Poftesti la frumusetea femeilor?
Întrucât trăim într-o societate sexualizată până în măduva oaselor, într-o lume în care anormalul a devenit normă socială, într-o lume în care stimulii vizuali agresează şi lezează orice măsură a bunului simţ, vom vorbi de una dintre cele mai grele şi mai răspândite probleme pe care starea actuală a lucrurilor o proiectează pe relaţia dintre bărbat şi femeie: poftirea bărbatului, sau altfel spus erotismul ascuns în fantezii şi gândurile bărbatului față de femeia străină. Este de ştiut că poftirea nu este proprie numai bărbatului ci şi femeii, însă poftirea în gând este tipică bărbatului precum şi ispitirea prin trup este tipică femeii, şi de aceea vom vorbi acum doar despre poftirea bărbaţilor la frumuseţea străină.
Fie că este vorba de bărbaţi tineri sau mai puţini tineri, săraci sau bogaţi, educaţi sau mai puţin educaţi, manifestările sunt aceleaşi: gânduri pătimaşe la văzul unei femei frumoase. De nenumărate ori am văzut băieţi tineri şi bărbaţi în toată firea poftind şi făcând remarci ruşinoase la adresa fetelor tinere de pe stradă, la adresa surorilor, verişoarelor şi chiar a mamelor propriilor prieteni, ba chiar şi remarci grosolane la imaginea femeilor expuse sub formă de panouri publicitare pe stradă, şi toate acestea cu o uşurinţă şi o lipsă de ruşine de nedescris.
Cu amărăciune mărturisesc că acest păcat este atât de răspândit în rândul bărbaţilor, şi mai ales a tinerilor, ba chiar şi în rândul unora dintre bărbaţii credincioşi, încât va trebui să arăt de ce poftirea femeii este un păcat, şi mai ales un păcat greu, cu grele consecinţe asupra propriei persoane, a familiei şi a întregii societăţi.
În primul rând, gândul de a dori o femeie străină este o înjosire tacită a acesteia, pentru că ea nu mai este privită ca persoana ci ca obiect, subiect şi sursă de plăcere sexuală proprie. Prin gândurile pătimaşe, bărbatul deformează în mintea sa, chipul real al femeii, adică chipul şi asemănarea cu Dumnezeu, în chipul pervers şi ireal al unei „femei” care nu este decât o sluţire a gingăşiei şi delicateţei femeii reale.
În al doilea rând, bărbatul care pofteşte la o femeie, încalcă demnitatea ei de soţie şi mamă. Datorită expunerii la pornografie, are bărbatul de astăzi o strâmbă viziune asupra femeii: o vede doar ca femeie nu și ca viitoare mamă. Dar femeia, prin natura ei, este potențială mamă, aşadar orice încălcare a menirii de mamă nu este decât o încălcare a integrităţii sale ca persoană. Aşa a lăsat Dumnezeu ca rolul de mamă să facă parte din persoana şi personalitatea femeii, iar dragostea trupească să se desfăşoare numai în cadrul căsătoriei, având întotdeauna că finalitate copiii. Iar copiii nu sunt doar rod al dragostei dintre bărbat şi femeie ci şi o palmă dată peste plăcerea trupească care, fără responsabilizare, duce firea umană în robia plăcerii, ca patimă. Ori în societatea şi vremurile în care trăim, copiii nu mai sunt văzuţi ca rod firesc al dragostei dintre soţi, ci ca o povară care îngrădeşte plăcerea şi care trebuie eliminată pentru ca plăcerea să primeze. Aşa a apărut gândul că se poate evita sarcina prin contracepţie, adică evitarea responzabilizarii plăcerii, şi tot aşa mai aflăm că acesta este unul din factorii care au amplificat şi mai mult patima poftirii în rândul bărbaţilor. Căci există această ruptură psihologică în rândul majorităţii bărbaţilor, de a căuta mereu gustul plăcerii trupeşti, însă de a refuza responsabilitatea care se naşte din această plăcere. De aceea bărbatul tinde să poftească cu uşurinţă orice femeie, căci el nu se gândeşte decât la plăcerea trupului, nu însă şi la faptul că pentru această plăcere este obligat să dea curs menirii de mamă a femeii, purtând şi el răspunderea de tată.
Dar mai ales, Dumnezeu a lăsat ca orice bărbat să fie pentru o singură femeie, şi orice femeie să fie pentru un singur bărbat. Şi însăşi dragostea dintre bărbat şi femeie cere exclusivitatea sentimentelor și dorințelor, adică fidelitatea totală, unul faţă de celălalt. De aici înțelgem că o terţă persoană, nu-şi are locul şi rostul sub nicio formă de poftire, nici măcar într-un gând trecător, căci bărbatul care poftește la altcineva decât soția lui n-ar fi decât un trădător al dragostei şi a fidelităţii în universul său intim.
Că este trădător al dragostei faţă de soția ori vitoarea sa soție, se vede şi dintr-aceea că niciun bărbat care poftește la frumusețea străină nu ar suporta gândul ca soţia/prietena să poftească la frumuseţea altui bărbat, precum pofteşte el la frumuseţea străină. Din atare reflexie, bărbatul care pofteşte află şi răspunsul la cum ar trebui să admire o femeie străină: aşa cum şi-ar dori el ca propria femeie să admire alţi bărbaţi. Mergând mai departe pe aceeaşi linie, înțelegem că niciun bărbat nu ar suporta gândul şi ideea ca alţi bărbaţi să aibe gânduri de desfrânare faţă de soţia şi mama sa, pentru că soţia este doar a sa şi mama este doar a tatălui său. De aici îl întrebăm pe bărbatul desfrânat cu gândul: cum de pofteşte la frumuseţea străină, ştiind că pofteşte la soţia, prietena sau mama unui bărbat ca şi el? Răspunsul îl ştie şi el chiar dacă nu-l recunoaşte: patima desfrânării i-a surpat cenzura ruşinii.
Şi în final, poftirea frumuseţii străine nu este decât un act de pierdere a propriei libertăţi. Raţiunea nu mai stăpâneşte simţurile, ci simţurile stăpânesc raţiunea, iar aceasta din urmă devine sclavă a plăcerilor ivite în gând. De aceea nu pot asemăna un bărbat aprins de frumuseţea femeii străine, decât cu un câine în călduri care nu ştie, nu se gândeşte şi nu-şi doreşte decât satisfacerea propriei plăceri imediate. Un bărbat care nu ştie să-şi stăpânească dorinţele faţă de frumuseţea străină, nu este decât un bărbat rob al propriilor fantezii şi dorinţe pătimaşe.
Apoi lucrurile nu se opresc aici căci poftirea bărbaţilor a adus şi aduce nespus de multă suferinţă, şi mulţi sunt cei care îl arătă cu degetul pe bărbatul desfrânat. Poftirea, fiind un păcat cu gândul, îşi are izvor şi sălaş în microcosmosul bărbatului (în psihicul acestuia), dar cu consecinţe grele în macrocosmosul în care vieţuieşte: familia şi societatea. Pornind pe urmele bărbatului curvar, căci aşa se numeşte defapt bărbatul care pofteşte la frumuseţea străină, constatăm că el este principalul factor în destrămarea familiei creştine. Cum aceasta? Obişnuit din tinereţe cu desfrânarea minţii, calcă mai târziu pragul căsătoriei revărsând în sânul familiei mizeriile pe care le-a strâns până atunci. Aşa se face ca nărăvit de plăcerea trupului, fuge de răspunderea de tată, încurajând şi determinându-şi femeia legiuta să se ferească de naşterea de prunci, căci naşterea de prunci i-ar ştirbi din satisfacerea plăcerii de care este dependent. Iar dacă Doamne fereşte, îi rămâne femeia însărcinată, o determină să facă şi păcatul strigător al uciderii propriilor copii.
Dar grozăviile desfrânării cu gândul din timpul tinereţii merg şi mai departe căci bărbatul adulterin, când se va învoi cu greu spre aducerea de prunci pe lume, nu va păzi curată sarcina, căci nefiind învăţat cu înfrânarea gândurilor, pornirile trupului nici măcar atât nu le va înfrâna. De aici se nasc copii cu moştenirea unei înclinaţii spre sexualitate exacerbată, încăpăţânaţi şi greu de educat. Apoi, nu numai că aceşti copii vin pe lume încărcaţi de poverile desfrânării tatălui, dar nici măcar nu au ceva bun de învăţat într-ale mântuirii de la tatăl lor. De va fi copilul parte femeiască, tatăl nu o va învăţa bună cuviinţă, mai ales în ceea ce priveşte îmbrăcămintea, devenind pricină de ispită şi sminteală a altor bărbaţi. Iar de va fi copilul parte bărbătească, cu atât mai rău va fi, căci nu numai că nu-i va mustra viitoarele desfrânări ale fiului, ci i le va şi încuraja. Iată aşa, desfrânarea din gândul bărbatului se revărsa peste copiii săi şi se propagă în timp peste întreaga societate.
Şi de-ar fi numai atât necazul poftirii bărbatului, însă isprava şi mai mare se întâmplă când gândurile poftirii la frumuseţea străină nu-i mai dau pace până nu le aşterne şi în faptă. Aşa se face că la prima ocazie, după ani de căsnicie, acesta cade în escapade amoroase cu vreo femeie depravată ca şi el, satisfăcându-şi dorinţele bine ascunse până atunci. Nu puţine sunt cazurile în care am fost şocaţi când am primit vestea că bărbaţi pe care îi credeam familişti convinşi, au dat bir cu fugiţii din sânul familiei pe poarta infidelităţii conjugale. Şi mulţi nu găsesc răspuns pentru această schimbare „bruscă” de atitudine după 5, 10-20 de ani de dragoste „fericită”. Dar iată răspunsul: cauza nu este alta decât poftirea cu gândul din timpul tinereţii, ce a stat ascunsă în minte precum sămânţa în pământ, dospind cu trecerea anilor pădure de spini, adică trădarea dragostei şi în faptă. Aşa se destrămă de multe ori familia creştină: de la gândurile poftirii faţă de frumuseţea străină. Iată cum un pui de şarpe înfiripat în gând, creşte odată cu trecerea vremii muşcând năprasnic şi vărsându-şi veninul ucigaș în gâtul familiei creştine şi al întregii societăţi.
Câte femei părăsite de bărbaţi desfrânaţi nu plâng acum? Câţi copii nu rămân marcați pe viaţă din pricina divorţurilor cauzate de adulterul tatălui? De unde toate acestea? De la un simplu gând de a pofti la ceea ce nu se cuvine, căci tot de la un gând au ajuns şi unii îngeri diavoli.
Aşa că bărbaţilor, atenţie mare la gânduri, pentru că peştele de la cap se împute. Nu degeaba ne-a spus Hristos: „Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.”
omp
iunie 17, 2010 @ 12:35 pm
Elaborat si obiectiv articol…
Obsevatie: cred ca prin natura sa, orice barbat / baiat (cel putin hetero, indiferent de temperament) se simte atras (mai ales daca are ghinionul ca femeia sa fie si frumoasa pe deasupra) de partea feminina… Eva fiind „modelata” din coasta lui Adam, cred ca e normal ca acesta sa simta „nevoia” de a-si completa „lipsa” „donata” in timpul somnului… [b]aceasta atractie fiind – deci – cat se poate de fireasca si reciproca[/b]… problema e – dupa cum bine a punctat Razvan – dificultatea [b]de a reusi sa „vedem” in aproapele nostru DOAR chipul sau divin si NU o „completare” a propriului nostru EGO[/b]… [b]Mono-gamia/andria dar si fecioria spirituale – cred ca – sunt idealuri „realizabile” doar de catre un adevarat luptator cu propriul EGO[/b]… dupa deviza site-ului: [b]”Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu”…[/b](Sf. Maxim Marturisitorul)
daniela
iunie 17, 2010 @ 3:09 pm
Fara suparare,dar asa sunt barbatii din ziua de azi(animale) si pana la urma Romania va ajunge o tara a pacatelor,deja oamenii credinciosi sunt pe cale de disparitie…pacat,putea fi si altfel…
Admin
iunie 17, 2010 @ 4:31 pm
Daniela, si totusi e bine sa nu generalizam cu „asa sunt barbatii” ca si cum toti barbatii ar fi asa. Tot pe acelasi rationament s-ar putea trezi un barbat inselat de vreo fata de „treaba”, sa spuna ca „asa sunt femeile”, adica toate femeile. Ceea ce iarasi nu ar fi o judecata corecta. Deci inca odata, fara generalizari.
Nelu
iunie 17, 2010 @ 8:40 pm
🙂
A mai fost o tema de aceasta cu asa sunt femeile sau asa sunt barbatii atunci nu prea a iesit bine discutia .
Fiecare are slabiciuni , important e sa vrei continuu sa te indrepti . E usor de zis oricum . „Politica” e usor de tinut , practica ne omoara . ;-))
Nelu
iunie 17, 2010 @ 8:40 pm
Pardon nu tema , un comentariu la o postare precedenta .
Nelu
iunie 17, 2010 @ 8:59 pm
Cand avem vreme sa ne intarim cu rugaciunea , rugaciunea scurta si deasa ajuta foarte mult cand dau navala ispitele .
Totusi trebuie sa ma gandesc putin si la chinurile iadului si la ve ca urma caci voi da seama de orice cuvant spus in plus dapoi unul rau si mai departe mergand voi da seama de toate gandurile desfranate . Cel care va rabda pana la capat se va mantui .
Rugaciunea ma ajuta sa fiu cu Hristos si Hristos va birui patimile din mine , El imi va da odihna sufletelui meu . ” Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac” , si iarsi ” pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu ” .
Adriana
iunie 18, 2010 @ 6:37 am
Pana sa ajunga un barbat sot, toate femeile sunt frumuseti straine caci niciuna nu este (inca) a lui. Cum sa faca pentru a-si gasi o sotie daca nu pofteste la nici o femeie? S-ar face calugar in cazul acesta. Si se cunoaste bine fiziologia masculina bazata pe a pofti, care ii este necesara pentru a putea face copii. Trebuie insa facuta o diferenta intre a pofti in sensul de a-si imagina ca are un act intim cu o femeie, si la asta s-a referit Domnul ca nu este bine, si a pofti in sensul de a dori sa isi gaseasca sotie, caz in care nu poate face altfel decat sa priveasca fetele din jurul lui si sa isi doreasca si el una, fara insa a-si imagina si actul intim cu fata respectiva. Si avand obiceiul sa priveasca fetele din jurul lui in incercarea de a gasi una pentru el, nu mi se pare atat de ciudat ca obiceiul sa ramana si dupa ce o gaseste. Nu este de incurajat un astfel de obicei si dupa gasirea fetei, ci trebuie incurajata dragostea fata de fata gasita, iar obiceiul va disparea de la sine daca este inlocuit cu dragoste.
In orice caz, cred ca o abordare mai corecta si care ar da roade mai multe ar fi educarea spre iubire. Se spune mereu „asa nu” si se insista obsesiv pe asta, in loc sa se spuna „asa da” si sa se insiste pe partea pozitiva a lucrurilor, sa se insiste cu educatia despre cum anume trebuie facut, ca sa aiba omul nestiutor cu ce sa inlocuiasca cele rele din viata lui, pentru ca altfel, golul ramas il va umple tot cu ceva rau daca nimeni nu il invata si ceva bine. Vorbiti de o societate foarte sexualizata, este si vina mass-mediei, dar si a faptului ca acum tinerii se aleg ei insisi, nu mai sunt alesi de parinti ca pe vremuri, asa ca au dezvoltat obiceiul de a privi mai mult oamenii din jur ca sa vada pe cine aleg, obicei care apoi nu dispare decat daca este inlocuit cu o dragoste profunda fata de persoana aleasa. Asa ca, dupa parerea mea, o abordare mai rodnica ar fi educatia pentru respectul persoanei si pentru iubirea fiintei umane pentru sufletul ei.
Admin
iunie 18, 2010 @ 7:06 am
Adriana, dar in articol s-a vorbit cumva despre doua tipuri de a pofti? Poftirea este de un singur fel: indulcirea cu ganduri si dorinte de desfranare si nimic mai mult. Una este poftirea si alta este atractia fireasca a barbatului (fara pereche) fata de o femeie. In atractia aceasta fireasca nu primeaza dorinta sexuala si nu-si are locul vreo fantezie pentru ca asta presupune admiratia femeii ca om, ca persoana, nu ca obiect si sursa de placere. Este o diferenta enorm de mare intre cele doua ipostaze. Deci sa nu imprumutam termenul de poftire si pentru situatiile firesti ca si-asa avem destui termeni nefiresti careu au devenit „firesti” in societatea in care traim. Ex: „iubit(a)” folosit de cei care traiesc in concubinaj, „facem dragoste” – folosit de cei care desfraneaza (necasatoriti bine-nteles) si multe altele de acest gen.
Si ca sa nu mai lungesc vorba pe acest subiect, insusi Mantuitorul a fost scurt, clar si concis in exprimare, in ceea ce priveste poftirea…asa ca nu-si are rostul nicio dezbatere pe ceea ce inseamna poftire. Lamureste constiinta fiecarui barbat despre cand pofteste si cand nu.
Apoi ai spus ca „In orice caz, cred ca o abordare mai corecta si care ar da roade mai multe ar fi educarea spre iubire. Se spune mereu „asa nu” si se insista obsesiv pe asta, in loc sa se spuna „asa da” si sa se insiste pe partea pozitiva a lucrurilor, sa se insiste cu educatia despre cum anume trebuie facut”
Noua nu ni s-a parut ca am pus accentul obsesiv pe acesta problema, mai ales ca este atat de raspandita in randul barbatilor si nici nu se face mare caz de ea. In schimb femeile trag ponoase din greu datorita acestei batimi. Sa tacem? Eu zic ca nu e cazul.
Foarte bine ai spus sa se puna accentul pe educatie, caci acesta este cel mai important element, si care din pacate lipseste.
Dar cine trebuia sa faca aceasta educatie a barbatilor de a-i invata cum sa priveasca o femeie ca femeie si nu ca un obiect de placere?
Nu cumva mamele care s-au ocupat de orice numai de ingrijirea sufletului lor nu? Nu cumva mamele care le-au tolerat desfranarile? Nu cumva mamele si tatii care le-au si incurajat desfranarile? Iata cata importanta are femeia ca mama, in mantuirea copiilor sai.
Iar pentru femeile care au avut de suferit din cauza unor astfel de barbati, sa stie ca au sansa sa se revanseze, crescand baieti cu frica de Dumnezeu, iubitori de adevar si dreptate, nu de trup si dezdrabalare.
Ionutzu18
iunie 18, 2010 @ 8:11 am
Mi s-a mai spus si mie….”daca nu poftesti la trupuul ei…sau macar la frumusetea ei(a chipului) cum iti vei gasi nevasta?…o intrebare buna. In opinia mea, cred ca D-zeu o va scoate „in cale” pe respectiva/ul. Insa noi nu trebuie sa ne ingrijim prea mult de asta…trebuie sa ne rugam la El sa ne ingrijeasca de tot ce este bine si frumos. Oare suntem noi vrednici de a cere ceva sau a avea pretentii cu ceva in fata Lui? El stie ce este cel mai bine pentru noi…doar El cunoaste ce ne este bine si ce nu. Am auzit oameni zicand: „Off, era mai bine daca nu se intampla.”
Insa nu tu ti-ai dorit asta?…ai uitat?
„Iar cand va rugati nu cereti multe ca paganii caci ei au impresia ca sunt ascultati…Domnul stie de ce aveti voi nevoie” (Predica de pe munte)
Dorirea unei femei implinite oare nu reprezinta si o iubire de sine? Caci, de fapt, atunci cand un barbat pofteste sau se indragosteste de o femeie, se iubeste tot pe el intrucat isi satisface instinctul poftind-o.
Parintele Cleopa spune ca „pricina tuturor relelor este iubirea de sine”…perfect adevarat.
De ce suferi omule atunci cand altul are mai mult si tu nu?…de ce suferi cand unii primesc multe si tu nimic?…de ce clevetesti asupra celui cu salariul mai mare? De ce te intristezi cand vezi ca altul are o femeie mai frumoasa decat a ta? Dragilor, toata suferinta aceasta, mania, sunt urmari ale iubirii de sine.
Doar celui caruia ii pasa de ceilalti mai mult decat de sine, adica se leapada de sine, doar acela va fi cu adevarat liber si fericit. Nu e motivat sa sufere, nu e motivat sa se manie.
DRAGOSTEA NU REZULTA DECAT DIN IUBIREA DE SINE.
Daca iti alegi iubita/ul pentru frumusetea trupului ei/lui esti motivat sa te ingrijorezi ca te va insela…asa cum tu ai poftiti la frumusetea trupui asa si altii ca tine o vor face.
Iata cum grija cea lumeasca si apararea propriilor interese intervine. Este oare aici iubire?
Desigur, D-zeu a lasat parte barbateasca si parte femeiasca ca omenirea sa se raspandeasca pe tot pamantul.
Lepadativa de sine intru folos, nu in fata femeii sau barbatului pentru a va darui ei/lui.
Daca ne lasam in voia Domnului si ne vom calugari in loc sa ne casatorim (asa cum neam dorit), sa nu ne intristam, pentru ca asa a fost voia Lui cu noi, a fost randuit de EL destinul nostru.
(Sunt atatea de zis…cat de mult se leaga toate intre ele…)
Cam atat este ce am avut de zis despre subiectul asta.
D-zeu sa va binecuvinteze. 😀
Nelu
iunie 18, 2010 @ 8:25 am
@ Ionutzu81
„Caci, de fapt, atunci cand un barbat pofteste sau se indragosteste de o femeie, se iubeste tot pe el intrucat isi satisface instinctul poftind-o.”
Se face mare confuzie intre pofta trupeasca si dragoste pe care o simt indragostitii . Si „Admin” explica mai sus acest lucru .
Nu cred ca „DRAGOSTEA NU REZULTA DECAT DIN IUBIREA DE SINE ” . Cea ce spui tu aici se refera la pofta trupeasca .
Care nu face diferenta intre dragoste si pofta trupeasca inseamna ca nu a fost cu adevarat niciodata indragostit .
Iertare daca cineva s-a simtit jignit .
George Albu
iunie 18, 2010 @ 10:22 am
Nu am citit toate cele scrise mai sus dar din cat mi-am clatit ochii pe aici ce pot sa zic impotriva este ca toti care zic ca frumusetea unei femei nu conteaza in momentul indragostirii sunt niste mincinosi care se asund dupa deget. Logic vorbind e creatia lui Dumnezeu si toata e frumoasa, ca noi percepem altfel frumuseatea e problema fiecaruia in parte. Oricum faptul ca fetele stau mult in fata oglinzii fiti siguri ca nu o fac pentru ele ci pentru prietenii lor care admira asta chiar si dupa casatorie.
Concluzia mea este aceea ca sunt ferm convins ca nimeni nu isi alege prietena dupa cat de urata este. Omul e facut sa fie atras de frumos si de infinit.
Mai reflectati!
Admin
iunie 18, 2010 @ 10:33 am
George Albu, am citit toate cele scrise de tine iar concluzia este urmatoarea:
1. Inainte de a trage o concluzie este de bun simt, logic si rational sa citesti tot subiectul in urma caruia vrei sa tragi concluzia. Altfel concluzia nu poate fi decat una subiectiva.
2. Nu a zis nimeni aici ca frumusetea unui femei nu conteaza in momentul indragostirii, asa ca nu ai pe cine sa contrazici.
3. Concluzia conform careia nimeni nu isi alege prietena dupa cat de urata este, ramane o concluzie care nu spune nimic nou vreunui barbat/femeie.
Pe final, cred ca nu ai inteles care este mesajul articolului la care ai comentat, si cred ca faci confuzie intre „a pofti la o femeie”, si „a fi atras in mod firesc (nepatimas)” Te rugam, fii mai atent.
George Albu
iunie 18, 2010 @ 10:56 am
@ Ionutzu81
„Caci, de fapt, atunci cand un barbat pofteste sau se indragosteste de o femeie, se iubeste tot pe el intrucat isi satisface instinctul poftind-o.”
Eu am comentat numai fraza asta. Si bunul meu simt imi zice ca sa fim macar sinceri cand postam ceva public. Conform a ceea ce scrie pot deduce urmatoarele: faptul ca mananc, nu e o nevoie fiziologica ci este pofta mea patimasa de am satisface anumite nevoi? Sau ca omul doreste comuniunea cu Cel care l-a creat este tot o satisfacere a nevoilor proprii? Se poate admite si asta dar nu cu un substrat negativ asa cum l-am perceput eu. As zice ca e mai corect sa credem ca noi cautam ceea ce ne lipseste nu din dorinta de a satisface un egosim si de a ne implini golurile pe care din fericire le avem. Asa e si cazul cu comuniunea cu Dumnezeu, si cu cea a femeii si cea cu ceilalti semeni.
Judecand asta am presupus ca cel care a scris citatul are ceva impotriva frumusetii femeilor si ca asta ar fi un motiv pentru care noi nu am iubi corect.
Admin
iunie 18, 2010 @ 11:15 am
Pai vezi George ca daca nu spui concret la ce te referi cand tragi concluzii, se ajunge la confuzii? 🙂
Nici eu nu sunt de acord cu ceea ce a spus Ioanutzu81 acolo, la fel cum nici tu nu esti, la fel cum nici Nelu (care a comentat mai sus) nu este.
In primul rand Ionut a facut confuzia de a pune poftirea si indragostirea pe aceeasi treapta, ceea ce nu este deloc asa. Una este sa poftesti la o femeie si alta este sa te indragostesti de ea ca persoana(desigur daca nu ai deja pe altcineva, ca altfel indragostirea ar fi tot o poftire).
In al doilea rand, asa cum bine ai spus, noi cautam ceea ce ne lipseste si ne completeaza golurile firii, iar asta nu este egoism. Asa este natura barbatului si a femeii de a se atrage, cauta si completa reciproc.
Ca sa nu existe posibile confuzii pentru viitori cititori repet inca odata:
Poftirea este un pacat pentru ca tine de dorinta egoista de a satisface o pofta sexuala imaginara, fata de o femeie straina.
Atractia fireasca fata de o femeie tine de admiratia acesteia ca persoana (nu doar trupeste, ci mai ales sufleteste), dar admiratie fara imaginatii si dorinte patimase, caci unirea trupeasca tine doar de taina casatoriei, iar a dori sa gusti unirea trupeasca inainte sa se coaca dragostea sufleteasca, e ca si cum s-ar pune carul inaintea boilor.
Dragostea sufleteasca este cea care trage dupa sine si dragostea trupeasca, nu invers.
Admiratia fata de o femeie (cu scopul implinirii reciproce) este doar a barbatului care nu are prietena/sotie, altfel aceasta admiratie devine tradare in dragoste. Pentru un barbat care are o femeie in viata sa (prietena/sotie), celelalte femei sunt (ar trebuisa fie ) ca si surorile sale.
George Albu
iunie 18, 2010 @ 11:27 am
Si inca ceva, nu stiu unde se scrie aici sau in alta parte dar am o rugaminte. M-ar interesa un topic despre notiunea de libertate in gandire paulina. Adica mai practic ma intereseaza cum lucreaza legea in dobandirea libertatii. E o tema spinoasa dar mai multe pareri ar ajuta la dezvoltarea acestei idei. Daca se poate si ceva bibliografie ar fi super.
Admin
iunie 18, 2010 @ 11:38 am
Vom lua in considerare rugamintea ta, George.
Guest
iunie 18, 2010 @ 6:14 pm
Admin,
Acum vad ca mi-ai raspuns la postare. Educatia trebuie facuta nu numai de mama, ci si de tata, dar si la scoala, pe strada, oriunde. Oriunde se poate invata respectul fata de persoana de langa tine, si dragostea pentru sufletul omului.
Am o intrebare cu privire la poftire/atractie fireasca. Sotul pofteste la sotia lui sau nu? Daca raspunsul este „da”, atunci inseamna ca nu poftirea in sine o transforma pe femeie in obiect, ci poftirea fara acordul atat a persoanei poftite cat si a lui Dumnezeu. Si de altfel si in Biblie scrie de faptul ca copiii se nasc din poftire barbateasca. Si nici nu este nevoie sa scrie undeva acest lucru ca se vede foarte bine cum functioneaza organismul masculin. Daca insa raspunsul tau este nu, atunci ma abtin de orice alt comentariu pentru ca nu sunt deacord cu el. Te rog doar sa meditezi la ce s-a referit Sf. Ap. Pavel cand a zis ca pentru barbatul care arde este mai bine sa se insoare.
Sunt deacord cu tine in ceea ce priveste faptul ca pentru cel casatorit toate femeile trebuie sa ii fie ca niste surori, ori nu exista nici un fel de poftire pentru surori, dar nici atractie fireasca! Unde este limita atunci? Sa inteleg ca este permisa atractia fireasca fata de alte femei decat sotia? Eu cred ca totusi nu. Asa ca nu termenii creaza confuzia ci evitarea exact a vorbirii explicite prin care sa i se zica omului ca nu ii este permis sa aiba relatii intime decat cu o singura persoana, sotia unica, si asta nu doar in real, ci si in imaginar. Iar cel care este necasatorit si are astfel de dorinte (cel care arde) mai bine este sa se insoare tocmai ca sa puna in legalitate pornirile sale. Eu asa inteleg lucrurile.
Adriana
iunie 18, 2010 @ 6:30 pm
Admin,
Vad ca am uitat sa imi pun numele si a aparut Anonim mai sus. Imi cer scuze.
Guest
iunie 18, 2010 @ 8:21 pm
din pacate exista si incestul „fratern”: a se vedea sarcinile gemelare (fata-baiat) iesite din Adam si Eva, pomenite in Hronograful lui Kedrinos (studiat de Parintele Cleopa)… caci multi se intreaba cum s-a inmultit neamul omenesc DOAR din cei 3 fii ai lui Adam si Eva, pomeniti initial in Geneza…
sa nu uitam ca David (sau Solomon) aveau nevoie de spatiu destul pentru a-si „intretine” intreaga familie… si tot mai incapea cate o „oita”(ex. Batsheba) in „turma” lor…
lucrurile se schimba, cel putin in crestinism…
atractia fizica fata de alte femei, decat sotia, NU are cum sa fie NEPERMISA, odata ce ESTE FIREASCA….e ca si cum am spune ca n-avem voie sa mancam, sa bem (apa) …
NEPERMISA este insa nestavilirea, la timp, a oricarui gand necuviincios asupra oricareia dintre celelalte femei… un tanar Parinte duhovnic se plangea ca, mai ales in post, are mari ispite: isi pofteste preoteasa… desigur si faţă de sotie gandurile ar trebui sfintite, apeland la sus-pomenita rugaciune… totul ar fi ok daca am constientiza permanent prezenta Domnului in mijlocul nostru…
Nu cred ca un barbat insurat poate fi atat de sigur pe el ca va putea „vedea” doar „surori” in jurul sau (acesta ar fi cazul ideal, vrednic de urmat…). Nu neaparat din cauza barbatului… moda feminina actuala avand destule provocari … deasemenea – cum bine s-a punctat mai sus, lipsa unei educatii a bunei-cuviinte in comportament… de prisos sa mai amintim si de mass media, de valul de senzualitate dusa pana la extrem… oricum, nici pustnicii, nu cred ca sunt scutiti de uneltirile demonice: unii Parinti „vedeau” „femei” si in silueta unui copac… deci cu mentalul e cel mai greu de lucru, dar odata stopat gandul, fapta deja isi poate lua adio…
omp
iunie 18, 2010 @ 8:23 pm
scuze, am patit ca Adriana… imi asum comentariul de mai sus…
Guest
iunie 18, 2010 @ 8:37 pm
Omp, nu inteleg ce vrei sa spui cu sarcinile gemelare. Poti te rog sa imi explici la ce anume te-ai referit?
Eu nu stiam ca este permisa atractia fizica si fata de alte femei decat sotia. Atractie pana la ce punct? Ca mie nu mi-ar placea sa am astfel de sot, care sa fie atras fizic de alte femei si inca sa i se para ca-i firesc asa. :no-comments:
Adriana
iunie 18, 2010 @ 8:39 pm
Of, iar am uitat sa scriu numele. Sunt obisnuita de pe vremea cand se pastra in memoria calculatorului.
admin
iunie 18, 2010 @ 8:51 pm
Adriana, desigur ca educatia trebuie facuta oriunde, dar depinde despre ce educatie vorbim. Eu vorbeam de educatia de a stapani pornirile patimase, gandurile de desfranare. Iar aceasta se invata acasa in primul rand si apoi in biserica. Insa daca copilul este invatat de dragostea si dreptatea lui Dumnezeu nici nu este nevoie prea mult de a invata copilul sa-si pazeasca mintea caci insasi harul lui Dumnezeu lucreaza si-l invata pe copil sa discearna binele de rau.
Cat priveste intrebarea ta legata de poftire/atractie fireasca, sotul este atras firesc de sotie dar poate sa si pofteasca la ea. Depinde de situatie. Sotul este atras firesc de sotie daca atractia sa nu-l duce la evitarea resposabilitatii care se naste din placere (nasterea de prunci).
Daca este atras de sotie si evita nasterea de prunci prin avort sau contraceptie atunci nu mai este atractie fireasca ci poftire (desfranare). Copiii sunt rodul firesc al dragostei dintre barbat si femeie, deci orice incalcare de a evita firescul acesta…este nefireasca si patimasa. Apoi sotul mai poate pofti la femeia sa atunci cand se gandeste la perversiuni si nu la unirea trupeasca fireasca. Deci, depinde de caz. Sotii care si-au pus ca temelie iubirea crestina nu au astfel de probleme si devieri de la firesc.
Apoi ma intreb unde scrie in Biblie ca se nasc copiii din poftirea barbateasca? Sigur n-ai inteles gresit contextul din care ai dedus aceasta? Caci copiii nu se nasc din poftirea barbateasca ci din dragostea barbat-femeie peste care Dumnezeu randuieste suflare de viata.
Legat de spusele Sf. ap. Pavel el nu spune doar barbatilor treaba aceasta ci si femeilor, si tuturor celor care nu se pot ridica peste fire. Nu oricine are chemare spre monahism, caci calea aceasta este mai presus de fire. Calea firii este si ramane casatoria binecuvantata de Dumnezeu.
Pe final, cred ca problema ramane totusi a unei confuzii de termeni. In limba romana iubirea are un inteles foarte larg, dar asta nu inseamna ca nu sunt mai multe feluri de a iubi. Pentru a-ti iubi sora, mama nu este nevoie de atractie fireasca barbat-femeie, ci de altfel de iubire: afectiunea fata de familie, sau cum se zice in greaca: „Storge”.
Mai este si iubirea agape, eros si philia. Poti citi mai multe despre asta aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Termeni_grece%C5%9Fti_referitori_la_iubire
Sper ca m-am facut cat de cat lamurit in ceea ce priveste poftirea si atractia fireasca fata de femeie. Daca mai ai neclaritati astept intrebari/obiectii.
admin
iunie 18, 2010 @ 9:05 pm
Omp, nu este firesc ca barbatul casatorit (chiar si cel care are prietena) sa fie atras fizic (eros) de alte femei. Este firesc pentru firea cazuta si pacatoasa a omului, dar este nefiresc pentru dragostea dintre barbat si femeie, este nefiresc pentru desavarsire, deci pentru mantuire.
Barbatul si cu femeia, prin casatorie devin un singur trup. Asadar, cum sa fie atractia fata de alte femei fireasca, cand el are sotie care sa-l completeze si sa-l implineasca in toata necesitatea firii? Daca casatoria nu ar avea puterea de a acoperi nevoia de intregire personala si intima, atunci cei care poftesc la alte femei (cele care ar pofti la alti barbati) nu ar mai purta nicio vina. Insa nici vorba de asa ceva, pentru ca prin casatorie barbatul si femeia se completeaza in intregime.
Ca suntem pacatosi si simtim atractie fizica fata de alte femei, desi suntem casatoriti (sau avem prietene), este altceva. Dar important este sa recunoastem boala si sa o tratam ca atare.
Guest
iunie 18, 2010 @ 9:06 pm
Admin,
Am inteles punctul tau de vedere, acum l-ai expus foarte clar. Inseamna ca ceea ce a spus omp „atractia fizica fata de alte femei, decat sotia, NU are cum sa fie NEPERMISA, odata ce ESTE FIREASCA….e ca si cum am spune ca n-avem voie sa mancam, sa bem (apa) …” nu poate fi adevarat din moment ce definitia pe care ai scris-o pentru aceasta atractie fireasca este cea dintre soti cu asumarea responsabilitatii nasterii de copii. Deci nu poate fi permisa aceasta atractie fireasca decat pentru sotie.
Am totusi o intrebare privind sensul atat de strict pe care il dai termenului de firesc: care este, in opinia ta, scopul pe care l-a avut Dumnezeu cand a randuit femeii perioade fertile si nefertile? Ar trebui ca sotii sa se doreasca doar in perioadele fertile pentru ca atractia lor sa fie „fireasca” si nu „patimasa”?
Adriana
iunie 18, 2010 @ 9:12 pm
Of, iar am uitat sa scriu numele, scuze.
Vroiam sa mai intreb ceva: unde a zis Domnul ca oamenii nu se pot servi de perioadele de fertilitate si infertilitate ale femeii date chiar de El? In Biblie apare doar isprava lui Onan care nu vroia sa ii dea femeii ceea ce era de drept al ei sa primeasca si prin asta ii facea mare nedreptate de aceea a murit. Daca insa femeia isi primeste copilul/copiii doriti de drept, eu nu prea vad unde mai este problema, ca nu se face nedreptate nimanui. Tot ceea ce ne cere Domnul este in spirit de dragoste si dreptate si nicidecum de tortura si de extremisme. Legea a dus la extreme in dauna fiintei umane, si doar iubirea a dus la liniste si pace sufleteasca.
admin
iunie 18, 2010 @ 9:22 pm
Adriana, una este atractia fizica fata de sotie, si alta este atractia fizica fata de alte femei. Despre atractia fizica fata de sotie am explicat cand este fireasca si cand nu, iar fata de alte femei am dat raspuns un comentariu mai sus. Nu este normal sa fii atras fizic fata de alte femei atata timp cat ai o sotie. Aceasta este o nedesavarsire a firii noastre pacatoase. Cu acest narav trebuie luptat pentru a fi indreptat. Repet ca poate or citi si baieti care nu inteleg: cand esti casatorit celelalte femei iti sunt (ar trebui sa fie) ca si surori dupa trup.
Despre intrebarile de final: nu stiu sa-ti raspund care a fost scopul Lui Dumnezeu cand a randuit perioadele fertile si cele de menstruatie. Pot avea doar o banuire sub forma de intrebare, caci rasnpunsul ar trebui sa fie foarte amplu. Care este scopul pentru care Dumnezeu a randuit zilele de post (infranare) si celelalte zile? Ca sa nu se surpe firea de prea multa pofta.
La a doua intrebare raspunsul este da. Sotii trebuie sa se doreasca doar in perioadele dintre ciclurile lunare ale femeii. In perioada menstruatiei sotii trebuiesc sa se infraneze. O cere insasi firescul acesta de moment, nu? Nu are rost sa intram in detalii aici.
daniel
iunie 18, 2010 @ 9:26 pm
Vorba suna fapta tuna!
In ortodoxie pana la pacat si erezie
Dragostea inseamna sa spui inotdeuna celui de langa tine Tot Ce Doresti.
admin
iunie 18, 2010 @ 9:27 pm
Adriana, ca rugaminte incearca te rog sa nu te abati prea mult de la subiectul articolului cu alte intrebari, pentru a nu dilua mesajul de baza la care discutam. Stiu ca esti o fire curioasa dar poti sa ne trimiti si mail pentru anumite probleme care nu au legatura cu subiectele pe care le abordam in articole.
Sa nu fie cu suparare.
daniel
iunie 18, 2010 @ 9:28 pm
http://graiulortodox.wordpress.com/2010/05/25/uniatia-ca-prototip-al-falsei-uniri-limitele-diversitatii-in unitate/
Adriana
iunie 18, 2010 @ 9:36 pm
Scuze Admin,
Am vazut mesajul tau ca raspuns lui Omp dupa ce il postasem pe al meu, se pare ca am scris in acelasi timp. Si sunt deacord cu cele ce ai scris acolo. Si pentru mine baietii sunt ca niste frati, de asta nu prea intelegeam de ce invers nu este la fel. Se pare ca prea ii vedeam pe toti ca pe mine, in timp ce ceilalti nu vad neaparat doar frati si surori in jur. Oricum inteleg faptul ca nu este chiar floare la ureche pentru toti sa treaca de la obiceiul de a privi sexul opus cu ochii celui ce cauta un partener de viata, la a-l privi apoi ca pe un frate/sora.
Cat despre a doua intrebare observ ca nu stii exact ce inseamna perioada fertila si nefertila. Femeia are perioade de nefertilitate si in afara menstruatiei, exista calcule care se pot face pentru a afla cand este femeia fertila si cand nu. Si nu am auzit sa fie obligatoriu sa se faca aceste calcule ca sa fie siguri sotii ca se atrag doar in perioada fertila a femeii care dealtfel dureaza cel mai putin raportat la lungimea intervalului lunar.
Guest
iunie 18, 2010 @ 9:42 pm
Scuze Admin,
Acum am vazut rugamintea ta. Daca articolul lamureste cum sta treaba cu poftirea femeii, sincer, nu vad cum anume m-am abatut de la subiect, pentru ca, dupa cum ai spus si tu, poftirea nu se termina odata cu casatoria ci apare si inauntrul ei. Asa ca nu lamuririle pe aceasta tema nu le-am vazut ca pe abatere. Sa-mi fie cu iertare.
admin
iunie 18, 2010 @ 9:47 pm
Da Adriana, nu este floare la ureche…este chiar o mare greutate. Nu vreau sa mai vorbim despre ispitirea din randul femeilor caci am vorbit arhisuficient despre asta. Cine are urechi de auzit aude. Important este sa cerem ajutorul Domnului si sa nu ne invoim nicicum cu gandurile patimase care ne bombardeaza.
Despre a doua intrebare imi cer iertare ca nu am inteles exact despre ce vroiai sa spui.Nu este pacat sa se faca dragoste in acele perioade de nefertilitate din afara menstruatiei. Sunt cat se poate de legitime.
La fel de legitima si fireasca este unirea dintre sotul si sotia care nu pot avea copii. Acesta este un caz particular dar este cuprins in taina casatoriei. Totusi sa nu se uite ca si in casatorie este nevoie de infranare si de vietuire cumpatata. Vorba pr. Arsene Boca: nici abuz, nici refuz
Cand am spus de abatere nu m-am referit la nelamurirea ta in ceea ce priveste poftirea 🙂
Guest
iunie 18, 2010 @ 9:55 pm
Bine Admin,
Sunt deacord cu cele scrise. Si acum, daca imi mai permiti, mai am o ultima intrebare pe aceasta tema. De ce pe de o parte este legitim ca sotii sa faca dragoste SI IN acele perioade de nefertilitate din afara menstruatiei, dar pe de alta parte este ilegitim sa faca dragoste DOAR IN acele perioade, chiar si in cazul in care au deja copii atatia cati isi doresc cei doi de comun acord? Eu nu am inteles deloc acest aspect.
admin
iunie 18, 2010 @ 9:59 pm
Adriana, eu nu am cunostinta ca este ilegitim ca sotii sa aibe relatii trupesti doar in acele perioade. Si atata timp cat nu am aceste cunostinte nici nu ma pot pronunta.
Esti sigura ca este asa?
Guest
iunie 18, 2010 @ 10:02 pm
Eu asa am citit pe forumuri ortodoxe. Dar daca tu zici ca nu ai auzit sa fie asa, cu atat mai bine, nu mai am nici o intrebare, totul este perfect! 😀
cata
iunie 18, 2010 @ 10:32 pm
Nu vreau sa iau apararea barbatilor, dar cred ca e din ce in ce mai greu sa nu poftesti la frumusetea unei femei cand aceasta apare in pozele de la diverse reclame aproape dezbracata.Suntem bombardati cu astfel de lucruri peste tot, chiar si pe strada.Cred ca si asta contribue la inradacinarea acestei patimi.
Guest
iunie 19, 2010 @ 6:51 am
Este scris despre calugari din desertul Egiptului ca ajungeau sa pofteasca si doar vazand urme de pasi de femeie in nisip. Problema este imaginatia bogata a baietilor, cu aceea trebuie ei sa lupte. Si lupta ar fi extrem de usoara daca in loc sa vada trupuri ar vedea suflete, daca ar privi femeia cu ochii cu care privesc un copil a carui nuditate este nevinovata tocmai pentru ca privesc sufletul nevinovat al copilului. Daca femeia ar fi iubita pentru sufletul ei asa cum este iubit copilul, nu ar mai fi nici o problema, si sunt convinsa de asta pentru ca ma vad pe mine, imi este extrem de usor sa ii vad pe baieti ca pe frati tocmai pentru ca vad sufletul lor si nu trupul, si asa fac multe femei, de asta fenomenul poftirii este prea putin raspandit in randul femeilor. Si sunt convinsa ca si barbatii pot iubi la modul asta, doar sa isi doreasca. Pentru ca altfel nu s-a constatat o scadere a acestei imaginatii masculine si a poftirii in tarile unde femeile sunt foarte acoperite ci dimpotriva, cu cat femeia este mai acoperita, cu atat imaginatia si poftirea atinge cote extreme.
admin
iunie 19, 2010 @ 8:33 am
Adriana, foarte bine ai pus accentul pe felul de a privi pe care trebuie sa-l corecteze barbatii care poftesc. Insa nu sunt de acord cu ultima parte a mesajului tau pentru ca iar incepem sa reluam o discutie mai veche, anume ispitirea femeilor prin lipsa decentei in imbracaminte. Femeia crestina ar trebui sa simta in mod firesc care este decenta. Nu trebuie sa i-o impuna nimeni din exterior ci ea trebuie sa stie cum sa se poarte si cum sa se imbrace pentru a nu ispiti. Aluzia negativa pe care o faci la musulmani (cu exceptia valului pe fata) este una neintemeiata intrucat este nespus mai bun felul lor de a se imbraca decat felul nerusinat si sexualizat al multor doamne si domnisoare de astazi. Sa nu uitam cum se imbracau Mantuitorul, Maica Domnului, apostolii, etc. Se apropie foarte mult de imbracamintea musulmanilor. Dar nu vreau sa sugerez o intoarcere in timp a modei ci o intoarcere la decenta si normalitate a vestimentatiei (oricat de moderna ar fi ea). Si hai totusi sa oprim discutia despre imbracaminte aici pentru ca nu vreau sa se starneasca iar polemici, si nu vreau sa punem accentul pe faptul ca barbatul este ispitit, ci pe faptul ca are vointa si puterea (harul lui Dumnezeu) de a nu pofti si a fi firesc.
George Albu
iunie 19, 2010 @ 9:08 am
Of…am vazut acuma dimineata ceva din cele scrise si asa avea si eu ceva intrebari la care as dori un raspuns.
1. Este voie sa faci dragoste cu sotia in zi de post?
2. Dar cand este in perioada menstruatiei?
3. Are ea voie sa se impărtăsească in timpul in care este pe menstruatie?
4. Casatoria are numai scopul de a naste copii, repet, NUMAI sau mai are si alte scopuri?
admin
iunie 19, 2010 @ 9:27 am
Salutare George. Incerc sa-ti raspund scurt dar e bine sa citesti ce spun sfintii parinti si marii duhovnici despre asta pentru a te lamuri mai bine
1. Postul inseamna inclusiv abtinerea de la relatii sexuale. Dar nu toata lumea respecta asta, si nu toti sunt dispusi sa se nevoiasca intr-atat. Ideea este ca infranarea de la unirea trupeasca trebuie facuta de comun acord cu sotia, caci daca unul din soti e slab si altul tare, iar cel tare se impune fara aprobarea si putinta celuilalt, atunci pot aparea probleme serioase pe termen lung. Deci, sfatul duhovnicului este cel mai bun si sfatul sotilor, bine-nteles.
2. In perioada menstruiatiei e pacat, da. Insasi natura femeii din acea perioada o impune. (Igiena in primul rand, dar sunt si alte aspecte)
3. Nu are voie, o opresc si canoanele.
4. Scopul principal al casatoriei este mantuirea (intr-ajutorare pe calea mantuirii), apoi nasterea de prunci decurge din firescul iubirii barbat-femeie.
Sa nu uiti de sugestia facuta la inceput, pentru ca una este sa stii sa raspunzi cu Da sau Nu intr-o problema si alta este sa stii de ce este Da sau de ce este Nu.
omp
iunie 20, 2010 @ 5:33 am
Adriana,
Inteleg punctul tau de vedere. Sunt de acord ca orice femeie ar trebui sa fie pentru orice barbat (insurat sau nu) ca o sora, daca vrei chiar ca o mama (asa se si spune: crestinul sa aibe fata de sine inima de judecator, fata de aproapele inima de mama si fata de EL inima de fiu). Exceptie – desigur – momentele de intimitatea ale Tainei Casatoriei. Au existat si sfinti care au trait in curatie, ca frate si sora, in Taina Casatoriei. Ideal ar fi modelul de comportament al maicutelor de la manastire. Acolo chiar asa se adrezeaza: sora, maica. Cat despre imbracaminte, „goliciunea” constatata de protoparintii Adam si Eva, dupa cadere s-ar putea referi si la pierderea harului comuniunii depline cu Dumnezeu, ca si „acoperamant”… Desigur, Dumnezeu ne-a oferit libertatea de alegere: daca vrem sa ne raportam la semenii nostri ca la fratii nostri (dupa acelasi Tata), vom avea grija sa nu ispitim printr-un comportament provocator. Aici incepe cea mai grea lupta: de a-ti stapani pornirile „firesti” (in sensul ca sunt specifice firii cazute, afectate de pacatul stramosesc, care – desi se sterge prin Botez, lasa „impregnata” in firea omului tendinta spre a pacatui ) ale trupului… daca vrei, a reduce efectul propriului „magnetism” DOAR la dimensiunea sa pozitiva de tendinta spre comuniune (in iubire lucratoare prin fapte). Desigur, in functie si de temperament, dar si de varsta si sex , pornirile „firesti” ale trupului, variaza in intensitate, de la om la om… Bine ar fi ca aceste porniri sa fie minimalizate (stapanite) pana la intensitatea 0, printr-o educatie – inclusiv si mai ales – religioasa facuta cu discernamant si dragoste (agapos)…ideal ar fi: inca din primii 7 ani „de acasa”…
Filofteia
iulie 22, 2010 @ 2:48 pm
Cu toate ca nu sunt o fata cine stie ce frumoasa,machiata sau care sa ma imbrac indecent,mi s-a intamplat de cateva ori pe strada sa-mi vorbeasca baietii(cei adunati in grupuri,pe banca in parc sau chiar si asa pe strazi)urat sau sa-mi faca diferite semne fara ca eu sa le fac nimic.Se imtampla si in plina zi pe strada cum e cea de langa piata unde e totusi multa lume sau in parc,mi s-a intamplat odata si in curtea bisericii dar am avut noroc ca era si parintele acolo.Eu nici nu ii cunosc,nu am intentia sa ii bag in seama sau sa am de aface cu ei dar ei singuri imi fac diferite semne si dupa ce trec si ma indepartez pe strada ma apuca o stare de tremur,simt ca ii urasc din tot sufletul si imi trece greu.
Ar fi bine sa mai existe baieti care sa nu se uite dupe fete si norocoasa trebuie sa fie femeia care are un astfel de barbat.
Dan
iulie 22, 2010 @ 3:49 pm
Salut Filofteia.
Daca se vor mai repeta aceste episoade neplacute (sa speram ca nu) ar fi foarte bine sa te rogi chiar atunci pentru baietii care fac un lucru asa de rusine.
Spune chiar atunci in gandul tau: „Doamne iarta-i ca nu stiu ce fac. Ajuta-i sa-si vada pacatul si sa se indrepteze”
Facand asa, nici nu ii vei mai ura, nici nu te va mai apuca starea de repulsie fata de ei, ci o stare de mila adanca ca pentru orice om care este chinuit de patimi si umbla in intuneric fara sa stie. Rugandu-te pentru cei care iti fac rau vei dobandi multa liniste suflteteasca si vei trece usor peste ispita de a judeca si a ura pe semeni.
Stai linistita, nu deznadajdui ca sunt baieti destui care nu se uita dupa fete poftindu-le (iar altii sunt in curs de despatimire). Tu roaga-l pe Domnul sa-ti scoata in cale un astfel de baiat.
Doamne ajuta! 😀
Filofteia
iulie 24, 2010 @ 8:41 am
Multumesc,Dan,asa am sa incerc sa fac cu toate ca o sa fie cam greu la inceput.
Dan
iulie 24, 2010 @ 8:53 am
Cu bucurie Filofteia. Da, asa este….inceputul este cel mai greu pentru ca nu vedem cum stau lucrurile cu o treapta mai sus decat cea pe care ne aflam. Dar si cand ne ajuta Domnul sa trecem peste o treapta mai inalta…altfel vedem si simtim lucrurile care ne inconjoara.
Sa-ti ajute Domnul sa pui inceput bun! 😀
Guest
iulie 24, 2010 @ 9:34 am
Multumesc…sper sa fie bine,Doamne ajuta!
Filofteia
iulie 24, 2010 @ 9:35 am
Scuzati-ma nu m-am semnat mai sus.
Ada
februarie 19, 2011 @ 3:24 pm
Ma bucur ca ati dezbatut acest subiect, din nefericire imi este dat si sunt scarbita sa simt cum sunt dorita sexual de barbati desi culmea nu ma port si nici nu ma imbrac provocator/atragator deloc, din contra.. nu-mi place sa atrag astfel de priviri pofticioase, dintodeauna m-au deranjat.
Intr-o oarecare masura incerc sa inteleg barbatii, e firesc sa fie impresionati/cuceriti de frumusetea feminina, ca altfel ar fi gay si consider mult mai grav, dar problema e ca ei trec peste deminitatea unei femei prin poftirea fara rusine la ea de parca aceea nu ar avea semtimente, ar fi doar o papusa.
M-am bucurat ca la serviciu majoritatea sunt femei cu gandul ca nu intampin probleme de genul acesta, dar e suficient sa existe un barbat si sa ne dezguste total cu compartamentul lui. Nu generalizez, chiar ii respect si admir acei putini barbati care stiu sa respecte prezenta unei femei, jos palaria pentru ei, pacat ca sunt prea putini, de aceea noi obisnuim sa vorbim la general, nu trebuie sa va suparati, iar dintre cei care veti citi daca va regasiti in aceia putini, va felicit!!!!
Soritau Alin
aprilie 4, 2011 @ 7:32 pm
de acord
Si eu am o prietena pe care o iubesc foarte mult. Are niste forme foarte frumoase si am observat ca multi barbati se uita dupa ea si probabil tanjesc la ea. Eu o iubesc pe Iulia Cornea (asa o cheama apropos) si nu ma pot uita dupa alte femei pentru ca ea imi umple sufletul de iubire si nu mai este loc pentru pofta trupeasca. Asa ca sper sa gasesc o solutie pentru ca dupa ce am citit acest articol, ma tem ca alti barbati o pot pofti. Ce ma sfatuiti fratii mei?
Dan
aprilie 4, 2011 @ 8:30 pm
Sa stai linistit. Iar prietena ta sa nu ispiteasca. Sa se imbrace decent si sa se poarte normal. Asta-i tot.