Nu-ți fă planuri de viitor fără a-L consulta pe Dumnezeu

Mai sunt două zile și intrăm într-un nou an. E vremea bilanțurilor, momentul când fiecare om / familie / comunitate / organizație / asociație / companie trage linie și se uită în urmă să vadă cum a fost anul care a trecut. Este un lucru firesc și de încurajat, pentru că analizându-ne evoluția pe ultimul an putem trage anumite concluzii în legătură cu faptele noastre, separând ceea ce am făcut bine, de ceea ce am făcut rău. Iar pe viitor, având în minte greșelile anterioare, să le corectăm, iar ce am făcut bine să facem și mai bine.

Trecerea în următorul an aduce firesc gânduri spre viitor și felurite planuri. Mi-aduc aminte că fiind acasă la un prieten de revelion, el avea pe hol o tablă unde fiecare își scria ce-și propune pentru anul următor. Țin minte și acum că am scris: „La anul vreau să mă însor”. N-a fost așa, m-am însurat abia după doi ani.

Aș vrea să discutăm acum care ar trebuie să fie atitudinea noastră creștinească în raport cu plnaurile de viitor. Ca punct de plecare am ales un text minunat din Epistola Sfântului Apostol Iacob, capitolul 4, versetele 13-17, din Noul Testament:

„Veniţi acum cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga, Voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere. În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea. Şi acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea. Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face păcat are.”

Pentru majoritatea dintre noi ar trebui să fie evident că adesea în viață se întâmplă lucrurile altfel decât le planificăm. Ba mai mult, uneori viața ni se schimbă radical fără voia noastra, din cauza unor boli, accidente, suferințe, despărțiri, certuri, situații economice grele sau datorită unor oportunități / persoane care ne influențează viața în bine. Sunt sigur că fiecare din noi am avut planuri de viitor care nu s-au realizat și dezămăgiri pe plan personal și profesional, care ne-au învățat să fim mai precauți atunci când vine vorbă să ne lăudăm cu planurile noastre.

Sfântul Apostol Iacob ne atenționează mai întâi că noi, oamenii neputincioși, nu avem puterea nici să ne aranjăm ziua de mâine după placul nostru, darămite să facem planuri pe câteva luni sau pe următorii ani.

Este de ajuns o secundă ca să schimbe viețile a mii de oameni!

Este de ajuns un om care să dea peste cap o mie de planuri.

Este de ajuns o ploaie zdravănă, un polei de câteva ore, o ninsoare de trei zile, sau o lege adoptată de Parlament, ca să pună în mișcare sute de mii de oameni și să le schimbe cursul vieții pe termen scurt, mediu sau lung.

Uneori este de ajuns un gând sau un simplu gest al unei persoane, pentru a-ți schimba toată ziua. Alteori teama sau nesiguranța împlinirii unui plan aduc după sine eșecul.

Solomon spune în proverbele sale:

„Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii ce-aduce următoarea.” (Proverbe 27, 1)

Trăim toți în aceeași lume și deciziile mele le influențează pe ale aproapelui meu, iar deciziile lui mă influențează pe mine și mulți alții. Ne influențăm unii pe alții puternic și din acest motiv planurile unora ajung la finalitate și ale altora nu. Dacă s-ar împlini planurile de viitor ale fiecărui, oare n-am trăi într-o lume de coșmar?

Sunt unii oameni care-și doresc toți banii din lume, alții toată puterea, alții toate femeile, alții să mănânce și să bea până la refuz, alții să fie lăudați… alții să fie staruri…

Dacă am auzi planul de viitor al fiecărui om din lumea această probabil ne-am speria…. pentru că sunt sigur că am auzi și multe prostii… multe planuri care prin împlinirea lor ar aduce suferință celor din jur.

Aici intervine Dumnezeu, arbitrul lumii noastre, Cel care știe să pună stop dorințelor egoiste și planurilor diabolice. Bineînțeles nu în totatlitate, pentru ca nu cumva să creadă cei răi că pot face răul pentru că oricum Dumnezeu așează lucrurile bine, iar cei buni să nu mai lucreze binele și să creadă că face Dumnezeu totul în locul lor.

Anul viitor multe planuri nu se vor împlini, altele se vor împlini parțial, altele în totalitate, și asta în funcție de cât de mult se apropie acele planuri de voia lui Dumnezeu.

Dar care este voia lui Dumnezeu? Să aducă pace între noi și să ne mântuiască!

Prin urmare, Dumnezeu – arbitrul va împlini planurile noastre, combinându-le în funcție de cât de mult bine fac ele lumii noastre și nouă înșine.

Revenind la Sfântul Apostol Iacob, următorul argument al lui este faptul că viața omului este abur, e trecătoare, și imediat se duce… mai precis ne aduce aminte că putem muri oricând, în orice secundă… chiar și acum. Dar oare suntem pregătiți de moarte? Suntem conștienți unde ne ducem? Avem conștiința curată în fața lui Dumnezeu?

Prin urmare în planurile noastre de viitor ar trebuie să luăm în considerare și gândul la moarte și pregătirea noastră pentru judecata lui Dumnezeu, pentru Împărăția Cerurilor.

Amintiți-vă de bogatul care a strâns destule bogații și vrând să se oprească și să le savureze în tihnă, aude de la Dumnezeul nostru: „Nebunule!, în noaptea aceasta îţi vor cere sufletul. Şi cele ce-ai pregătit ale cui vor fi?” (Luca 12, 20).

Planurile noastre de viitor ar trebuie legate de gândul că într-o zi vom muri, ar trebui legate de dorința de a dobândi bucuria comuniunii cu Dumnezeu în rai, și nicidecum doar de ceea ce vom face aici pe pământ.

Al treilea sfat pe care-l dă Sfântul Iacob în acel text este să ne gândim că vom împlini toate ale noastre doar cu voia lui Dumnezeu, și nu stă în puterea noastră a împlini un plan.

Sfântul Apostol Pavel confirmă acest lucru prin exemplul lui personal, condiționând ceea ce va face pe viitor de voia Domnului:

„Trebuie negreşit ca sărbătoarea care vine s’o fac la Ierusalim; dar, cu voia Domnului, mă voi întoarce iarăşi la voi“ (Faptele Apostolilor 18, 21).

„Dar voi veni la voi degrabă – dacă Domnul va vrea – şi voi cunoaşte nu vorba celor împăunaţi, ci puterea lor” (1Co 4, 19).

Și iarăși zice:

„Că nu vreau să vă văd acum doar în treacăt, ci nădăjduiesc să rămân la voi câtăva vreme, dacă Domnul va îngădui” (1Co 16, 7).

Sfântul Iacob finalizează acest discurs avertizându-ne că orice laudă de acest fel: că vom face pe viitor, și vom drege, și vom ajunge, și vom construi, și vom avea, și vom aduna, și vom mișca lumea… e rea și este un păcat înaintea lui Dumnezeu. Este trufie goală.

În concluzie, un creștin adevărat, se gândește la viitor, dar se lasă în mâinile lui Dumnezeu, ca Unul ce știe mereu mai bine ce avem nevoie și ce ne este de folos.

Ar fi bine să discutăm în rugăciune cu Dumnezeu despre planurile noastre.

A nu pune accent pe planurile de viitor înseamnă să te străduiești să te bucuri mai mult de prezent. Iată de ce Dumnezeu ne va îndemna mereu să fim atenți la clipele prezentului… unicele momente care sunt în puterea noastră de a le schimba.

Înainte de toate ar trebuie să mulțumim pentru tot ce avem și abia apoi să ne gândim la viitor.

„Nimic nu laudă şi iubeşte atâta Dumnezeu ca sufletul blând, smerit şi recunoscător” (Sf. Ioan Gură de Aur).

Doamne ajută!

(Claudiu Balan)