Postul: perioadă de pregătire pentru înţelegerea Naşterii Domnului
Astăzi începe Postul Crăciunului, perioada de pregătire înaintea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Un prieten îmi spunea ieri: „ce bine că începe postul, se mai odihnesc şi dinţii mei şi stomacul meu”. Iar eu l-am completat zicând „se mai odihneşte şi sufletul tău”. Înainte de a pleca în acest drum este foarte important să ştim care e destinaţia şi care este scopul postului pe o perioadă aşa de îndelungată.
Tot ce s-a întâmplat în legătură cu naşterea Domnului a fost miraculos, şi greu de crezut, dar în acelaşi timp foarte adevărat. Mai departe voi înşirui toate lucrurile neobişnuite legate de acest mare eveniment al omenirii:
1. Maica Domnului a rămas însărcinată prin intervenţie directă a lui Dumnezeu asupra ei, fără unirea cu un bărbat, fapt ce nu se mai întâmplase niciodată în această lume şi nici nu se va mai întâmpla pâna la sfârşitul veacurilor.
2.Copilaşul care a luat trup în ea şi începuse să crească nu era unul oarecare ci era Fiul lui Dumnezeu, Persoana a 2-a a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat: „Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.”(Luca 1, 35)
Apariţia fătului în pântecele unei femei este momentul apariţiei unei noi persoane, unui om diferit de toţi ceilalţi, care începe uşor uşor să se dezvolte fizic şi mental. Ceea ce e special la apariţia fătului în pântecele Fecioarei Maria este că Persoana pruncului exista deja înainte de apariţia sarcinii. Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi hotărâşte să se întrupeze şi să se facă om. Întrupându-se El ajunge să aibă doi firi: firea dumnezeiască şi firea omenească; două voinţe: cea dumnezeiească şi cea omenească, dar o singură persoană, aceeaşi din veşnicie.
Paradoxal şi de neînchipuit, copilul ce urma să-l nască Fecioara Maria era chiar Dumnezeu. Maica Domnului urma să-L nască pe Cel Nenăscut, pe Cel fără de ani, pe Cel care i-a dat viaţă chiar şi ei .
3. Iosif, logodnicul Mariei, auzind că este însărcinată hotărâşte s-o părăsească gândidu-se că ea l-a înşelat săvârşind adulter. Dumnezeu intervine prin îngerul Său şi-l lămureşte că ceea ce se întâmplă cu Maria, e ceva mai presus de înţelegerea omenească:
„Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. ” (Mt. 1, 19-21)
4. Din cuvintele de mai sus înţelegem că menirea pruncului era una foarte specială: să mântuiască toată lumea de păcatele ei. Un scop foarte înalt şi în acelaşi timp foarte greu de realizat. Cum să-i scăpi pe oameni de obiceiurile lor găunoase, de aplecarea lor spre plăcerile egoiste, cum să le schimbi voinţa? E mai uşor să câştigi un război, e mai simplu să ieşi de sub stăpânirea unui regim totalitar decât să schimbi conştiinţa oamenilor.
Şi totuşi Iisus Hristos, Mesia cel aşteptat şi promis de mult lui Adam şi Evei, vine pe pământ că să mântuiască lumea, să omoarea moartea, să ne scape de păcat, să ne unească pe toţi în El şi prin El în Dumnezeu.
5. Sfinţii ne spun că Maica Domnului a fost fecioară şi înainte de naşterea lui Iisus, şi în timpul naşterii şi după naştere. Din aceasta reiese că Maica Domnului a născut intr-un alt fel, dar într-un fel pe care noi nu-l ştim şi sfinţii ne recomandă să nu ne străduim să-l aflăm, fiind o mare taină. Maica Domnului nu a născut în dureri pentru că pruncul care s-a zămislit în burtica ei nu a fost o consecinţă a uniirii cu un bărbat, unire pătată de păcatul strămoşesc făcut de Adam şi Eva în rai, ci a fost o consecinţă a intervenţiei directe a Duhului Sfânt asupra ei.
6. După ce Fecioara Maria îl naşte pe Iisus, 3 magi, 3 oameni care nu erau de neam din Israel, care nu aveau cum să-l cunoasă pe Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac şi a lui Iacob, vin şi se închină unui copil ca unui împărat. Aceşti magi fiind anunţaţi de ingeri despre naşterea minunată sunt ghidaţi de o stea, de o lumină foarte puternică care i-a dus chiar la Betleem.
7. Irod, il caută pe Iisus, afland de naşterea Sa şi, crezând că scaunul său este ameninţat, hotărăşte să ucidă toţi copii de partea bărbătească până la doi ani. Naşterea lui Iisus este ocazionată nu întâmplător de uciderea a mii de prunci sub porunca lui Irod.
Tot ce s-a întâmplat la naşterea Domnului este minunat şi afectează întreaga omenire. Nu e uşor de înţeles adâncimea şi măreţia întrupării lui Dumnezeu şi a venirii Lui pe pământ. Naşterea lui Iisus de acum 2010 ani are paradoxal o mare legătură cu viaţa mea de astăzi şi cu viitorul meu.
Postul e o perioadă de pregătire menită să ne ajute să înţelegem clar ce s-a întâmplat atunci. Naşterea lui Iisus mă priveşte pe mine şi pe familia mea şi trebuie să înţeleg foarte bine ce s-a întâmplat atunci şi ce efecte are ea astăzi asupra vieţii mele.
Un om îmbuibat de mâncare şi băutură este aplecat foarte mult spre înţelesurile materiale, desconsiderându-le pe ce le spirituale, dumnezeieşti. Un astfel de om nu va înţelege nimic din naşterea lui Dumnezeu dintr-o fecioară, ci va rămâne doar la braduţul de Crăciun, la cadouri, la o masă plină de bucate, dar toate acestea nu-i vor rezolva frustrările şi neîmplinirile vieţii.
Un om care posteşte de mâncare, de vorbe rele, de băutură, de distracţii, un om care dăruieşte, care iartă şi iubeşte, va înţelege mult mai uşor ce este Naşterea Domnului şi ce aduce Dumnezeu nou prin venirea Sa după noi în lume.
Un om care se roagă şi vorbeşte mereu cu Dumnezeu va intra fără să vrea în atmosfera plină de familiaritate şi căldură a Crăciunului încă din timpul postului.
De ce postim?
Ca să ne rezolvăm problemele vieţii.
(Claudiu)
costelSv
noiembrie 15, 2010 @ 12:02 pm
da…frumos
CristinaL
noiembrie 15, 2010 @ 4:01 pm
Frumos,frumos si fff folositor ,multumesc si Domnul sa ne ajute sa reusim sa tinem acest post spre folos
Ana
noiembrie 15, 2010 @ 7:50 pm
[b]"-)e ce postim?
Ca să ne rezolvăm problemele vieţii."[/b]
E atat de placuta afirmatia aceasta legata de post. Cred ca o sa-mi ramana mult in gand. Frumos.
"Maica Domnului a rămas [i]însărcinată[/i].."
Am o greutate in a citi termenul acesta lumesc legat de Maica Domnului. Poate totusi e mai potrivit L-a luat in pantece. Nu stiu teologie, nu ma pronunt mai mult. Ieratre daca gresesc.
Doamne ajuta
costinel
noiembrie 15, 2010 @ 9:03 pm
Cu toate ca nu am legatura cu religia, adevarul e ca perioadele de renuntare la alimentele grase sunt benefice pentru sanatate, e ca o cura de detoxifiere, de calire a organismului.
adorcristy
noiembrie 15, 2010 @ 9:55 pm
Deosebit articolul
Doamne ajuta!
Ana
noiembrie 16, 2010 @ 9:32 am
Infranarea egal educare
@ Costinel
Adevarat.
Si mai buna este [b]infranarea[/b] de la ganduri, vorbe grele. Intr-un fel unii oameni pun accent pe postul de alimente, dar deloc pe cel de fapte. Si de fapt acela e mult mai important.
Postul cred ca este si o descoperire a noastra. Ne vedem cat de greoi suntem, cat de incarcati de rautati, de pofte. Una e sa-i spui copilului tau sa nu faca aia sau cealalta si sa-l pedepsesti si alta e sa-ti spui tie insuti:-).
Doamne ajuta
costinel
noiembrie 16, 2010 @ 12:16 pm
Ana
Ce spui tu e frumos si subscriu, dar realitatea e asa cruda de multe ori. de multe ori m-am intrebat de unde exista la noi, la romani, pornirile astea de violenta verbala sau fizica. Nimeni nu si le infraneaza. Cred ca societatea e prea permisiva (juridic). Suntem cea mai crestina tara din Europa (cel putin declarativ) si uite ca asta nu ne ajuta social si economic. In statistici figuram ca cei mai corupti, cei mai putin fericiti. Adevarul e ca o ducem rau. Cineva spunea ca "fiecare popor are tara pe care o merita", si inclin sa-i dau dreptate. Cred ca vinovat de saracia tarii este chiar poporul roman, prin mentalitatea sa.
Ana am si eu o intrebarea pentru tine.
Din punctul meu (si nu numai) de vedere Biserica Ortodoxa Romana are si un important rol social. Cred ca isi indeplineste rolul pe jumatate. Reuseste sa acorde un ajutor social important societatii. Sunt deja cunoscute actele de caritate ale BOR-ului. Acorda ajutoare in alimente saracilor, au cantina sociala, ajuta la constructia de spitale si scoli etc. Jos palaria pentru aceste activitati. Mai e un element. Cum bine spui tu, acest element este infranarea. Uitandu-ma in jur, vad ca oamenii au doza mare de rautate, carcoteala, lene etc.
Intrebarea mea pt. tine este: De ce oamenii nu asculta de invataturile crestine care indeamna la bunatate, munca, ajutor reciproc ???
Ana
noiembrie 16, 2010 @ 9:00 pm
@ Costinel
Cred ca acesta a fost cel mai simplu si frumos mesaj al tau pe care l-am citit eu aici.
"-)e ce oamenii nu asculta de invataturile crestine care indeamna la bunatate, munca, ajutor reciproc ???"
Parintele Ioanichie Balan povestea ca intr-un autobuz niste tarani vorbeau despre cat de greu le merge, si se intrebau cum de se intampla toate acestea. Un taran cu par si barba alba a spus insa:
[b]-Cati dintre noi mai spun [i]Tatal nostru[/i] plangand?[/b] Si dintr-o data s-a facut tacere in autobuz.
Cu alte cuvinte, cati dintre noi ne mai rugam cu adevarat. Tu esti uimit de "modelul" ortodocsilor din biserica mai ales cand le vezi duritatea, rautatea etc. Si noi simtim acelasi lucru. Si noi trecem prin aceleasi stari, insa stim cat de mare este ispita pe ortodox.
Aseaza-te in fata tv-ului si vizioneaza un film. Ai sa vezi ca poti sa te concentrezi total la film. Inchide tv-ul si aseaza-te in genunchi la rugaciune…si ai sa vezi ca-ti vin mii de ganduri indiferent de cat de mica rugaciune ai sa spui. Putem trage singuri concluzia.
Ana
noiembrie 16, 2010 @ 9:01 pm
[b]Si o alta cauza este lipsa de iubire pentru aproape. Nu ne mai pasa de celalalt, dar nici de noi. Nu ne cunoastem pe noi insine, cu toate ca asa credem. [/b]
Invatatura crestina indeamna in primul rand [b]la iubire si la iertare[/b]. Fara acestea putem sa facem oricate rugaciuni, caci nu ne sunt de nici un folos. E ca si cum ai vrea sa inveti sa innoti cu un colac spart.
La fel si postul de bucate, daca nu este insotit de iubire, iertare, de fapte bune ptr aproape, ramane un post de bucate.
Cred ca noi romanii ne-am inrait in special din cauza avorturilor. Suntem mame ucigase:sad:.
Iertare
niculina
noiembrie 17, 2010 @ 2:04 pm
foarte frumos…… multi dintre noi postim pentru a ne rezolva problemele vietii,in timpurile de astazi sunt foarte putini care postesc cu adevarat ,aproape ca sa pierdut traditia,incet incet toti se vor mantui,necazurile care vin peste noi ne poarta spre drumul mantuirii,chiar si cei care nu inteleg la primul necaz sau chiar nici la al doilea la al treilea tot se intoarce spre mantuire,Doamne ajuta.