Pomenirea Sfinţilor, Măriţilor, de Dumnezeu încoronaţilor şi întocmai cu Apostolii, marilor împăraţi Constantin şi maica sa Elena
Părinţii Sfantului Constantin cel Mare au fost împăratul Constanţius Chlorus şi împărăteasa Elena. Constanţius Chlorus a mai avut şi alţi copii de la alte soţii, dar din împărăteasa Elena l-a născut doar pe Constantin.
După încoronarea sa, Constantin a dat trei mari bătălii: cea împotriva lui Maxenţiu, tiranul roman; a doua contra sciţilor de la Dunăre; iar a treia împotriva bizantinilor [popoare instalate în aria pustiitei cetăţi Byzantion].
Inaintea bătăliei cu Maxenţiu, în timp ce împăratul Constantin se frămînta cumplit văzînd avantajele militare disproporţionate pe care le avea Maxenţiu, o Cruce strălucitoare s-a înfăţişat pe cer în plină zi în ochii săi şi ai întregii armate care era cu el, Cruce împodobită cu stele. Pe Cruce stăteau scrise cuvintele: „învinge întru acest Semn.” Uimit la culme de cele ce vedea, împăratul a poruncit turnarea unei cruci mari, întocmai cu aceea văzută pe cer, pe care a dat-o stegarilor să o poarte ca pe un stindard în fruntea armatei. Prin puterea acestei Sfinte Cruci lui i s-a dat biruinţa în cumplita bătălie împotriva lui Maxenţiu, cel care avea efective militare net superioare.
Maxenţiu a murit înecat în rîul Tibru. Imediat după această bătălie, Constantin a dat Edictul de la Milano care punea capăt persecuţiilor împotriva creştinilor, învingîndu-i pe bizantini, Constantin a ridicat o metropolă strălucitoare pe rîul Bosfor, care de atunci s-a numit Constantinopol. Dar mai înainte de aceasta el s-a îmbolnăvit de cumplita boală a leprei.
Drept cură împotriva acestei boli, preoţii păgîni şi doctorii [Constantin la acea dată nu era încă creştin] l-au sfătuit pe împărat să se îmbăieze în sînge de prunci ucişi. Dar împăratul a respins acest sfat. Acesta a fost momentul după care lui i s-au înfăţişat în vedenie Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care i-au poruncit să meargă şi să-l caute pe Episcopul Silvestru, care îl va vindeca pe el de boala lui. Acest mare episcop, Papă al Romei, l-a învăţat pe Marele Constantin întru credinţa creştină şi i-a dat Sfîntul Botez, care l-a curăţit pe împărat cu desăvîrşire de greaua boală a leprei.
Cînd în Biserică s-au ivit tulburările cauzate de necuratul Arie şi ereziile lui, împăratul Constantin a convocat Primul Sinod Creştin a toată lumea [Ecumenic] de la Niceea, din anul 325. La acesta s-a dat anatemei erezia lui Arie şi s-a stabilit Ortodoxia Credinţei Creştine. Sfînta Elena, evlavioasa maică a împăratului, era plină derîvnă pentru Credinţa lui Hristos. Ea a mers la Ierusalim, a descoperit Cinstita Cruce a Domnului, şi a zidit Biserica învierii de pe Golgotha, precum şi încă multe altele în toate Ţinuturile Sfinte. Această sfîntă femeie s-a înfăţişat înaintea Domnului în al optzecilea an al vieţii ei, la 327. Impăratul Constantin a supravieţuit timp de zece ani maicii lui. El s-a odihnit întru Domnul în cetatea Nicomidiei, la anul 337, fiind în al şaizeci şi cincilea an al vieţii lui. Trupul său se află înmormîntat în Biserica Sfinţilor Doisprezece Apostoli din Constantinopole.
(Sfantul Nicolae Velimirovici – Proloagele)
CRISTINA
mai 21, 2010 @ 12:30 pm
Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena
Sfântă Elena, Împărăteasă,
Tu eşti floare prealeasă,
La Hristos şi Sfânta Fecioară
A noastră mijlocitoare.
Sfântă Elena povăţuitoare,
Tu eşti maicilor apărătoare,
Celor ce poartă al tău nume,
Îi ajuţi în fapte bune.
Tu, împărăteasă te-ai învrednicit,
Cu Împărăteasa Cerului a locui.
Tu în Rai te veseleşti
Cu Maica lumii cereşti.
Ai fost trimisă de al tău fiu
În Ierusalimul viu
Şi ai plecat a căuta
Sfânta Cruce a afla.
Sfântă Elena ,frumos crin,
Maica Sfântului Constantin,
Ajunsă la Ierusalim,
Noi ,mare cinste primim.
Pentru că tu ai găsit,
Crucea , pe care S-a jertfit,
Scumpul nostru Mântuitor,
Pentru a salva acest popor.
Dar atunci s-a întâmplat,
Mare minune de neuitat,
Pentru că ai găsit,umblând,
Trei cruci mari,neştiind,
Care este Crucea Sfântă
Ce ne-a scăpat de osândă.
În tot acest timp trecea,
Un mort ,spre a-l îngropa,
Iar tu atunci te-ai gândit,
Ca pe mort sâ îl învi,
De el crucile ai apropiat,
Şi la ultima s-a ridicat.
Aşa tu ai găsit,
Crucea pe care s-a jertifit
Domnul nostru Iisus,
Având putere de sus,
Pe adormiţi a-i îvia,
Şi pe creştini a-i îndrepta,
Pe cale ce duce sus,
În Rai ,la Domnul Iisus.
Tot în acel loc minunat
Dumnezeu ţi-a arătat,
Unde sunt Sfintele Piroane
Bătute-n mâini şi în picioare,
Făcând minuni şi cu acestea,
Şi tot ducându-se vestea,
Multă lume a aflat,
Şi de boli s-a vindecat.
Tu acolo-n locul sfânt
18 Biserici ai construit,
În locul unde S-a jertifit
Al nostru Iisus Iubit.
Sfânta Împărăteasă Elena
Să ne ajuţi pururea,
Să Îl rogi pe Dumnezeu
Să ne păzească mereu.
Sfinte Împărate Constantin,
Darul nostru cel divin,
Tu eşti al nostru odor
Pentru acest sfânt popor
Tu ,Sfinţite Împărate,
Ai salvat creştini din moarte,
Ţie ţi s-a arătat
Pe cer ,semn prea luminat,
Sfânta Cruce ai văzut,
Semnul ceresc luminând,
Şi din cer glas îti grăi
“Cu acest semn vei birui”
Această Sfânta minune,
La ostaşi te-ai dus a spune,
Şi la luptă când plecai,
Pe steaguri aşa scriai:
“Iisus Hristos NIKA”
De pe care nu lipsea,
Semnul cresesc ,Crucea Sfântă
Câştigând tu orice luptă.
Cel mai Sfânt dintre –mpăraţi,
Tu ai luminat pe fraţi,
Prin a ta încreştinare,
Scăpându-i de la pierzare.
Constantine ,preamărit,
Dumnezeu te-a -nvrednicit ,
A-I vedea Preasfânta- I Faţa,
Şi-a te-aduce la viaţă.
Căci lepra te-a năpădit,
Şi tu mult ai suferit,
Dar Preabunul Dumnezeu,
Te-a scăpat şi de-acest rău,
Bucură-te Constantine,
Că astăzi ,tu ,petreci bine,
Sus în cer cu Maica ta,
Şi cu Sfinţii pururea.
Aşa cum ai ajutat,
Mulţi creştini ai luminat,
Atât cât ai trăit în lume
Aşa să ne ajuţi ,Bunule.
Să mijloceşti la Dumnezeu,
Pentru sfânt poporul tău
Care cinsteşte a ta pomenire
Spre a ne vedea în veşnicie.
Pe voi Părinţii Creştinilor,
Vă rugăm maimarilor,
Ca să mijlociţi mereu,
Sus la Bunul Dumnezeu
Să ne ajutaţi Sfinţilor ,
Să venim la voi ,Părinţilor,
Cu toţi să ne veselim
În vecii vecilor .Amin.
omp
mai 21, 2010 @ 4:28 pm
Oare cum ar fi fost lumea de azi daca n-ar fi existat Sfantul Imparat Constantin cel Mare ?
Laura-optimista
mai 21, 2010 @ 9:09 pm
Foarte interesantă întrebare! Ce s-ar fi întâmplat cu Biserica lui Hristos, dacă Sfântul împărat Constantin nu ar fi existat, sau ar fi continuat persecuţiile împotriva creştinilor? Desigur, Dumnezeu ar fi salvat Biserica de persecuţii, dar înţelegem că El a binevoit să lucreze prin aceşti doi creştini evlavioşi care, având o putere politică deosebită, le-au putut acorda creştinilor libertatea religioasă, ce le fusese refuzată timp de trei secole.
Mă gândeam, recent, la faptul că, ascultând o emisiune la radio Trinitas, am aflat că împăraţii Constantin şi Elena sunt cinstiţi ca sfinţi doar în Biserica ortodoxă. Mă gândeam la această idee şi mă întrebam de ce oare confraţii noştri de alte confesiuni sunt incapabili de a înţelege rolul esenţial al Edictului de la Mediolanum(Milano) dat de către Sfântul Constantin. Într-adevăr, Constantin cel Mare a fost iniţial păgân, a avut câteva bătălii şi s-a botezat la sfârşitul vieţii pământeşti, dar acest fapt nu cred că ar putea fi un argument împotriva cinstirii sale ca sfânt, chiar egal cu Apostolii. De ce? Pentru că trebuie să ne imaginăm, înainte de a judeca excesiv de aspru viaţa acestui împărat, ce au simţit creştinii, când au aflat că prigonirile împotriva lor au încetat. Îmi imaginam un creştin, care pentru a nu-L renega pe Domnul Hristos, era constrâns să trăiască ascuns în catacombe, ferindu-se şi temându-se în permanenţă de autorităţi şi chiar de cei apropiaţi, care l-ar fi putut trăda. cred că pentru noi, cei de astăzi, este foarte dificil să înţelegem ce a simţit, cum a reacţionat un astfel de creştin, atunci când a aflat că se poate întoarce la familia sa, că îşi poate mărturisi în mod liber credinţa, nefiind ameninţat cu cele mai cumplite torturi şi că, mai mult decât atât, răspândirea creştinismului este încurajată de către noul împărat! Probabil că, până în anul 313, Sfântul Constantin cel Mare a fost, asemenea predecesorilor săi, un prigonitor al creştinilor, dar nici prin aceasta nu i s-ar nega sfinţenia, fiindcă însuşi Sfântul Pavel, „Apostolul neamurilor”, a fost, iniţial, un adversar al ucenicilor lui Hristos. De aceea, troparul praznicului de astăzi îl compară pe Sfântul Constantin cu Apostolul(„…chemare, ca Pavel, nu de la oameni luând”), iar pericopa apostolică citită în cadrul Sfintei Liturghii face referire tot la episodul convertirii lui Saul pe drumul Damascului. De aceea, îi consider pe sfinţii Constantin şi Elena drept unii dintre cei mai importanţi sfinţi ai Bisericii noastre, care mijlocesc pentru noi înaintea Mântuitorului Hristos.
Sfinţilor Constantin şi Elena, precum aţi apărat Biserica lui Hristos de persecuţii şi de erezii, la fel şi acum, prin rugăciunile voastre, ocrotiţi-ne pe noi, toţi credincioşii lui Hristos, iar pe cei aflaţi în rătăcire întoarceţi-i la adevărata credinţă, pentru ca împreună cu voi, să se poată bucura de iubirea lui Dumnezeu! Amin!
PS. Aş avea o întrebare. Sfântul Împărat Constantin cel Mare nu a fost botezat de către episcopul Eusebiu al Nicomidiei, atunci când se afla pe patul de moarte? Din acest text al Sfântului Nicolae Velimirovici ar reieşi faptul că de fapt Sfântul Constantin a primit Botezul cu mult timp înainte de moarte. Voi cum ştiţi?
La mulţi ani tuturor celor, care îşi serbează astăzi ziua onomastică!
Doamne-ajută!
Anesti
mai 22, 2010 @ 2:56 pm
Istoricul Eusebiu al Cezareii, in cartea „De vita Constantini” tradusa la noi in romana in PSB 14-colectia parinti si Scriitori Bisericesti, scrie in cartea despre Viata lui Constantin, in cartea a 4-a, cap. 60-64, pp. 182-185, unde Constantin mergand sa isi redreseze starea sanatatii la baile termale, a inteles ca sfarsitul i se propie, a adunat episcopii din jurul Nicomidiei si dupa ce a fost cercetat in credinta a fost botezat cu „mantuitoarea baie”, „pecetea nemuririi” astfel incat „Constantin a devenit cel dintai imparat ce s-a invrednicit de desavarsirea celei dea doua nasteri intru tainele lui Hristos”
Laura-optimista
mai 23, 2010 @ 1:56 pm
Anesti, mulţumesc mult pentru aceste informaţii!
Doamne-ajută!
Catalin
mai 24, 2010 @ 7:06 am
la multi ani, Sfinti Imparati!
Bogdana
mai 24, 2010 @ 7:44 pm
sange de prunci ucisi?!!!!!!!
Anesti
mai 24, 2010 @ 8:53 pm
Spre rusinea mea marturisesc ca nu citisem articlul dar intrucat citisem coomentul userului laura-optimista am raspuns acelui comment si rugamintii…mi-ar fi de mare folos sa aflu sursa pt „sange de prunci ucisi”, cine scrie si pe cine citeaza, din ce opera pentru ca nu stiam de asa ceva.
multumesc anticipat
raluca
mai 28, 2010 @ 11:47 am
buna,
pe 21 mai am asistat la o discutie in contradictoriu intre doi colegi cu privire la viata de familie a Sfantului Imparat Constantin. continutul dialogului m-a descumpanit putin. care a fost motivul pentru care a ordonat uciderea sotiei si a fiului din prima Sa relatie? s-a intamplat inainte sau dupa convertirea Sa la crestinism?
Laura Stifter
mai 21, 2011 @ 1:06 pm
Hristos a înviat!
La mulţi ani tuturor celor care poartă numele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena! 🙂 Dumnezeu, pentru rugăciunile acestor doi sfinţi ai Săi, să fie cu voi în fiecare clipă a vieţii, să vă întărească pe toţi în credinţă şi să vă ajute să sporiţi din ce în ce mai mult în dragostea faţă de El şi faţă de aproapele!
Doamne ajută!
Claudiu Balan
mai 21, 2011 @ 3:30 pm
Doamne ajuta! Laura
Multumim de urari.
Azi e si ziua fetitei noastre, o cheama Ilinca.