Skip to content

18 Comentarii

  1. denisa
    februarie 19, 2009 @ 1:57 pm

    of, cate mizerii am facut in timpul sarcinii…dar dupa ce am nascut si L-am cunoscut pe Dumnezeu m-am cait, m-am spovedit si am nadejde in Dumnezeu ca-mi va sterge pacatele si nu le va lasa sa se rafranga asupra copilului!
    Doamne ajuta!

    Reply

  2. Dan
    februarie 19, 2009 @ 5:43 pm

    Asa spune Domnul in a doua carte a lui Moise (cap20) „… Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam si Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele”. Sunt convis ca Domnul te-a iertat Denisa pentru nestiinta ta. Lacrimile pocaintei, spovedania, si Sfanta Impartasanie ridica intotdeauna osanda pacatului pe care l-am savarsit, oricat de greu ar fi fost el. Domnul sa te aibe in paza pe tine, pe sotul si pe copilul tau.

    Reply

  3. Claudiu
    februarie 19, 2009 @ 7:38 pm

    Si eu am fost un mare pacatos si am avut pacate grele dar m-a iertat Domnul si nu m-a pedepsit.

    Reply

  4. ioana
    martie 6, 2009 @ 2:06 am

    Sunt femei care pot concepe al doilea copil desi sunt insarcinate.

    Iar hormonii, chiar daca ar fi transferati de la mama la copil (!) nu sunt stocati in sange pentru totdeauna.

    Argumentele stiintifice de pe acest site ar trebui mai bine documentate, fiindca altfel din ce in ce mai multi vor condamna ortodoxia. Si nu vrem asta.

    Reply

  5. admin
    martie 6, 2009 @ 9:41 am

    Pr. Arsenie Boca a terminat Facultatea de Medicina, ceea ce ma face sa nu ma indoiesc de afirmatiile lui, mai ales ca era si monah, si stia ca minciuna vine doar de la diavol. Si mai ales ca astazi oamenii il considera sfant si vor sa fie canonizat.

    Reply

  6. Alexandra
    iulie 8, 2009 @ 3:01 pm

    Ioana, cum vine asta ca o femeie insarcinata sa conceapa inca un copil? In timpul sarcinii nu se mai elibereaza ovule, deci nu mai poate fi fecundare. Poate un caz la un milion sau ceva de genul asta… astea sunt exceptii si cu siguranta stie Dumnezeu de ce a ingaduit asa.
    Hormonii nu sunt in sange pentru totdeauna, dar parintele Arsenie s-a referit la trairea de moment a mamei, pe care o resimte si copilul din pantece. Toate se imprima in comportamentul copilului si se manifesta mai tarziu, in cazul asta va avea predispozitie timpurie spre desfranare. Am vazut copii care la 4-5 ani deja vorbesc prostii si au o placere nespecifica varstei lor cand fac asta, in timp ce altii sunt mult mai cuminti si nevinovati.
    Cum a spus si admin, parintele a facut medicina si, ca monah, cu siguranta nu avea gandul de a-i insela si minti pe oameni. A avut darul vederii cu duhul, nu cred ca Dumnezeu i-ar fi dat atata har daca nu avea ganduri curate.
    Doamne-ajuta!

    Reply

  7. florinm
    august 21, 2009 @ 11:05 pm

    Alexandra, de ce nu te duci sa dormi? Pierzi orele, pierzi timp, pierzi neuroni…

    Reply

  8. Adriana
    august 21, 2009 @ 11:55 pm

    Pai daca medicii nu au gasit inca o cauza a pacatului la copii, incearca macar teologii si preotii sa gaseasca una, asta-i meseria lor, si fac si ei ceea ce pot… Bine ca fac, caci doar cine nu munceste nu greseste si cine nu greseste merita sa fie promovat… Glumeam 🙂

    Reply

  9. D
    august 22, 2009 @ 1:00 pm

    Nu au medicii cum sa gasesca cauze ale pacatului; pt. ca asta nu tine de medicina.

    Iar in privinta cauzelor ele sunt oarecum stiute, nu se chinuie teologii sa le gaseasca
    Si nu e vorba de pacate la copii, ci de rasfrangerea pacatelor parintilor asupra copiilor.

    Reply

  10. Adriana
    august 22, 2009 @ 8:25 pm

    @D

    Pai daca nu tine de medicina gasirea de cauze ale pacatului, atunci cum parintele afirma ca: „Explicaţia biologică: au crescut în mediul uterin hrăniţi cu sânge prea îmbibat cu testosteron, hormon sexual masculin.”?…

    Reply

  11. D
    august 22, 2009 @ 9:22 pm

    Explicatia este (si) medicala , dar nu tine de medicina in sensul ca medicina nu e preocupata de asa ceva. Cand medicina se va procupa de aceste aspecte, sa ma anunti si pe mine !

    Reply

  12. Adriana
    august 22, 2009 @ 10:38 pm

    O sa te anunt 😉

    Reply

  13. CIA
    ianuarie 14, 2010 @ 7:02 pm

    Medicina asa cum o cunoastem in prezent e prea saraca sa poata face ceva. Cel mai bun lucru e sa ascultam sfaturile celor intelepti… Cei destepti nu sunt neaparat si intelepti… Si in primu rand lumea e plina acum de oameni de nimic. Merita ascultate doar sfaturile unor astfel de sfinti… Ei nu gresesc.

    Reply

  14. Alexandru
    ianuarie 30, 2010 @ 10:12 pm

    Ar fi minunat ca toti mai multi medici si psihologi sa-si faca meseria prin prisma ortodoxiei.Ca si ei sunt oameni iar omul nu e facut pentru lumea aceasta.Doar asa ar urma calea cea adevarata. Adevarul in duhul sfant.Asa nu ar mai fi atatea paradoxuri in medicina.Ne invata una pe urma descopera ca nu etocmai bine.
    Si inca ceva …medicii sunt cei de pe urma dintre oameni care cred in tehnicile invatate.Sunt sceptici. Asa ca nu va incredeti orbesteca de unii singuri nu pot face minuni ci doar cu ajutorul Lui Dumnezeu.

    Reply

  15. eu
    martie 23, 2010 @ 5:16 pm

    @CIA
    ÎNȚELÉPT, -EÁPTĂ, înțelepți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este înzestrat cu înțelepciune, care are mintea clară; cuminte, deștept.

    Daca Doamne fereste esti bolnav de cine ai vrea sa fi tratat, de medici sau de preoti?

    Reply

  16. Maria
    martie 23, 2010 @ 7:22 pm

    Draga eu

    In unele afectiuni medicul nu pote sa faca nimic.
    In altele, e nevoie si de interventia medicului, dar si de interventia preotului. Pe patul de spital multi oameni si-a venit in fire si s-au intors la Dumnezeu.
    Intr-un spital de boli nervoase medicul marturisit ca in incaperea in care o bolnava se ridica cu tot cu pat(legata de pat fiind) si sarea prin camera, abia cand a inceput sa rosteasca rugaciunea Tatal nostru femeia, slaba si mica la inaltime, s-a potolit. Din clipa aceea medicul si-a pus in gand sa construiasca o capela in spitalul pe care il si conducea. De atunci, a observat ce mult ajuta rugaciunea la linistirea si vindecarea bolnavilor.

    In spitalul din apropierea casei mele, parintele care slujeste in capela are o misiune esentiala. Mi-a spus in una din zile ca a fost chemat la patul unei tinere mame care nu dorea deloc sa-si vada copilul si sa-l alapteze. Trecea printr-un sindrom (!) post-natal. Medicii si asistentele au vorbit cu ea, dar nu s-a schimbat nimic in atitudinea si sufletul femeii.
    Au chemat atunci preotul. A vorbit cu ea, a consiliat-o asa cum a stiut mai bine si treptat, treptat mama si-a revenit.

    Nu imi dau seama de unde a venit intrebarea ta, din nestiinta sau curiozitate, dar tu singur(a) iti vei putea da seama de toate acestea cand vei vizita un spital in care bolnavii de cancer sau de alte boli pot sa iti spuna cu mana pe inima un raspuns pe masura ta.
    Sau Dumnezeu iti va raspunde de-a lungul vietii. Sa dea Domnul sa fie un raspuns bland.
    Dumnezeu sa te ajute si sa iti dea ganduri bune.

    Reply

  17. Maria
    martie 23, 2010 @ 7:33 pm

    De va e de folos, aici este articolul pe larg despre medicul de care spuneam mai sus:

    Rugaciune de medic

    (…) Chipul doctorului are alura de nobil roman. Par ondulat pe frunte, zambet strans, retinut, ochii albastri si deosebit de „precisi”, nici o privire de-a sa nu poate da gres, nu poate insemna si altceva decat a hotarat el sa insemne. Senin si calm, pare ca nimic din lumea asta nu l-ar putea tulbura. Calm a fost si-atunci, intr-o seara primavaratica, cand si-a dat seama ca se poate face medicina si altfel. „Era in urma cu sapte ani si credeam ca femeia care fusese adusa cu ambulanta nu va mai trai pana dimineata. Patru oameni au adus-o si abia puteau s-o tina, o tarau pe scari ca pe razatoare. A trebuit sa o legam de pat, dar sarea cu tot cu pat in picioare. Se ridica cu totul si se balanganea asa, prin camera. I-am facut o injectie, doua, trei. I-am dat toata medicatia posibila in doze tot mai mari si mai dese. Femeia grohaia ca porcul, cotcodacea, vorbea in niste limbi straine, plangea. Plangea, mai ales. O stapanea o putere ciudata, ce parca n-avea cum sa fie doar a trupului ei. Nu pricepeam. Asistentele stateau toate roata si se uitau la mine! De spaima, una dintre ele a inceput sa planga. „Va muri”, mi-am zis. Se va usca de atata zbucium si plans sau o voi omori eu. Dozele depasisera demult limitele maxime. Ma uitam la ea si nu stiam ce sa fac. Nu ma mai rugasem demult, cred ca de copil. Si, deodata, am stiut! I-am pus o mana pe frunte, cealalta am bagat-o sub ceafa, am inchis ochii si-n gandul meu am spus rugaciunea „Tatal nostru” (ma si mir ca mi-am amintit-o cu exactitate), de trei ori, apoi tot in gand – mi-era intr-un fel rusine sa nu m-auda asistentele – am zis asa: „Doamne, Dumnezeul meu, lumineaza-ma, invata-ma ce sa fac…”. Atat. A fost pentru prima data in viata cand am facut asa ceva. Iar in timp ce eu ma rugam, femeia se linistea, se linistea, si cand am deschis ochii, am vazut-o plangand incetisor si zicand, ca si cum si-ar cere iertare: „Doamne, miluieste-ma… Miluieste-ma, Doamne…”. Am scos din buzunarul de la piept o iconita pe care o primisem in dar de la stareta Manastirii Moldovita si am strecurat-o sub halatul pacientei. Cand am iesit din salon, imi dadeau lacrimile. Rareori am fost atat de tulburat. Din acel moment insa, pentru acea femeie n-a mai fost nevoie de tratament niciodata. Atunci mi-am dat seama ca sufletul omenesc nu-l poti trata numai cu medicamente si cu psihoterapie. Ar mai trebui si altceva. De la acest caz a inceput totul: imediat dupa aceea, am pornit sa facem o biserica…”

    http://www.formula-as.ro/2003/574/spiritualitate-39/biserica-din-spitalul-de-nebuni-4210

    Reply

  18. Claudiu
    iunie 2, 2011 @ 7:51 pm

    Am gasit in acest articol expresia „sporul la carte”. Ce semnifica asta?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *