Poveste adevarată de ziua Sfântului Nectarie

sf-nectarie-1Bucuresti, luni, 9 noiembrie, la primele ore ale diminetii. Cu cateva zile inainte, fiul meu si-a pierdut slujba. Era deznadajduit: ambitios si foarte pasionat de domeniul auto, in ultimul an de facultate, si-a luat un servici, castigat prin eforturi si merite proprii. Concomitent, de la inceputul acestui an, descoperindu-si talentul de a scrie, a inceput in plus sa si creeze articole pe un valoros site auto. In vara, dupa ce si-a luat licenta, a ales sa ramana in acest domeniu care ii placea foarte mult, renuntand la primul servici. A reusit, de curand,cand celebrul trio de la “Top Gear”a sosit in Romania, ceea ce nu au reusit jurnalisti experimentati de la prestigioase reviste auto:un articol in exclusivitate, autografe, discutii in particular cu “vedetele”…

Insa, din cauza crizei, acum cateva zile, site-ul pe care scria s-a inchis! Disperarea, deznadejdea si nemultumirile l-au cuprins. In plus, pierdusem si numarul de telefon al unei cunostiinte care ne-ar fi putut eventual ajuta in rezolvarea acestei situatii. Gandindu-ma la toate acestea, tocmai treceam in drumul zilnic catre servici, pe o straduta de la baza micii coline pe care se afla manastirea Radu Voda. Aflat la volan, sotia ma intreaba: ”Ce se intampla aici?”.  Cu ochii la circulatia de pe straduta ingusta, n-am observat agitatia neobisnuita in zona pentru acea ora matinala.

”Nu stiu, probabil se organizeaza ceva…” i-am raspuns, iar apoi, aglomeratia, graba si stress-ul au acoperit totul. De-abia mai tarziu am aflat ca era ziua Sfantul Nectarie! Desi fusesem mai demult la manastire, la racla cu moastele Sfantului, uitasem. Desi ne rugasem atunci pentru sanatatea familiei, uitasem. Desi rugaciunile s-au implinit, uitasem. Uitasem si de intamplarea din copilaria Sfantului, relatata pe site-ul vostru (“Frumusetea Sf. Nectarie”).

Si atunci…am listat acea intamplare, am multiplicat-o in cat mai multe exemplare iar seara ma indreptam grabit catre manastire! Sirul de oameni care asteptau sa se inchine se intindea pana departe, se auzea deja slujba de sus de la manastire, iar in aerul nu prea rece plutea o bunatate infinita (a Sf Nectarie, dar si a oamenilor care stateau cuminti la rand, citind rugaciuni, ascultand, discutand linistit). Ajuns sus, am intrat in biserica, oprindu-ma langa intrare.

Ascultam slujba; ma gandeam unde sa las copiile cu ”Frumusetea Sf Nectarie”, asa incat cat mai multi oameni sa se bucure de ele: nu cunosteam pe nimeni, aglomeratia era foarte mare, nu stiam practic cum sa procedez. Atunci langa mine s-a oprit un calugar din manastire; dupa cateva momente de ezitare, i-am povestit despre intentia mea. Intelegand in final povestea celor cateva sute de file in cauza, le-a preluat dansul, urmand a le distribui apoi catre credinciosi: parca mi s-a luat o piatra de pe inima. Am iesit afara, oprindu-ma la cativa metri de racla prin fata careia trecea sirul de oameni venit de departe, de la poalele manastirii si mi-am cerut, in gand, iertare Sfantului Nectarie pentru toate uitarile mele. Ar fi trebuit sa ma pedepseasca, sau macar sa ma dojeneasca, nu-i asa?

Da, dar…iata cum a facut acest lucru! A doua zi de dimineata am gasit in telefon numarul pierdut (desi il cautasem sistematic fara rezultat doar cu cateva zile inainte)! Si…imediat dupa aceea, trecand pe langa un radio deschis (pe langa care trec zilnic fara sa bag de seama nimic!) aud un anunt: ”participati la concursul…si castigati o super-masina…”. Culmea, concursul este onest (de indemanare), iar fiul meu s-a si inscris deja! Chiar daca nu stiu care vor fi finalurile acestei povesti adevarate, aceasta chiar nu conteaza; important este ca fiul meu nu mai este deznadajduit si disperat, iar viata, acest dar minunat de la Dumnezeu, i se pare iar frumoasa. Si, ca sa nu mai uit din nou, am scris aceste randuri pentru a-i multumi din suflet Sfantului Nectarie!

(Adrian Tutu)

(Visited 28 times, 2 visits today)