sa facem? Ok.
Dar eu sunt cumva obligat sa accept pe o fata care s-a distrat cat a putut(nu mai ea stie ce a facut, nu iti spune nici una cu cati a fost) pentru ca eu sunt un crestin pios? NU ! Ai gresit, te-ai pocait, te iarta cel caruia i-ai gresit! Ai gresit Domnului curvind? Cereti iertare. Dumnezeu ne-a poruncit sa ne iubim unii pe altii, sa ne iertam. Da, asa e. DAR NE-A LASAT LIBERTATEA ABSOLUTA DE A ALEGE ! Aleg sa fiu un bun crestin sau nu. Aleg sa dau o mana calda unui sarman
, sau sa il injur. Aleg sa fiu bun sau rau. Vorbele tale hranesc cliseul ”daca te iubeste, te accepta asa cum esti, asa ca fata mea distreaza-te cat de mult si pervers poti, fa orice, daca o sa intalnesti pe Fat-Frumos pe cal alb te va accepta asa cum esti daca te va iubi cu adevarat, nu ii va pasa de trecutul tau”. Nu? Sa nu uitam ca o femeie se daruieste total la pierderea virginitatii, se creeaza o legatura chimica/spirituala ce o poate face doar o data cu respectivul, cu cat o face mai des si cu mai multi isi distruge caracterul, devine un om cu o falsa stima si demnitate intretinute de iubirea de sine.
Pui subtil semnul egal intre femeie curva caita si fecioara, crestin adevarat si fraier. Ai grija si nu te supara. Incerc sa te conving si sa imi exprim punctul de vedere. Pace 🙂
sdaniel
iulie 15, 2014 @ 8:47 pm
Eu sunt din categoria celor care nu a avut vreo problema sa aiba o relatie cu o femeie care a mai avut relatii sexuale cu barbati. Nu am avut niciodata relatii pasagere, doar cateva relatii de lunga durata (peste un an), cu astfel de femei (cu ultima m-am casatorit si apoi copil). Pur si simplu asa s-a intamplat, nici femeile si nici barbati nu umbla cu placute legate de piept cu istoricul lor intim. Eu nu am fost niciodata genul care se uita la fizicul unei femei (e suficient sa fie ingrijita), pe mine m-a interesat caracterul, inteligenta si umorul; nu am indraznit sa intreb pe niciuna cate relatii sexuale a mai avut.
Sa revin, nu am avut probleme (cu propria constiinta) in a accepta trecutul unei persoane, pentru ca eu traiesc doar in prezent si putin in viitor. Ce ma interesa pe mine ca prietena avusese si alte relatii sexuale? pe atunci nu era iubita mea, era viata ei si asta a simtit atunci…este doar trecut, nu prea ma mai intereseaza. Si stiu ca sunt multi barbati care gandesc ca mine.
Departe de mine gandul de a face campanie pentru sexul premarital, spun doar ca sunt multi oameni predispusi la asta si multi oameni care prefera sa ramana virgini pana la casatorie. Fiecare alegere are avantaje si dezavantaje, important este sa identifici ce ti se potriveste/ce poti duce.
La fel gandesc si despre mine, am facut atatea gafe in viata dar nu regret niciuna. Stiti de ce? Pentru ca acela era nivelul meu de inteligenta, dezvoltare personala si perceptie a mediului inconjurator la varsta la care am luat decizia gresita. Cum sa regret la 35 de ani o decizie gresita pe care am luat-o la 25 de ani? Pai atat puteam la varsta respectiva, e suficient faptul ca decizia gresita a avut repercursiuni asupra mea, si ca am invatat din ea…In definitiv, cu toate ca sunt atat de multi care pretind ca stiu ce vrea Dumnezeu de la noi, eu sunt convins ca nimeni nu stie exact (altfel nu ar mai exista atatea religii sau atatea ramuri ale fiecarei religii). Asa ca, sper ca Dumnezeu sa ma iubeasca sau macar sa ma accepte asa si sa priveasca mai mult la calitatile mele decat la defecte (in acceptiunea ortodoxa caci asta sunt), pe care incerc din toata inima sa le corectez.
Sunt convins ca sunt multe de criticat la discursul meu si (pana si eu) sunt de acord ca s-ar putea sa aveti dreptate. Am vrut sa prezint si un alt mod de gandire/comportament (si sa spun doar adevarul in ceea ce ma priveste), nu doresc sa incurajez pacatul. Eu nu sunt complet inutil, macar servesc ca exemplu negativ :))
P.S. Imi place mult comentariul domnisoarei MonicaDaniela, iar Kore (ca de obicei) directa si originala.
O seara frumoasa sa aveti!
romeo
iulie 15, 2014 @ 9:10 pm
Mihai ,eu incerc sa inteleg care este de fapt problema ta ..ca un om curat nu poate accepta ca cea sau cel din viata lui sa nu fie asemenea lui ? Nu cred ca s-a pus problema condamnarii acelui om care a cazut in pacat pentru a discuta despre iertare ..Fiecare om isi are pacatele lui si la fel de adevarat este ca fie pacatuiesti trupeste fie doar cu gandul ,este la fel de grav.Dar nu poti sa pui un semn de egalitate intre cel care pacatuieste trupeste si cel care doar gandeste ,asa cum nu poti sa pui un semn de egalitate intre cel care si-a pierdut fecioria trupeasca si cel care nu si-a pierduto . Tu crezi ca pentru cel sau cea care alege drumul pastrariii fecioriei pana la casatorie este mai usor decat cel care a cazut in acest pacat ? Tu crezi ca este usor sa ajungi la o anumita varsta asa cum este cazul lui Kore sa lupti contra tuturor tentatiilor pentru ceva in care crezi ? Nu poti veni cu argumente invocand iertarea cand nu exista o condamnare ..Este absurd ,e ca si cum ai striga hotii dar de fapt nu s-a furat nimic.
@ sdaniel ar fi chiar culmea ca atunci cand tu nu mai esti sa ai pretentia ca cel (cea) de langa tine sa fie. :))
Diana Corina
iulie 15, 2014 @ 9:30 pm
Doamne, ajută.
Fraților, citind comentariile realizez că mulți nu știu ce însemnă de fapt feciorie. Cred că este confundată cu virginitatea, FECIORIA fiind mult mai presus decât aceasta. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Fecioria poate să fie atât exterioară, cât şi lăuntrică; cea exterioară este aparentă, prefăcută;numai cea Iăuntrică are valoare înaintea lui Dumnezeu. Fecioria cea din afară – a nu săvârşi cu trupul vreun oarecare păcat al desfrânării – nu este de folos creştinului care este însoţit de o permanentă şi tainică desfătare a dorinţei de desfrânare. Cel ce doreşte să ajungă la fecioria cea lăuntrică, trebuie neîncetat să-şi curăţească inima lui de gândurile de desfrânare insuflate de demoni şi neîncetat să aducă pocăinţă, prin lacrimile căreia se spală petele ticăloşiilor desfrânărilor care au întinat sufletul.”
@mihai.pura, ai mare dreptate când spui că „Deci prin Iisus Hristos, prin pocainta, se redobandeste orice fel de feciorie.” La fel spune și Părintele Sofronie Saharov:
„Fecioria duhului vindecă şi fecioria pierdută a trupului. Ava Zosima, care avea şi fecioria trupului şi fecioria duhului, s-a plecat înaintea Cuvioasei Maria Egipteanca, care a fost desfrânată de mică. Însă fecioria duhovnicească pe care o dobândise Cuvioasa Maria Egipteanca o vindecase pe deplin.”
@Un om Pe Pământ, cu toată dragostea creștinească pe care o port în suflet trebuie să-ți mărturisesc că eu cred că dacă Iisus Mântuitorul ar fi gândit ca tine, nu s-ar mai mântui nimeni.
De asemenea, am observat că există o tendință din partea băieților/bărbaților de a respinge fetele care nu mai sunt fecioare. Dar invers nu prea se întâmplă acest lucru. Cunosc multe cazuri în care femeile au acceptat bărbații chiar dacă nu mai erau feciori (ba chiar avuseseră o viață prea-desfrânate). Îmi vine în minte și scena din romanul „Tess d Urberviile” când Angel îi mărturisește că avusese o relație trupească cu o altă femeie iar ea îl iartă și îi mărturisește că a fost violată iar el o respinge. Se vorbește mult despre necesitatea ca o fată să fie fecioară (și sunt perfect de acord) dar trebuie să se pună accent și pe fecioria băiatului.
Fraților Întru Hristos, numai Dumnezeu știe ce se ascunde în fiecare poveste. Numai Dumnezeu ne numără lacrimile. Numai El ne aude suspinurile.
Fecioria este un mare dar, o mare bogăție, cred cu tărie acest lucru. Pentru mine e o bucurie să trăiesc astfel și Îi mulțumesc Lui Dumnezeu și Maicii Domnului pentru că mă ajută să fiu fecioară (ce cuvânt frumos).
Vă îmbrățișez cu dragoste în Iisus, Mântuitorul.
Pace și har.
sdaniel
iulie 15, 2014 @ 9:37 pm
@ R.Romeo
Pana sa mi se nasca fetita ma tot intrebam (printre altele) cum o sa ma simt cand o s-o vad prima data, cand o sa o tin in brate. Ma asteptam sa fiu bucuros, ca o sa am emotii, ca o sa strig, ca o sa plang etc. Ei bine, cand am tinut-o pentru prima data in brate m-am simtit atat de murdar……
Florin (autorul articolului/povestirii) este un caz fericit dar rar (fiind si in apropierea religiei care l-a „tratat”), dar de obicei un barbat mai aventurier are sanse mai mari sa distruga o fata curata (e valabil si invers) decat sa intemeieze o familie fericita.
Margareta
iulie 16, 2014 @ 2:32 am
In primul rand vreau sa felicit pe cei care se ocupa cu acest sit,va apreciez toate lucrarile pe care le faceti.
alex_m este foarte greu sa lupt cu ispitele care vin asupra mea traind intr-o tara straina cu mentalitati diferite din punct de vedere religios.
Romeo: asa este, nu am nimic de pierdut doar ca unii dintre ei nu stiu sa ma aprecieze pentru cea ce sunt .
romeo
iulie 16, 2014 @ 3:56 am
Bun venit in lumea reala Margareta 😛 …Intotdeauna a fost si va fi asa ,din pacate.Cei care ar trebui apreciati cu adevarat nu vor fi din pacate.Exista si baieti care stiu sa aprecieze o fata cum esti tu ,trebuie doar sa-i gasesti. La urma urmei ai nevoie doar de unul singur .
Mihai Pura
iulie 16, 2014 @ 8:35 am
Tot ce am scris eu a fost in contextul urmator: sunt baieti care isi cauta mireasa, dar e obligatoriu pentru ei ca aceasta mireasa sa fie si virgina, fara a tine seama daca ea s-a intors la Dumnezeu sau nu. Si resping o fata care nu mai este virgina, chiar daca ea s-a pocait si a renunat la pacat.
Prin urmare nu fac apologia desfranarii, dar fac apologia pocaintei si a efectelor reale pe care ea le are in viata celui care s-a pocait. Daca nu credem in aceste efecte, atunci inseamna ca nu credem in ceea ce Domnul Iisus Hristos a facut pentru noi pe cruce.
@Kore, ai scris:
[quote]”Pacatul si consecintele lui raman, sunt indelibile oricine ce ar spune!”[/quote]
Te rog sa vezi din versetele din Scriptura pe care le-am pus mai sus ca pacatele sunt sterse pentru cel care a fost iertat de Dumnezeu. Consecintele insa raman, aici ai dreptate.
@Un om de pe pamant, ai scis:
[quote]”daca te iubeste, te accepta asa cum esti, asa ca fata mea distreaza-te cat de mult si pervers poti, fa orice, daca o sa intalnesti pe Fat-Frumos pe cal alb te va accepta asa cum esti daca te va iubi cu adevarat, nu ii va pasa de trecutul tau”[/quote]
In tot ceea ce am scris eu am vorbit despre un trecut de care fata s-a pocait. Este evident ca ceea ce trebuie sa facem este sa cautam sa traim conform voii lui Dumnezeu.
@Un om de pe pamant, ai scris:
[quote]”Cu ce mi-a gresit mie o fata care s-a culcat cu altul inainte?”[/quote]
In situatia in care ai vrea sa o iei de mireasa, ti-a gresit si tie prin faptul ca nu s-a pastrat fecioara pentru tine, asa cum cere Dumnezeu. In acest context este vorba despre iertare. Daca nu te gandesti sa o iei de mireasa, atunci nu ti-a gresit cu nimic, insa noi nu despre aceasta discutam.
@R.Romeo, ai scris:
[quote]”eu incerc sa inteleg care este de fapt problema ta ..”[/quote]
Problema mea este aceasta: un barbat care respinde o femeie ca sa-i fie mireasa doar pentru ca nu mai e virgina, fara a-l interesa daca ea s-a pocait sau nu de pacatele ei, greseste in fata lui Dumnezeu.
romeo
iulie 16, 2014 @ 3:32 pm
OK Mihai ,greseste inaintea lui Dumnezeu ,poate ca ai dreptate ..dar toti gresim.Dar stii tu oare prin cata suferinta a trecut acel baiat sau acea fata pentru a nu cadea in pacat ?Oare crezi ca este usor ,mai ales cu toate tentatiile zilei de azi ? Acel baiat sau acea fata si-a castigat dreptul de a alege..Oare tu cand iti alegi femeia de langa tine o ei pur si simplu asa la intamplare sau cauti sa vezi daca iti corespunde cerintelor tale ? Asta nu e o greseala in fata lui Dumnezeu ? Dupa cum vezi si tu gresesti inaintea lui Dumnezeu prin simplul fapt ca il judeci pe acel om care si-a facut propiile alegeri .El va raspunde cand va veni ziua..Mai este un fapt de care tu uiti ; atat baiatul cat si fata cand merg inaintea lui Dumnezeu pentru a se cununa trebuie sa fie curati .Arsenie Boca daca imi aduc bine aminte spune ca daca cei doi nu sunt curati nici nu ar trebui sa li se puna cununile pe cap pentru ca ei nu sunt vrednici ,si pentru a se rusina inaintea lui Dumnezeu,si pentru a se rusina in fata lumii care va sti astfel ca ei au trait in necuratie. Cred ca ar trebui sa cercetezi mai mult pe aceasta tema si ve i descoperi multe lucruri .Dupa cum am mai zis intr-un comentariu anterior Arsenie Boca povestea cum a vazut la doi tineri care se cununau cum Duhul Sfant trecea de la unul la altul ,si spunea ca acest lucru nu se intampla in cazul celor care au trait in necuratie . Tu poti spune orice si veni cu orice citat de unde vrei tu dar eu voi crede in spusele parintelui . Si nu in ultimul rand acel om care zici tu ca greseste in fata lui Dumnezu pentru ca refuza sa se casatoreasca cu cineva care nu mai e virgin are ca scuza legea lui Dumnezeu „sa nu traiesti in necuratie „
Marian Gavrila
iulie 16, 2014 @ 5:53 pm
Fiecare om este liber sa aleaga.Cei care inca mai sunteti curati..mi-e greu sa cred ca pana acum nu ati intalnit o fata/baiat curat pentru a va casatori!oare ce v-a impiedicat?
Lasat-l pe Dumnezeu sa-i judece pe cei care au gresit!
Kore
iulie 16, 2014 @ 8:18 pm
Vad ca, din nefericire, realitatea e asa cum ziceam acum ceva vreme pe acest site: fecioria e doar in teorie si pt cei prosti/ fraieri!
In ceea ce priveste anumite pareri cum ca-i judecam pe cei care au schimbat/ schimba fluide genezice inainte de cununie, desi multi sunt in Biserica, si gasesc asta cat se poate de normal justificandu-se cu tot felul de citate, cred ca spunerea lucrurilor pe nume nu inseamna cuvant de judecata!
Ceea ce mi se pare reprobabil e atitudinea complacenta – in atari situatii de cadere umana si apelarea la supapa de siguranta ca Hristos ma iarta la spovedanie, imi aranjeaza si casatoria ca deh, m-a iertat si ma rasplateste c-am fost cuminte – a acestor oameni care au ajuns sa defineasca contextul uman pana la urma. Acestia nu vor sa recunoasca ca “datorita” lor consecinta pacatului lor nu se va sterge (oricata iertare ar primi de la Hristos), nu vor sa recunoasca ca ea e suportata de altii care aleg sa nu faca asemenea lor. Astfel de semeni ai nostri, odata aranjati cu familie, nu se mai sinchisesc de ce-a fost, mai ales daca au primit iertarea de la Hristos.
Cu alte cuvinte unii isi bat joc de viata, de alti oameni, iar fraierii, care pur si simplu nu au si nu vor sa aiba metabolismul pt sex inainte de altar, trebuie sa se roage de Dumnezeu zeci de ani, timp in care traiesc zi de zi cu indoiala ucigatoare ca s-ar putea sa nu-i iubeasca nimeni pt ca nu are cine si nici Hristos n-are ce face.
E foarte interesant ca multe articole scrise de administratorii site-ului spun clar ca esenta unei vieti frumoase si implinite e familia impletita cu iubirea de Dumnezeu care contine iubirea pt sot/ sotie, copii si toate celelalte (de asta, ma gandesc, se si face campanie pro-familie si pro-feciorie) insa de faptul ca, in realitate, multi merg pe linia (mentionata de cineva mai sus, cred): “ma iubeste asa cum sunt”, “lasa-l pe Dumnezeu sa-i judece”, nu-mi pasa ce a facut celalalt inainte de mine, se tace.
Si daca vreti… da, marturisesc ca atunci cand mi-e greu si nu mai pot, ca am limitele mele, mi-e ciuda ca oamenilor care au facut sex inainte de casatorie (ca s-au cait pe urma ori ba) le-a dat Dumnezeu iubire de sot/ sotie, copii, bucurii si mie nu. Eu nu intineresc, iar la 40/ 50 de ani sa te mariti, sa mai vrei si copii sanatosi si sa te si bucuri de ei, sa-i vezi oameni vrednici, la casele lor, nu cred ca se mai poate.
romeo
iulie 17, 2014 @ 5:20 am
Kore tu esti foarte revoltata (cel putin mie asa imi pare )si ai dreptate sa fii.Dar ai grija ca in furia ta iti pot scapa unele lucruri .Mie personal mi-ar face placere sa vorbim si sa ne imprietenim mai mult. Alegerea este a ta !
Meiloiu
iulie 17, 2014 @ 5:41 am
Tot aud expresii ca noi „prostii „, aia„fraierii„.
Ar trebui sa intelegem ca daca nu pacatuim cu anumite lucruri pentru noi o facem din respect pentru propria persoana si in primul rand pentru Dumnezeu , pentru ca se presupune ca tinem la El.
Inteleg revolta asta ptr ca am trecut prin ea .
Dar riscam sa devenim niste frustrati si sa-i privim pe altii cu ciuda.
Poate chiar sa-i etichetam gresit pe cei care au o pocainta sincera.
Dan Tudorache
iulie 17, 2014 @ 7:34 am
Corina, suflet trist, ți-am mai spus și cu altă ocazie că îți admir consecvența crezului asumat cu suferință, îți admir perspicacitatea și umorul negru dar cred că te rănești singură pizmuind situația altora, la care pe bună dreptate râvnești.
Tu ai dreptate, ai perfectă dreptate, dar de ce calci dragostea de oameni în picioare? De ce creezi tabere (imaginare, desigur) de ”ei, realizații” și ”noi, fraierii”?
Repet, îți înțeleg suferința singurătății și dacă aș putea să te ajut mai mult decât cu rugăciunea crede-mă că m-aș strădui cu mare drag. Dar nu-ți face și tu mai mult rău, pe lângă situația în sine.
De ce spui că cei cu situație asemenea ție sunt ”fraierii”? De fraierit s-au fraierit cei care și-au pierdut fecioria. De ce-i privești pe cei care au căzut și și-au făcut apoi o familie ca și cum sunt ”deștepții” și favorizații Domnului? Dacă ai ști ce durere sufletească le-a provocat păcatul ai plânge de mila lor. Dacă ai ști ce amară a fost pocăința celor care s-au îndreptat, ai spune că e cel puțin la fel de grea ca singurătatea. Dacă ai ști ce părere de rău poartă în suflet o viață întreagă pentru păcatul lor ai spune că nu-i pedeapsă mai mare decât asta.
Te rog, nu-ți mai face rău singurică. Revin-o la iubirea creștină care nu caută să acuze pe alții de situația proprie. Nu-ți pierde atâta jertfă călcând dragostea în picioare cu dreptatea. Nici Domnul n-a făcut așa.
Boitos
iulie 17, 2014 @ 8:49 am
Ca de obicei sunt pareri contradictorii .
Unii se considera fraieri – ce e mai rau e ca ii pun in aceasi oala pe toti, de parca toti ar fi fraieri.
Altii sunt foarte convinsi de crezul lor si isi doresc ceva , ce poate ca ei pot si oferi.Deci , dorinta lor este justificata.
Dar ce te faci cu cei care traiesc o parte din viata asa cum vor si isi doresc ceva curat ?
Oare care sunt mai indreptatiti sa ceara ?
Deci daca vrei sa te casatoresti cu o persoana curata , atunci inceraca si tu sa fi curat (sufleteste si trupeste ).Atunci ai tot dreptul sa te uiti si la trecutul ei.
Daca vrei si trebuie sa faci anumite compromisuri, atunci taci si nu te mai uita in trecutul ei .
Nu ii putem judeca pe oameni, nu avem acest drept, dar Dumnezeu ne-a dat dreptul sa ne ferim si orice rele daca il chemam in ajutor, si chiar sa ne ierte pacatele.Deci ne avertizeaza ca sa ne ferim , caci vom plati pentru pacate, dar daca ne pocaim ne va ierta.
In legatura cu pocainta , nu putem noi masura pocainta oamenilor, dar putem observa pocainta oamenilor si sa tragem concluzii.
Vrei sa te casatoresti cu cineva curat ? Atunci roaga-te, rabda, posteste, si o sa fie bine.
Daca iti place o fata ( baiat ) despre care stii ca si-a pierdut fecioria, simplu :
– ,,testezi”- adica vezi ce parere are si ce zice despre asa ceva.
S-ar putea sa se fi pocait pt pacate si asa fel incat sa fie mai de treaba decat unul feciorelnic.
Pana una alta, sa ne uitam la pacatele noastre si sa ne indreptam noi, apoi sa avem pretentia de la altii.Si nu ma refer la pacatul curvariei ci la altele ( minciuna, nerepect fata de parinti, vorbire urata, …)-care pot alunga de langa tine pe oricine.
Mihai Pura
iulie 17, 2014 @ 9:22 am
@Kore, sunt de acord ca daca ne facem planuri de genul „Pot sa pacatuiesc pentru ca Dumnezeu oricum ma va ierta daca ma voi spovedi.”, atunci pacatuim cu atat mai mult in fata lui Dumnezeu deoarece Ii punem la incercare mila si harul, si stim ca acest lucru este un pacat inaintea Lui. Iisus Hristos atunci cand este ispitit in acest fel, ii raspunde Satanei „Iarăşi este scris: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău””.
Eu cred ca esenta unei vieti frumoase nu sta in a fi casatorit si a avea copii. Da, lucrurile acestea, impletitite cu iubirea de Dumnezeu, pot aduce bucurie. Dar nu pe ele se bazeaza frumusetea, bucuria, satisfactia sau implinirea vietii. Acestea trebuie sa se bazeze numai pe Dumnezeu, prin Iisus Hristos. Altfel cred ca vom fi dezamagiti. Haide sa cautam bucuria in Domnul Iisus Hristos si in ascultarea fata de El si in supunerea fata de ceea ce El a randuit pana acum in viata noastra.
Eu sunt casatorit. Inainte de a ma casatori vedeam casatoria ca pe sursa bucuriei mele si, pentru ca traiam in patima masturbarii si pornografiei, credeam ca casatoria ma va salva de aceste lucruri. A fost total neadevarat. Si dupa casatorie am ramas in aceste pacate si am fost la fel de nefericit. Dar dupa ce am cautat bucuria si salvarea in Domnul Iisus Hristos, atunci El mi-a schimbat cu adevarat viata. Acum casatoria imi aduce bucurie, dar numai pentru ca Domnul Iisus Hristos ne-o da.
De accea mi-am permis sa iti scriu aceste randuri, indemnandu-te sa cauti tot ce ai nevoie in Domnul Iisus Hristos si sa ai incredere in El. Asta nu inseamna sa renunti la ceea ce doresti, adica sa te casatoresti, dar inseamna sa nu iti bazezi implinitrea si bucuria vietii pe casatorie, ci numai pe Domnul Iisus Hristos.
Iata cateva versete din Biblie (a se vedea si contextul) ca sa ne incurajam impreuna in Domnul Iisus Hristos:
Ioan 15:10-11: [quote]Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. [/quote]
1 Petru 1:8-9: [quote]Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi preamărită, dobândind răsplata credinţei voastre, mântuirea sufletelor. [/quote]
Romani 8:28: [quote]Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui; [/quote]
Boitos
iulie 17, 2014 @ 9:58 am
Asa este , mihai.pura.
Implinirea, micile bucurii, fericirea din suflet nu ti-o poate da nimeni decat numai Dumnezeu.Atat.Nici nu ti-o poate lua nimeni decat numai El.
Deci nu se face din casatorie un scop in viata.
Pt ca se pune si cealalta problema: ce se intampla daca casatoria esueaza sau sotul moare devreme? Traiesti toata viata suparat si mahnit = cadem in deznadeje= pacat.Deci?
Toata nedejdea noastra o punem in Dumnezeu, si mai ales trebuie sa cerem sa putem duce ceea ce ne da El.Ca noi nu stim daca vom putea duce ceea ce cerem noi.
Kore
iulie 17, 2014 @ 7:10 pm
@Romeo
Multumesc pt cererea de prietenie dar nu sunt omul care sa-si faca prieteni pe net. Nu cred in asa ceva. ”Prieteni pe net” e contradictie in termeni. Sa nu te superi pe mine.
@Dan
Regretele, pocainta celor care si-au pierdut fecioria inainte de casatorie nu ma incalzesc si nici nu imi folosesc la absolut nimic. Eu din cati oameni cunosc, si cunosc (am si in familia extinsa), care au mai avut si tupeul sa pretinda sa li se puna cununile pe cap la slujba cununiei, nu vad jelind pe nici unul, nici in public, nici in privat. Traiesc bine-merci, sunt credinciosi de ocazie, au plus minus neajunsuri ca toata lumea. De unde rezulta ca – desi teoria ma bate, dar practica nu – pt Hristos (sa ma ierte ca spun asta, dar asta gandesc acum) fecioria sau ne-fecioria nu conteaza. Fecioria e buna pt cine vrea sa se calugareasca, probabil, si atat. Daca vrei sa ai familie si copii, e ca usturoiul. Eu toata viata am crezut invers – inapoi nu mai pot da si nici nu vreau – iar acum sunt singura iar cui trebuie sa-I pese nu-I pasa deloc.
sdaniel
iulie 17, 2014 @ 8:52 pm
Observ aici oameni care se pastreaza curati (a mai mentionat Claudiu un prieten de 30+, mai cunosc si eu doi), conform invataturilor stramosesti dar fara a beneficia de o rasplata pentru acest sacrificiu, dimpotriva o problema naste altele.
Daca va incalzeste cu ceva va pot spune ca nici in tabara cealalta (careia i-am apartinut benevol) lucrurile nu sunt asa de roz. Ai relatii mai usor, o naturalete in a le crea, te casatoresti mai usor, doar ca aceste legaturi nu sunt atat de puternice si de durata. Uitati-va doar la numarul de divorturi din Romania (covarsitor divorturi in primi 5 ani de casnicie), e usor sa iti dai seama in ce familii apar si din ce cauze. De obicei compromisurile se intorc impotriva ta.
Iertata sa-mi fie generalizarea urmatoare (nu prea obsinuiesc): casatoria clasica a celor cu mult sex marital dureaza 4-5 ani (in prea multe cazuri), au un singur copil (in 90% din situatii) care este crescut si obsinuit cu foarte multe compromisuri. Acel copil, desi va beneficia de toata atentia si dragostea (individuala a fiecarui parinte) va avea viata lui si nu le va arata iubire parintilor sai. Si e normal sa fie asa, el nu s-a nascut din iubire (parintii au iubit cand au fost vrgini, la a 30-a relatie nu mai e iubire), ci dintr-o conjunctura. Daca vreti, s-a nascut dintr-o seara de duminica si o stcla de whiskey.
P.S. Daca te incalzeste cu ceva, Corina ai sarcasm si umor negru, acestea fiind apanajul oamenilor foarte inteligenti.
[quote name=”Kore”]
…. De unde rezulta ca pt Hristos (sa ma ierte ca spun asta, dar asta gandesc acum) fecioria sau ne-fecioria nu conteaza. Fecioria e buna pt cine vrea sa se calugareasca, probabil, si atat… .[/quote]
Iti dau dreptate, de ce l-ar interesa pe Hristos daca esti sau nu fecior, doar nu te casatoresti cu El, asta ar trebui sa conteze doar pentru sot/sotie.
romeo
iulie 18, 2014 @ 3:51 am
Draga Cristina ,nu am motive sa ma supar ,fiecare om isi ia deciziile lui.Nu ma refeream la o prietenie pe net .
Boitos
iulie 18, 2014 @ 5:16 am
Sdaniel, nu sunt de acord cu ce spui:
,,Iti dau dreptate, de ce l-ar interesa pe Hristos daca esti sau nu fecior, doar nu te casatoresti cu El, asta ar trebui sa conteze doar pentru sot/sotie.’
-cred ca pe Dumnezeu il intereseaza foarte mult ceea ce facem cu viata noastra.
-nu conteaza pt sot sau pt sotie, nu pt ei te pastrezi ci pt tine insuti.Pe tine te respecti in primul rand.Crezi ca este usor unei femei sa ii se spuna ca a facut ce a facut ( sau unui barbat )?
Mihai Pura
iulie 18, 2014 @ 7:16 am
@Kore, iata ce spune psalmistul in Psalmul 72, relativ la o situatie care mi se pare foarte apropiata de ceea ce ai descris tu in ultimul mesaj.
Psa 72:2 Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă.
Psa 72:2 Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.
Psa 72:3 [i]Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor.[/i]
Psa 72:4 Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei.
Psa 72:5 De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi.
Psa 72:6 [i]Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.[/i]
Psa 72:7 Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.
Psa 72:8 Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus.
Psa 72:9 Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul.
Psa 72:10 Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune
Psa 72:11 [i]Şi zice: „Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt?[/i]
Psa 72:12 Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi”.
Psa 72:13 [i]Iar eu am zis: „Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
Psa 72:14 Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă”. [/i]
Psa 72:15 Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
Psa 72:16 [i]Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea. [/i]
Psa 72:17 Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi:
Psa 72:18 Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau.
Psa 72:19 Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
Psa 72:20 [i]Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut. [/i]
Psa 72:21 De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.
Psa 72:22 Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta.
Psa 72:23 [i]Dar eu sunt pururea cu Tine. Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. [/i]
Psa 72:24 Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.
Psa 72:25 [i]Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ? [/i]
Psa 72:26 Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.
Psa 72:27 [i]Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine. [/i]
Psa 72:28 Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.
Kore
iulie 18, 2014 @ 7:19 pm
@mihai.pura
Multumesc pt psalm.
As vrea sa adaug doar ca asa cum nu ma incalzesc regretele trisorilor, tot asa nu ma incalzeste ca si-ar lua-o pe cocoasa de la Hristos. Oricat de contra as fi unora ca astia, “fragezirea” lor mie nu-mi rezolva problema, plus ca mi-e imposibil sa mi-L imaginez pe Hristos spunand: “Draga mea, ca sa nu-mi mai rupi sufletul plangand, uite ce le-am dat astora!”. Mai ales ca unii din astia s-au pocait pt tampeniile facute si sunt convinsa ca Hristos i-a primit cu “Fiule, nici nu stii cat ma bucur c-ai venit ca de cand te-astept!”.
In cele mai multe cazuri smecherii care sexologesc inainte de nunta se descurca in situatii de greutate in viata, iar cand usa camerei in care se simteau foarte confortabil (si care pana atunci era deschisa) se inchide, se intampla ca apeleaza tot la unii ca mine care, personal vorbind dupa ce le-as spune cu naduf “Asa-ti trebuie!” as pune mana si l-as ajuta pe om cu ce pot. Si daca eu fac asa, il ajuta si Hristos pt ca El e mai bun decat mine. Si cu toate astea, problema mea nu e rezolvata.
Am ajuns la concluzia ca ma depaseste pedagogia divina iar singuratatea tot singura trebuie s-o car si uneori obosesc rau.
alex
iulie 18, 2014 @ 10:14 pm
Va recomand sa urmati pe Sf Ioan Gura De Aur ca zice : “Să aducem oamenii la Hristos prin modul nostru de viată.” http://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.ro/2012/03/cugetari-ortodoxe.html?m=1
marius
iulie 18, 2014 @ 10:41 pm
Buna tuturor !
Am o durere destul de mare cand vad ca atat de multi tineri considera singuratatea
o cruce prea grea (desi jugul lui Hristos ar trebui sa fie usor) si chiar cred ca aceasta apasare ii face pe multi egoisti, cu gandul mai mult la realizarea pe plan personal-familial si prea putin cauta sa isi foloseasca timpul intr-un mod cat mai folositor persoanelor din jur. Eu ma dau ca exemplu fiindca niciodata nu am avut ca obiectiv de viata sa am sotie si copii fiindca as irosi energie si timp pt, acest scop unic fara sa iau seama ca am pt. ce muncii si ma ruga. Ca rezultat la aceasta atitudine primesc f. multe multumiri, imbratisari care ma motiveaza ca sunt util planului bunului Dumnezeu. De asemenea cu acest mod firesc pt. mine de a trai am avut si am cateva relatii f. placute cu fete care simt ca incerc sa dau ce e mai bun(fiindca nu dau de la mine ci Domnul imi da). E drept ca nu am fost nicodata f. strict cu principiile crestine scrise in carti duhovnicesti asta insemnand ca am si pacatuit dar cand iti exprimi dragostea, poate si ura uneori in cazul meu nu trebuie sa fim ca fariseii si sa criticam dupa gandire si reguli facute de om.
Domnul sa ne binecuvanteze prieteni !
romeo
iulie 19, 2014 @ 6:07 am
Pai vezi Sica tu privesti lucrurile din punctul de vedere a unuia care a pacatuit (si poate mai pacatuieste). Scopul tau nu a fost niciodata sa ai o familie ,deci nu ai pierdut nimic ,din contra ai realizat ceea ce ti-ai dorit.De fapt cam asta si era ideea conturata de Cristina .Cel ce a cazut in pacat reuseste sa aiba de toate ,chiar si ceea ce nu isi doreste (din punct de vedere pozitiv) ,in schimb acel om care cauta sa se mentina curat pana la casatorie nu prea reuseste sa obtina acea familie spre care tinde foarte mult .
Kore
iulie 19, 2014 @ 9:55 am
@sica
Prietene, am inteles bine exprimarea “[b]am avut[/b] si [b]am [/b]cateva [b]relatii [/b]f. placute cu fete”? Si in acelasi context mentionezi egoismul unora care vor sa se daruiasca dar numai unei singure persoane? Daca si la tine cuvantul „cateva” inseamna mai mult de unu, eu as zice sa te mai gandesti la problematica egoismului.
Apoi mai spui „am si pacatuit dar cand iti exprimi dragostea […]”. Exprimarea dragostei fata de cineva de sex opus nu inseamna sa te cunosti in sens biblic cu respectivul/ -a; sexul pre-marital se cheama desfranare, folosirea omului de catre om, neputinta de a se stapani, noviciat emotional, etc, dar nu dragoste.
Femeia cu care un barbat are relatii intime ii poarta celulele in ADN-ul ei pana la moarte, oricata iertare ar primi la spovedanie atat domnul cat si doamna. Asta are afecte biologice dar mai ales spirituale pe care in cazuri de trezire la realitate tot Hristos e chemat sa le dreaga. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca ce a spus Hristos ca e imputit – adica pacat – ramane asa oricata cosmetizare si parfumare ar suporta din partea omului, in orice context istoric, social, economic s-ar afla. Asa cum cealalta parte a lunii e intunecata, tot pacatul are – fara nici o exceptie – plata lui. Problema e ca de multe ori pretul e platit de altii nu de hedonisti, carora le pasa foarte putin spre deloc de ceea ce fac.
Boitos
iulie 21, 2014 @ 9:55 am
Atata tura-vura pt nimica toata.
S-a discutat despre subiecte din asta de e plin site-ul .
Pur si simplu nu stiu cum sa va fac sa intelegeti ca nu aveti de ce va pare rau.Cei la care li-i se pare ca nu vor gasi ceva bun pt ei ( sot sau sotie) , pur si simplu se comporta ca si cum nu ar mai exista Dumnezeu.Ca si cum le-ar stii ei pe toate si gata, sunt condamnati la singuratate si suparare .Isi stiu viitorul.
Dar sculati-va mai oameni buni.Ce e cu voi?
Mai inteleg ca 1-2-3 saptamani tot asa dar gata.
Terminati cu gandurile astea.
Voi cand va uitati in oglinda ce vreti sa vedeti:
-un om destrabalat ( nu pot sa spun aici cuvinte urate )
-sau un om cinstit?
Degeaba va veni sa va spuna o lume intreaga ca asa se traieste , ca asa e moda daca Dumnezeu nu cere altceva atunci incercam sa facem ceea ce se cere.
Ca ne mai impiedicam, da e normal, dar ne sculam si mergem mai departe.
Capul sus si cu Dumnezeu inainte.Ca alta solutie nu avem.
alex
iulie 21, 2014 @ 8:40 pm
Toate ale voastre cu dragoste sa se faca spune Sf Ap Pavel. Deci cand sfatuim sa fim blanzi si rabdatori caci oricine poate pati aceste lucruri.Tineti va mintea la Iad si nu deznadajduiti spunea Sf Siluan Athonitul.E greu de facut dar sa incercam macar.Orice sfat sa fie spus cu iubire si blandete.