Pocăinţă şi dărnicie
Evanghelia care se citeşte în această zi în timpul Deniei (Ioan 12, 17-50) arată înteţirea sau intensificarea conflictului dintre mai-marii cărturarilor şi fariseilor, pe de-o parte, şi Iisus, pe de altă parte. În această Evanghelie, Iisus prevesteşte: ,,acum este judecata acestei lumi, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, ii voi trage pe toţi la Mine” (Ioan 12, 31-32). Apoi, în Evanghelie, se precizează: ,,Iar aceasta zicea arătând cu ce moarte avea să moară” (Ioan 12, 33). Apoi Iisus îndeamnă la urmarea lui Hristos-Lumina şi la priveghere: „Umblaţi cât aveţi Lumina, ca să nu vă prindă intunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi Lumina, credeţi in Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii” (Ioan 12, 35-36).
Evanghelia care se citeşte în timpul Liturghiei Darurilor mai inainte sfinţite (Matei 26, 6~16) vorbeşte despre femeia păcătoasă care, la cina din casa lui Simon Leprosul, a turnat mir de mare preţ pe capul lui Iisus pe când şedea la masă. Cântările liturgice ale acestei zile combină ceea ce se spune despre femeia aceasta in Evanghelia după Matei cu ceea ce se spune în Evanghelia după Luca (7, 36-50), pentru a pune în contrast dărnicia şi smerenia acestei femei cu lăcomia şi viclenia lui Iuda“, vânzătorul sau trădătorul lui Iisus: ,,Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale!”.
În altă parte, concluzia contrastelor devine cerere a darului pocăinţei: “Când păcătoasa aducea mirul, atunci s-a înţeles ucenicul cu cei fără de lege. Aceea se bucura turnând mirul de mult preţ, iar el se grăbea să vândă pe Cel fără de preţ; aceea a cunoscut pe Stăpânul; iar acesta se despărţea de Stăpânul; aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob vrăjmaşului. Rea este lenevirea, mare este pocăinţa, pe care dăruieşte-o mie, Mântuitorule, Cel ce ai pătimit pentru noi, şi ne mântuieşte pe noi ”.
Se vede că aceste prime trei zile ale Săptămânii Sfintelor Patimi sunt încă “zile de pocăinţă”, ca şi cele din Postul de patruzeci de zile, întrucât ele cuprind încă rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Doamne şi stăpânul vieţii mele.
În Sfânta şi Marea Miercuri, în timpul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, după ce preotul a ridicat darurile de pe Sfânta Masă, mai rosteşte pentru ultima dată rugăciunea de pocăinţă a Sfântului Efrem Sirul. Aceasta este ultima Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite întrucât în Sfânta şi Marea Ioi Hristos cheamă la Cina cea de Taină pe cei ce s-au curăţit de păcate prin post şi pocăinţă. Aceasta arată că numai prin pocăinţă ne putem apropia de Cina cea de Taină, ea fiind anticipare a jertfei Mielului-Hristos, întrucât ,,Paştele nostru Hristos S-a jerflit pentru noi” (1 Corinteni 5, 7).
(Foame şi sete după Dumnezeu – PF Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)