Predică la duminica lăsatului sec de brânză (a izgonirii din rai a lui Adam)

„Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc.

Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.” (Evanghelia după Matei, capitolul 6, versetele 14-21)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Înaintea începerii postului mare Sfinţii Părinţi au rânduit să se citească această evanghelie prin care să ne atragă atenţia la trei lucruri importante: la iertare, la felul cum postim şi la averile noastre.

Foarte frumos este că această evanghelie stă la poarta postului mare aşa cum Adam stătea la poarta raiului după ce a fost izgonit, uitându-se cu tristeţe la ce a pierdut. Dumnezeu rânduise îngeri cu săbii de foc care să stea la intrarea în rai ca nu cumva  cel nevrednic să se întoarcă fără să conştientizeze ce a făcut:

„Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.„

În post mâncăm mai puţin, vorbim mai rar, ne rugăm mai mult, ne cerem iertare mai des, ne enervăm mai puţin, vorbim cu Dumnezeu mai tot timpul. În post lăsăm plăcerile, fugim de desfrânare, uităm de pofte, ne nevoim mai mult, suferim cu bucurie, înţelegem mai multe, iubim mai cu adevărat…

În post dormim mai puţin, facem mătănii mai multe, plângem mai des pentru păcatele noastre, strigăm mai cu putere către Dumnezeu… În post îi ajutăm mai des pe cei săraci, îl lăudăm mai straşnic pe Dumnezeu, ne împăcăm mai repede cu cel ce ne-a supărat…

În post gustăm mai des din harul lui Dumnezeu, participăm mai ades la slujbe, ne rugăm mai mult la Maica Domnului, cerem mai multe pentru cei dragi, ne întristăm pentru cei ce păcătuiesc, în post ardem de iubire…

În post lăsăm ce nu este al nostru dar totuşi ne-am însuşit, în post ne dezbrăcăm de haina de piele care ne-a cusut-o păcatul şi lăsăm să strălucească chipul lui Dumnezeu din noi. În post ne împăcăm cu Dumnezeu, iertăm pe fratele nostru, intrăm înapoi în rai.

De când sunt în Biserică am simţit că nimic nu-L supără mai mult pe Dumnezeu decât ura şi neiertarea. Am simţit că cel mai tare se supără când jignesc pe celălalt, cât ţip sau mă enervez, când nu iert, când vorbesc urât, când mă ridic peste celălalt, când îl umilesc… atunci simt în inimă mea răutatea, gust din răul pe care l-am făcut, mă întunec şi mă întristez, îi întorc faţa lui Dumnezeu şi încep să simt iadul în inimă.

De aceea Sfinţii Părinţi pun la început postului ca stâlp şi întărire: iertarea. Câte mi-a dat Dumnezeu mie, cât mi-a iertat El, cât L-am supărat, cum să nu iert şi eu pe celălalt? Cum să nu fac totul ca să-l iubesc ? când El mă iubeşte în fiecare secundă.

Postul mă ajută să mă enervez mai puţin, să fiu mai liniştit, să văd lucrurile mai bine, postul mă ajută să iubesc. De aceea Sfinţii Părinţi au rânduit postul ca întărire pentru firea noastră, ca putere în lupta cu păcatul, ca „ambient” în care ne întâlnim cu dragoste toţi cu Dumnezeu.

Al treilea stâlp este lăsarea averilor, uitatea celor lumeşti. Al treilea sfat al Domnului la începutul postului mă învaţă să uit de mâncare, de haine, de bani, de distracţii, de plăceri, de tot ce-i trecător, şi-mi aduce aminte de cei care trăiesc fără toate acestea, având mereu gândul şi nădejdea că într-o zi va fi mai bine: săracii. Al treilea stâlp este iubirea îmbrăcată în haina milosteniei, este alungarea averilor noastre către împărăţia cerurilor.

Iertaţi celor care vă supără !

Postiţi, intrând în împărăţia cerurilor încă de pe acum !

Faceţi daruri! Iubiţi pe toţi şi pe toate!

Împrieteniţi-vă cu Dumnezeu!

Amin.