Predica la Duminica a II-a după Paşti (a Sf. Ap. Toma)

Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă! Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.

 Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.

 Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui. 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Iubiti frati si surori intru Hristos,

Haideti sa ne punem o intrebare simpla la cele citite mai sus: Domnul care le stie pe toate 0are nu putea sa se arate ucenicilor sai cand era si Toma cu ceilalti apostoli?! Caci doar stateau cu totii mai tot timpul ascunsi de frica iudeilor. Desigur ca putea, dar Domnul a ales altfel de moment pentru ca stie firea necredincioasa a omului cazut. Si a facut Domnul asa pentru ca si noi sa credem. Caci daca Sf. Ap. Toma, care a stat langa Domnul si I-a auzit vocea, L-a vazut facand nenumarate minuni, mergand pe ape, saturand mii de oameni cu doua paini, si inviind chiar si pe Lazar din morti dupa 4 zile, el tot nu i-a crezut pe ceilalti 10 apostoli cand au marturisit ca Domnul a inviat din morti, atunci despre noi ce sa mai zicem?

Nu se punea problema ca Toma si ceilalti apostoli nu mai vazusera morti inviind, caci au vazut inviind si pe Lazar si pe fiica lui Iair si pe fiul vaduvei din Nain, dar nu vazusera si nu auzisera ca Cineva sa invieze prin propria lui putere. Si cine este Acela care are putere peste moarte decat Viata insasi!?

Dar cat de vinovat este oare apostolul Toma de necredinta in comparatie cu ceilalti apostoli?…caci iata ce marturiseste Sf. Ap. Luca atunci cand Maria Magdalena, Ioana si Maria lui Iacov le vestesc apostolilor despre Invierea Domnului: „Şi cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu le-au crezut.” (Ev. Luca 24: 11)

Aceeasi necredinta o confirma si Sf. Ap. Marcu: „Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau. Şi ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut.” (Ev. Marcu 16: 9-11)

Deci nu era Toma mai necredincios decat ceilalti apostoli in privinta Invierii Domnului, dar prin el Domnul ne dojeneste pe noi toti: ” Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.”

Ne mustra Domnul necredinta si mintile noastre excesiv de rationale, care cauta mereu sa despice firul in patru si care iscodesc tainele Sale fara a pune ceva si la inima, si parca ne spune Domnul:  „Doar am facut atatea minuni in viata ta, iar tu treci nepasator si nemultumitor pe langa ele in fiecare zi, zicand mereu in sinea ta ca a fost o coincidenta sau un fenomen straniu, sau ca ti se cuvine.”

 Invierea Domnului este dovada suprema si de necontestat ca Hristos este Dumnezeu, ca El este stapan peste viata si moarte, ca El este sensul existentei noastre.

Daca Hristos nu ar fi inviat atunci probabil ca ar fi ramas in amintirea apostolilor si a noastra drept un mare prooroc si invatator, ca si Sfantul Ioan Botezatorul, dar invierea Domnului i-a schimbat radical pe apostoli si i-a facut alti oameni, din fricosii ce se ascundeau de iudei in cei mai curajosi oameni, alegand sa traiasca in prigoniri si sa moara in chinuri de neinchipuit, pentru noi cei de astazi, toate acestea de dragul Adevarului.

In zilele noastre, cand necredinta a patruns in toate casele si se inmulteste cu repeziciune in continuare, daca am fi un pic mai atenti la suerul vantului, pentru cine are urechi de auzit, inca mai rasuna cuvintele Mantuitorului „Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de mustar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. ” ( Ev. Matei 17:20)

Duminica Sf. Ap. Toma este duminica dojenirii necredintei noastre, a tuturor, iar noi stiind aceasta sa nu stam blocati in limitele ratiunii noastre ci sa cadem la picioarele Domnului zicand: „Iertare Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

Sa-l rugam pe Domnu Hristos sa ne schimbe din temelie, ca pe sfintii apostoli, sa devenim si noi din pacatosii si neputinciosii de ieri, dreptii si sfintii de maine.

Hristos a inviat!