Meditații la Sfânta Scriptură: 02. Pocăința este dinamica sufletului spre veșnicie
Astăzi vă propun o meditație dintr-un psalm a lui David:
Psalmul 10, versetul 6
“Domnul cercetează pe cel drept și pe cel necredincios, iar cel ce iubește nedreptatea își urăște sufletul său.”
Observați ce interesant: Cel ce iubește nedreptatea, adică cel ce păcătuiește permanent, iară și iară, ajunge în timp să-și urască sufletul său, adică să-i fie scârbă de el însuși. Păcatele îi murdăresc sufletul, îi scad puternic stima de sine, îl fac să se simtă mizerabil cu el însuși. Paradoxal, cu cât ești mai murdar cu atât tânjești mai mult după curăție… O stare sufletească mizerabilă poate fi transformată prin pocăință într-o stare de disponibilitate către Dumnezeu, de însetoșare după Harul Lui.
Iată de ce Domnul Hristos răspunde arhiereilor și bătrânilor poporului iudeu: „Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.” (Matei 21, 31)
Și iarăși zice:
Ioan capitolul 12, versetul 25
“Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică.”
A-ți urî sufletul e o urmare logică la a-ți vedea păcatele, la a cerceta mizeria din tine. Pocăința pune în mișcare tot răul din noi, folosindu-l ca monedă de răscumpărare înaintea lui Dumnezeu. Noi îi dăm lui Dumnezeu păcatele noastre, El ne dă harul Său.Pocăința este dinamica sufletului spre veșnicie, zicea părintele Rafail Noica.
Doamne ajută!