Prefacere (de Demostene Andronescu)
Vreau să vă bucur inima cu o poezie superbă din ultima cartea a domnului Demostene Andronescu, mărturisitor în temnițele comuniste. Vă recomand cu drag cartea „Peisaj lăuntric” care cuprinde poeziile scrise în memorie în viața grea de temniță. Un poet delicat și adânc.
Am cerşit un timp lumină Pe la uşi străine, Neştiind că luna plină-i Prinsă toatã-n mine.La rãspântiile vieţii
Stam cu mâna-ntinsă Şi mă miluiau drumeţii Cu lumină stinsă.Când şi când, câte-o scânteie
De-un nebun zvârlitãÎmi părea cale lactee,
Mie dăruită.
Şi treceam aşa prin viaţă,
Miluit de lume,Ca şi ea cătând prin ceaţa. Nu ştiu ce anume.
Dar odată, pe-nserate,
Obosit de vise, Am găsit la lume toatăPorţile închise.
Şi rămas în noapte afară
Fără lumânare, Am privit așa-ntr-o doară-n Mine ca în zare.Şi am tresărit deodată,
Căci väzui că-n mine Bezna-i ciuruită toată Şi mijesc lumine.Am dat zgura la o parte
Cu înfrigurareŞi-n străfundurile-mi moarte S-a iscat cântare.
lar prin rana-mi sângerândă,
Ca printr-o spărtură,A ţâşnit o rază blândă
De lumină pură,
Ce-nvelindu-mă în toate,
Mătăsoasă, moale,A dat vieţii mele plate Sensuri verticale.
De atunci fară-incetare
Luminez întruna,
Ci sfios ca luna.
lar când mâlul se adună
Şi-mi astupă vrana.Mă sleiesc ca pe-o fântână, Adâncindu-mi rana.
(Demostrene Andronescu – Peisaj lăuntric, Editura Fundația Sfinții Închisorilor, Pitești, 2015, p.26)
(Visited 605 times, 1 visits today)
Laura Stifter
ianuarie 29, 2015 @ 4:23 pm
Minunată poezie!
Am avut bucuria de a-l întâlni personal pe domnul Demostene Andronescu, cu ocazia unei conferinţe pe care domnia sa, împreună cu domnul profesor Marcel Petrişor, a susţinut-o pe tema persecuţiilor din închisorile comuniste. Mă bucur tare mult că mi s-a oferit şansa de a întâlni o astfel de persoană minunată… Foştii deţinuţi politici, eroi ai libertăţii în mijlocul infernului totalitarismului, au fost şi sunt dăruiţi de Dumnezeu poporului nostru. Ei sunt modelele şi reperele noastre de moralitate, ei ne amintesc mereu, prin poveştile cutremurătoare ale vieţilor lor, că libertatea se pierde uşor şi se redobândeşte greu, dar, totodată, că libertatea înţeleasă în cel mai profund sens – în sens spiritual – NU poate fi pierdută niciodată pentru că, vorba lui V. Frankl: „Libertatea nu-i ceva ce avem, ca astfel s-o putem pierde; libertatea este ceea ce suntem”! 🙂