Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir
Acest mare făcător de minuni şi slăvit sfânt s-a născut la Tesalonic, din părinţi nobili, credincioşi şi foarte bogaţi. Dimitrie a fost singurul lor copil, pe care l-au primit în dar de la Dumnezeu în urma rugăciunii făcute cu lacrimi. Fiind singurul fiu al unor astfel depărinţi, Dimitrie a fost crescut şi educat în felul cel mai înalt şi ales.
Tatăl lui Dimitrie a fost comandantul militar al cetăţii Tesalonicului. Murind el, împăratul Maximian l-a numit în loc pe fiul lui, Dimitrie. Numindu-l, prigonitorul creştinilor Maximian i-a trasat tînărului Dimitrie şi sarcina de a îi extermina pe creştinii din Tesalonic. Dar Dimitrie nu numai că nu a executat această comandă a împăratului, ci chiar L-a propovăduit pe Hristos înaintea tuturor, pe faţă, în toată cetatea Tesalonicului. Auzind acestea, împăratul s-a umplut de ură faţă de Dimitrie.
Astfel, pe cînd se întorcea de la o bătălie contra sarmaţilor, Maximian s-a oprit la Tesalonic, spre a investiga personal situaţia, împăratul l-a convocat pe Dimitrie înaintea sa şi l-a chestionat cu privire la credinţa lui. Dimitrie a recunoscut şi a mărturisit fără teamă credinţa lui în Hristos, şi a arătat totodată cît de falsă şi superstiţioasă este idolatria împăratului. Maximian l-a aruncat pe Dimitrie în închisoare. Ştiind ce îl aşteaptă de acum înainte, Dimtrie l-a însărcinat pe servitorul lui, Lup, cu împărţirea la săraci a tuturor averilor lui, el însuşi pregătindu-se trup şi suflet cu bucurie pentru moartea martirică care îl aştepta. Pe când zăcea în temniţă, un înger al Domnului a venit la el şi i-a zis: „Pace ţie, O, pătimitorule al lui Hristos! Fii viteaz şi puternic!” După mai multe zile, împăratul a timis soldaţi la Dimitrie, cu porunca de a îl lichida acolo, pe loc.
Soldaţii l-au aflat pe sfîntul lui Dumnezeu la rugăciune, şi l-au străpuns cu lăncii. Creştinii au luat în taină trupul lui şi l-au îngropat cu cinste. Din trupul sfîntului a început să izvorască mir tămăduitor şi bine miresmat. La scurtă vreme după aceea, deasupra sfintelor lui moaşte s-a zidit o mică biserică.
Un nobil din Iliria pe nume Leontie suferea de o boală grea şi de nevindecat. Inarmându-se cu rugăciunea, el a grăbit la moaştele Sfîntului Dimitrie, aflându-şi acolo desăvîrşită şi miraculoasă vindecare. Cu inima revărsîndu-i-se de bucurie, nobilul Leontie a înălţat o biserică mult mai mare şi mai slăvită pe locul mormîntului cu sfintele moaşte. Acestui nobil Sfîntul Dimitrie i s-a arătat în două rânduri. Împăratul lustinian a dorit să aducă moaştele Sfîntului de la Tesalonic la Constantinopol, dar pe cînd lucrătorii se pregăteau să împlinească porunca, din sfântul mormânt au izbucnit fulgere şi s-a auzit un glas înfricoşat care a zis: „Opriţi-vă şi nu atingeţi!”
Astfel sfintele moaşte făcătoare de minuni ale Sfîntului Mare Mucenic Dimitrie au rămas pentru totdeauna la Tesalonic. Ca apărător al cetăţii Tesalonicului, Sfîntul Dimitrie s-a arătat aievea de multe ori, şi de multe ori a izbăvit cetatea de urgii. Minunile lui sunt nenumărate.
Ruşii îl socotesc pe Sfânt şi protector al Siberiei, care a fost cucerită şi anexată la Rusia în ziua muceniciei lui, 26 octombrie 1581.
(Sf. Nicolae Velimirovici – Proloagele de la Ohrida, vol. II)