Plugușorul de la Târgșor
Aho, aho copii și frați,
Stați puțin și nu mânați
Că-s trudiți boii bălțați,
Și-am ajuns l-ai noștri frați,
Cu mulți ani împovărați.
Hai fraților ce-așteptați
Deschideți ușile voastre
Să intre vorbele noastre!…
Hai voinici și mai strigați
Că găzdașii nu-s culcați,
Îndemnați voinici flăcăi hăi, hăi!
Nu nu țineți lângă ușe,
Frați de lanț și de cătușe
Oari ne-am chinuit degeaba
În beciurile din Suceava,
Sau în iadul din Jilava?!
Frații noștri din Pitești,
Aiud, Gherla, Văcărești,
Amarnic v-au blestemat
Pentru blidul de mâncare
Acceptând reeducare
Ați primit un blid de linte
Satanice-nvățăminte!…
Ați băgat în închisoare
Pentru pachet și scrisoare
Părinți, frați și surioare.
Nu vă temeți, Domnu-i mare,
Și milostiv în iertare,
La căință și-ndreptare.
Îndemnați voinici flăcăi
Din bice și zurgălăi hăi, hăi!
Să nu faci rău unui frate
Pentru pachet sau o carte
Că de-ai făcut rău sau bine
Mănânci tot un sfert de pâine,
Astă seară bunăoară
Mâncat-ai o ciorbă chioară
Cum am mâncat și eu,
Prieten sau fratele tău!
Câte cătușe tu vezi,
Arme, lanțuri sau obezi
Către noi sunt îndreptate
C-am pus preț pe libertate
Iată-ne-n groapa murdară
A vânzătorilor de țară
Dar noi nu ne știm vreo vină
Știm că ne-am născut din tină
Și Domnul ne-a dat lumină.
Ne-a supranumit Români
Și ne-a botezat Creștini
Fraților hai să dăm mâna
Nouă Crucea ni-e stăpâna
Trădătorul și dușmanul
Ei ne pângăresc azi neamul
Cu secera și ciocanul,
Neamul nostr-adevărat
Din oraș și de la sat
Acolo în astă seară
Vin cu plugul și ne ară
Prieteni și colegi din țară,
Iar pe inimile noastre
Ar-un plug cu șase brazde
Nu cu boi, ci trag la ele
Suferințe, zbucium, jele…
Sămânța ne-o dă mereu
Numai Bunul Dumnezeu
Ca pe inimi să ne crească
Flori de dragoste frățească
Ia sunați din clopoței
Strigați la bălțați, hăi, hăi!
Lacrimile mamei tale
Se-ntâlnesc cu a mamei mele
Și te plâng copil iubit
Ce și-acuma ai lipsit
Un colac frumos acasă,
Sfințește fața de masă
Pentru cei ce-n astă seară
Vin cu plugul și ne ară.
Atunci mama îi privește
De loc nu se-nveselește
Ia colacul și îl frânge
Apoi plânge, plânge, plânge…
Îl sărută și-l împarte
Apoi plânge mai departe
Sfânta zi a libertății
Sfântul Soare al dreptății,
Toți dorim ca să răsară
Peste scumpa noastră țară.
Sunteți singuri izolați
Fără părinți, fără frați,
Ca o pleavă aruncați;
Nu ne temem, astea toate,
Le-om trece cu sănătate
Căci avem un Tată-n cer
Și o mamă tot la fel
Și un Fiu ce ne-nfrățește
Și cu harul ne sfințește.
Umila noastră urare
Primiți-o la izolare
Nu cerem colaci, nici bani
Ci dragoste… La mulți ani!
(Grigore Istrate – Istoria în lacrimi. Episodul Târgșor și altele, Vol II, de Luca Călvărăsan, pag. 210-213)