Postul între prieteni
Suntem în Postul Paştelui, un post lung şi anevoios, plin de ispite dar şi de bucurii. În fiecare duminică bisericile sunt pline, sute de oameni se-mpărtăşesc cu Trupul şi Sângele Domnului, dar totuşi cei care vin la Sfânta Liturghie reprezintă maxim 10% din populaţia totală a ţării noastre. Asta înseamnă că 90% din oamenii de lângă noi nu merg la Biserică şi nu ţin post.
Aşa stând lucrurile majoritatea oamenilor din viaţa noastră mănâncă lapte, carne şi ouă atunci când noi postim. Se întâmpla adesea ca în aceeaşi casă, la aceeaşi masă unii să ţină post şi unii nu. Gândiţi-vă ce ciudat este ca soţul să mânânce la prânz o ciorbă de perişoare şi o friptură iar soţia să mănânce supă de legume şi fasole bătută.
Am trecut şi eu de multe ori prin astfel de situaţii, care mai de care mai ciudate.
De exemplu, ziua mea şi a soţiei mele, Larisa, cade aproape mereu în postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Nu obişnuim să ne ţinem ziua, dar câteodată simţim nevoie să facem ceva special, să mâncăm ceva bun, să fie o zi deosebită. Mi-aduc aminte când eram studenţi, de ziua noastră mergeam şi cumpăram o pizza de post cu brocoli şi ceapă care ni se părea extraordinar de bună, chiar mai bună decât cele cu carne. Ne plăcea aşa mult încât chiar şi când nu era post ne-o cumpăram.
S-a întâmplat să fim invitaţi la ziua de naştere a unor prieteni de a-i noştri chiar când eram în post. Masa era bogată cu tot felul de bunătăţi şi dulciuri dar refuzam politicos şi beam doar un suc şi mâncam alune. Nu se supăra nimeni, ba dimpotrivă atrăgeam atenţie celorlalţi şi oarecum îi puneam pe gânduri. Nu era aşa greu, rezistam uşor, mai ales că atracţia unei petreceri nu e mâncarea şi băutura ci bucuria de a sta şi a-te simţi bine cu prietenii.
Într-un am fost la mare chiar în postul Sfintei Marii, în august. Ne-a fost cam greu, prietenii noştri vroiau să mâncăm pe la restaurant, iar pe plaja cumpărau ba o îngheţată, ba o gogoaşă. Pâna la urma ne-a ajutat Dumnezeu şi am rezistat, la restaurant mâncam ciorbă de legume sau de fasole, cartofi prăjiţi cu salată de roşii, pe plajă fructe, suc, şi alte asemenea.
Într-un alt an am fost doar eu cu Larisa, undeva în iunie, în postul Sfinţilor Apostoli. Am prins o vreme superbă, condiţiile la hotel erau super, în staţiune nu era foarte aglomerat, a fost o vacanţa perfectă. De mâncat am mâncat salate, cartofi prăjiţi, fructe, şi produse de patiserie de post.
Ce să vă zic, am fost şi la Veneţia cinci zile, chiar în postul Paştilor. Atunci Larisa era însărcinata cu Maria şi avea dezlegare de la părintele duhovnic să mănânce de dulce, iar eu trebuia să ţin post singurel. Mai eram cu doi prieteni de ai noştri. Mi-aduc aminte că mergeam la Billa, care în Venezia avea dimensiunile unui alimentare de cartier, şi cumpărăm crochete, sos de pizza cu busuioc şi gem. Dimineaţa la micul dejun mâncam ceai cu pâine prăjită. Oricum a fost unul dintre cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat vreodată şi avem amintiri extraordinar de frumoase de acolo. Venezia e locul unde totul e frumos, chiar şi mirosul. Pe străzi miroase numai a paste şi a pizza, iar câteodata mi-era aşa de foame încât inhalam cu poftă aromele ce-mi ajungeau la nas.
Acum Larisa este însărcinată cu al doilea bebe iar ea şi Maria mănânca orice, eu am rămas iar singurel la mâncărurile de post. Oricum nu mă plâng, Larisa îmi găteşte des fel de fel de mâncăruri… şi e bine.
Au fost multe astfel de întâmplări dar după câţiva ani de ţinut posturile de peste an, Dumnezeu îţi dă putere să rezişti şi nu ţi se mai pare nimic greu.
De ce ţin post? Mi-e frică să nu ţin post. Mi-e frică că Dumnezeu mă va pedepsi, după ce mi-a dat atâtea lucruri bune în viaţa mea, măcar atât bine pot face şi eu. Mi-e frică să las postul pentru că dacă o fac simt că am lasat şi Biserica, şi că l-am lepădat şi pe Dumnezeu. Dar eu fără Dumnezeu nu vreau să trăiesc, e tare greu fără El.
Nu-i judecaţi pe cei ce nu ţin post pentru că voi, cei care postiţi, arătaţi că jugul lui Hristos e uşor, şi poruncile lui sunt viaţă şi lumină pentru toţi.
(Victor din Canada)
adriana
martie 4, 2010 @ 12:40 pm
Victor din Canada…mi-a placut foarte mult ce ai scris iar finalul m-a impresionatft mult.
Se citeste, daca nu direct, cel putin printtre randuri, dorinta ta de a-i convinge si pe ceilalti sa tina post.
Iti inteleg acest sentiment, pentru ca banuiesc ca ne este comun tuturor celor care incercam sa respectam postul, cu frica si cu iubire de Dumnezeu si asta pentru ca am vazut cat de bine este sa asculti.
Insa bucuria postului nu o pot simti decat cei care tin post; ceilalti, poate o inteleg dar nu o simt. Sa ne rugam sa o simta si ei si asa cum ne indeamna si Sfantul Apostol Pavel, sa nu-i judecam.
De curand am auzit o povestire, cred ca este din Pateric: la un batran vine alt batran si primul ii spune ucenicului sa fiarba niste linte. Cei doi batrani incep sa poarte convorbiri duhovnicesti si sa se roage; timpul se scurge si la un moment dat, gazda il cheama pe ucenic si ii spune sa fiarba niste linte si ucenicul ii raspunde: am fiert-o ieri.
Dupa cum se vede, daca sufletul este hranit cum se cuvine, nici trupul nu mai este flamand.
Catalin
martie 4, 2010 @ 12:58 pm
Foarte folositor articolul, dar să nu uităm că atât postul, cât şi rugăciunea nu sunt scopuri în sine, ci mijloace pentru curăţire, către sporirea dragostei, a faptelor bune şi pentru diminuarea pornirilor trupeşti. Practic, postul ne ajută să ne concentrăm asupra sufletului (scăzând mult atenţia şi mâncărurile puternice date trupului) şi să ne apropiem de Dumnezeu, să ne curăţăm păcatele prin spovedanie şi pocăinţă, şi să ne împărtăşim, dacă avem dezlegare de la duhovnic, cu Trupul şi Sângele Mântuitorului.
Să ţinem seamă că postul nu înseamnă doar abţinerea de la numite mâncăruri, ci mai ales abţinerea de la păcate (abţinere favorizată de hrana mai slabă, vegetală).
Iar mai importante decât postul sunt smerenia şi ascultarea. Pentru că putem ţine post şi ne putem mândri cu cât de postitori suntem noi (în comparaţie cu „alţii”), caz în care un om care nu ţine post, dar nici nu se mândreşte, ar fi mai câştigat duhovniceşte decât noi.
De aceea este foarte importantă ascultarea de un duhovnic, care ne cunoaşte şi îşi poate da seama de măsura noastră, de cât putem duce. Şi, prin ascultarea de el, ne smerim şi postim pentru sporirea noastră duhovnicească.
Întrega viaţă pământească a Mântuitorului, şi moartea sa pe cruce pentru noi, păcătoşii, reprezintă o pildă de ascultare (până la moarte) de Tatăl Său.
Este o pildă în Pateric, pe această temă, pe care mi-o amintesc cu aproximaţie:
Un avvă şi ucenicul său, care ţineau post negru, se întâmplă să se întâlnească cu un cunoscut, care îi invită la masă.
Bătrânul începe să mănânce, iar ucenicul rămâne uimit de acest lucru.
După ce pleacă de la acea casă, pe drum dau peste un izvor. Ucenicul se apleacă să bea, moment în care avva îl loveşte cu bastonul.
Mirat, ucenicul îl întreabă de ce nu-l lasă să bea, din moment ce mai devreme mâncaseră. Avva îi răspunde că au mâncat pentru a nu întrista pe fratele, însă acum, fiind doar ei doi, trebuie să postească.
Domnul să ne lumineze şi să ne întărească pe toţi în continuare, în acest Post!
Lucia
martie 4, 2010 @ 10:43 pm
Mai rar aşa tătici…
Ce minunat ar fi să ajungem să ţinem postul din iubire pentru Domnul, pentru bucuria apropierii de Dânsul, pentru bucuria aproapelui, pentru bucuria unei vieţi pline de culorile dragostei divine…
Daniel
martie 4, 2010 @ 10:53 pm
Iti multumesc Victor pentru acest articol.Fie ca bunul Dumnezeu sa iti incredinteze Acoperamantul Mainilor Sale peste tine si familia ta si sa te protejeze de tot raul.Iarta-ne pe noi Stapane ca nu suntem vrednici nici de lumina ochilor la cate pacate avem.
Allexia
martie 5, 2011 @ 1:56 pm
un cuvant dur
[b]."Ce să vă zic, am fost şi la Veneţia cinci zile, chiar în postul Paştilor" (..) :-)..
"Într-un an am fost la mare chiar în postul Sfintei Marii, în august"…… "Într-un alt an am fost doar eu cu Larisa, undeva în iunie, în postul Sfinţilor Apostoli. Am prins o vreme superbă, condiţiile la hotel erau super, în staţiune nu era foarte aglomerat, a fost o vacanţa perfectă."[/b] suprinsa mai mult ideea postului de mancare, nu a unui post si de fapte…..nu cred ca lucrurile astea trebuiau spuse la sectiunea tinerii in biserica-postul…mai ales ca pot citi si unii care sunt necunoscatori si ar vrea sa vada ce inseamna postul de fapt,sa vada cum postim noi.. vi se pare normal sa acceptati vacante la mare,la Venetia si prin alte parti in timpul postului,mai ales in postul pastelui? (poate o sa-mi spuneti "-)ar am luat binecuvantare de la duhovnic.."-) insa..ideea aceasta de a te relaxa,de a te simti bine..cand altii ajuneaza si stau intr-o stare de incordare permanenta..luptandu-se cu orice gand si incercand sa aiba mintea permanent la rugaciune..incercand sa se despatimeasca..voi cum ati reusi sa va despatimiti, sa dobanditi vreo virtute daca si in post faceti lucruri de-ale lumii? nu sunt o extremista dar nu prea mi se pare normal…imi pare rau..dar eu nu as felicita pe nimeni pt articol,doar daca as citi anumite parti din el..imi pare rau ca vad partea neagra a lucrurilor,dar daca facem fiecare asa(din cei care suntem in Biserica) ar insemna ca doar calugarii sa mai posteasca cum trebuie,iar noi,cei din lume sa nu ne refuzam prietenii din "-)ragoste" pentru ei si sa facem astfel de compromisuri..acum..[b]depinde si de fiecare cu viziune lui despre Biserica si viata..[/b]
SB
martie 5, 2011 @ 8:56 pm
@Allexia
Allexia, nu a zis nimeni sa ne punem cenusa in cap in timpul postului. Iti inteleg oarecum uimirea, insa tu vorbesti de relaxare in timpul vacantelor lui Victor; dar gandeste-te ca pe langa "relaxarea" asta ei s-au abtinut de la multe, nu numai de la mancare. postul nu inseamna doar abstinenta de la mancare, dar nici o atitudine grava si posomorata.
Oricum, felicitari Victor pt articol. Se poate deci si in momente care pentru altii ar parea imposibile 🙂
V.
martie 7, 2011 @ 6:56 am
-post
si eu sunt de aceeasi parere cu Allexia. pe principiul autorului, am putea merge in club in post, sa participam la petreceri si diverse astfel de evenimente, dar sa nu mancam de dulce.
la mare numai de ispite ai parte. cum poti sa faci asta in post si sa zici k e ok, te-ai abtinut doar de la mancare. postul nu inseamna asta. e un post al simturilor. ochii tai ar tebui feriti trupuri dezgolite. sa nu te uiti la o fata in costum de baie nu inseamna sa iti pui cenusa in cap. in afara de mancare, nu vad de la ce altceva s-a abtinut autorul articolului.
"A ZIS Cuviosul Părintele nostru Nil: Părinţii cei mai dinainte ziceau rugăciunea întreagă şi desăvârşit: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.” Iar cei de după dânşii au lăsat pe Născătoarea de Dumnezeu şi zic: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!” Iar cei de pe urma lor au lăsat pe Fiul lui Dumnezeu şi zic: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă.” Iar monahii vremii de acum au lăsat Doamne şi se nevoiesc numai pentru aur, şi zic: „Iisuse, miluieşte-mă.” Iar cei mai de pe urmă o să lase şi pe Iisus şi o să zică numai „miluieşte-mă”, neştiind cum să se mai poarte şi nici nu o să cunoască cine să-i miluiască."
– acesta e un citat din cartea "SFÂRŞITUL OMULUI – CULES DIN SFINTELE SCRIPTURI de Smeritul între monahi ZOSIMA PASCAL din Sfânta Mănăstire Neamţu, la 1905"
mi se pare asemanatoare delasarea in privinta postului a unora dintre cei care si-au spus parerea aici. cum au postit oamenii inainte, cum postesc, si cum vor posti peste ani si ani ?
Admin
martie 7, 2011 @ 7:53 am
Salut Allexia,
Daca te-ar invita cea mai buna prietena a ta la ziua ei si ziua ar cadea în timpul postului, ce ai face?
I-ai spune: "E post, e o perioada de ajunare si de incordare permanenta, si nu pot veni, imi pare rau" ???????
Nu cred ca vei face acest lucru. Cred ca te vei duce la ziua ei si te vei bucura cu ea alaturi de ceilalti prieteni si familie, si vei servi si tu ce gasesti de post.
Asta e ideea articolului.
Autorul nu indeamna la distractii si petreceri in post.
Apropo de Venetia si alta plimbari, o excursie de câteva zile n-o faci cand vrei, ci cand ai bani, cand ai liber la servici, cand prietenii cu care mergi au si ei posibilitatea sa-si ia liber, si multe alte conditionari.
Concluzia e simpla: se intampla uneori sa te afli in anumite locuri si sa trebuiasca sa tii post. Ce faci?
Gura lumii spune asa: "esti in deplasare, nu-ti poti găti singur mâncarea, aşa că nu poţi ţine post…Când ajungi acasă vei ţine."
Indemnul articolului era: oriunde ai fi, daca e zi de post, posteste!