Postul de la tinereţe sau regimul de la bătrâneţe

Acum câteva luni mi s-a întâmplat ceva ce mi-a schimbat felul de a gândi şi a vedea lucrurile. Noi vorbim cu părinţii noştri zilnic la telefon, să vedem ce mai fac şi să le spunem cum mai suntem şi noi. Într-o seară o sun pe mama şi o întreb ce mai face, ea spune că „bine„, deşi avea un ton puţin diferit. După câteva minute o întreb ce face tata, ea spune că „e pe jos la maşină„. Mai vorbim puţin şi eu o întreb iar de tata, şi ea ocoleşte răspunsul şi-mi spune iar că nu e acasă, dar avea un ton al vocii pe care l-am auzit doar de câteva ori în toată viaţa, un ton foarte blând şi moale, dar şi puţin speriat. Eu îi spun: „mamă tu-mi ascunzi ceva” iar mama iar tădăguieşte şi spune că nu s-a întâmplat nimic.

După ce am terminat convorbirea mă suna un prieten de al meu şi-mi spune că a aflat de tata care e în spital. În momentul ală am înlemnit de frică şi am început să-l întreb din ce în ce mai multe despre cum s-a întâmplat. Apoi am închis telefonul şi am sunat-o imediat pe mama şi i-am spus că ştiu de tata. Ea a izbucnit în plâns şi mi-a spus că tata a căzut aseară în baie şi a venit salvarea şi l-a luat. La spital doctorii i-au făcut tomografie la cap şi au observat că nu i se rupse nici un vas de sânge, dar nici departe nu mai era, avea tensiunea foarte foarte mare, şi de aceea i s-a întunecat vederea, a căzut şi a început să-l doară capul foarte tare.

Tata e un om puternic, bine făcut, are peste o sută de kilograme şi nu e prea gras, şi de când m-am născut eu n-a stat niciodată în spital şi n-a avut niciodată probleme cu nimic. Era sănătos tun şi nu avea nici o slăbiciune, doar purta ochelari de vedere de puţin timp, la vârsta lui de 50 de ani. Tocmai pentru că se simţea foarte bine, şi cu puţin timp înainte de a cădea făcea treabă prin casă, ni s-a părit foarte foarte ciudat ce i s-a întâmplat.

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului, şi-a revenit, deşi nici nu mai putea vorbi după ce a căzut în seara aceea. A început să mănânce bine şi să vorbească. În 2-3 săptămâni îşi revenise complet. Înainte de a ieşi din spital medicii i-au făcuz analize complete să vadă de ce a ajuns în starea aceea şi verdictul a fost: diabet zaharat, non-insulino dependent de tip II. Trebuie să ţină regim, şi nu-i trebuie insulină. E primul grad al diabetului.

De ce a ajuns aici? Din cauza alimentaţiei sale. Mânca mult, mâncăruri grase, pâine, paste făinoase, orez, cartofi, gemuri, miere de albine, prăjeli, şi multă carne. Să nu vă gândiţi că făcea excese. Tot ce mânca el mâncam şi eu, aproape cot la cot doar mama mânca mai puţin. Aşa cum au fost învăţaţi acasă la părinţii lor (bunicii mei) aşa au continuat să mănânce şi aici: prăjeli, mâncăruri foarte consistente, carne mai mereu, şuncă, cartofi mulţi, orez şi multe altele.

Doctorii i-au dat tatălui meu un regim strict din care i se interzice carnea de porc, grăsimile, cam tot ce-i dulce, prăjelile, vinul şi cam toate băuturile alcoolice, pâine foarte puţină şi multe altele. Acum tata, de voie de nevoie, e foarte atent la ce mânâncă. Regimul său e pe alocuri vegetarian, asta mai ales pentru că lactatele nu-i fac bine de loc şi-i sunt interzise.

M-am gândit atunci, ce bine era dacă ar fi mâncat sănătos de la început, de când era mic. Ce bine era dacă nu mânca atâtea cărnuri şi atâtea şi atâtea prăjeli (specifice nouă românilor). Organismul uman a fost creat de Dumnezeu aşa frumos, şi aşa echilibrat, şi are nevoie de o alimentaţie fără excese.

Postul dat de Dumnezeu oamenilor, nu este dat ca pedeapsă, ci dimpotrivă, ca dar. Ştie Dumnezeu că avem nevoie şi de perioade în care să mâncăm mai puţin, de perioade în care să mâncăm mai puţin gras, să mâncăm mai multe legume şi fructe, pentru că altfel ne obosim trupul şi-l stricăm fără să vrem, şi pe viitor tot noi avem de suferit. Medicii au scris mii de pagini despre post şi beneficiile lui extraordinare pentru trup.

Cele patru posturi de peste an (Postul Paştelui, Postul Crăciunului, Postul Sfinţilor Apostoli Pentru şi Pavel şi Postul Maicii Domnului) ar fi o gură de sănătate pentru stomacul nostru obosit să tot macine atâta carne şi atâtea grăsimi.

Mai bine ţin post la tinereţe decât să ţin regim la bătrâneţe! Mai bine mănânc echilibrat toată viaţa decât mereu să stau în extreme!

Toate poruncile lui Dumnezeu sunt viaţă pentru noi şi binecuvântare!

(Balan Claudiu)