Pocăinţa aduce sufletul la bunătatea cea dintâi
Negrăit de mare este mila lui Dumnezeu, ea putând schimba prin pocăinţă inimile noastre rele în bune, pe cele mânioase în blânde, pe cele iubitoare de sine în iubitoare de Dumnezeu, pe cele desfrânate în cuminţi, pe cele iubitoare de agoniseală în unele neiubitoare de agoniseală, pe cele leneşe în râvnitoare, pe cele trufaşe în smerite, pe cele iubitoare de desfătări în înfrânare, pe cele moarte în vii. Aceasta e o minune actuală, o prefacere, o nouă existenţă şi înnoire! Pentru aceasta, să dăm slavă Domnului nostru Iisus Hristos împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt Cel de-viaţă-făcător.
Cine are nevoie să se pocăiască: noi sau Domnul, înaintea Căruia ne căim? Fireşte nu Domnul, ci noi, păcătoşii, vinovaţi faţă de El, necontenit cu fapta, cu cuvântul şi cu gândul. Noi avem nevoie să restabilim neîncetat comuniunea cu Dumnezeu, neîncetat surpată. Dacă vom rupe această comunicare vitală, sfântă şi fericită cu Dumnezeu, fără de care făptura nu poate duce o viaţă fericită ci este sortită să se chinuiască fără de sfârşit, ne paşte o îngrozitoare şi nesfârşită nenorocire.
Sufletul este creat după chipul lui Dumnezeu, dar păcatul l-a denaturat şi l-a făcut după chipul diavolului, cel ce s-a lepădat de Dumnezeu şi este plin de tot răul şi viclenia, astfel încât sufletul s-a făcut rău şi viclean după chipul diavolului. Pocăinţa, marele dar pe care ni l-a dat Dumnezeu, Cel mult-milostiv, aduce sufletul la bunătatea cea dintâi, îl face iarăşi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, îi şterge desfigurarea pricinuită de păcat şi îi redă frumuseţea dintâi, readucandu-l intr-o comuniune fericită cu Dumnezeu. De asemenea şi toate Tainele – Botezul, Mirungerea, împărtăşania, Preoţia, Maslul, Nunta – sunt de trebuinţă nu lui Dumnezeu, ci nouă pentru restabilirea şi susținerea comuniunii nostre fericite cu Dumnezeu; de asemenea, dumnezeieştile slujbe de fiecare zi, din posturi, din zilele de sărbătoare şi duminici, ne sunt de trebuinţă nouă, nu lui Dumnezeu, Care nu duce lipsă de nimeni şi de nimic.
