Prefacere (de Demostene Andronescu)

Vreau să vă bucur inima cu o poezie superbă din ultima cartea a domnului Demostene Andronescu, mărturisitor în temnițele comuniste. Vă recomand cu drag cartea „Peisaj lăuntric” care cuprinde poeziile scrise în memorie în viața grea de temniță. Un poet delicat și adânc.

Am cerşit un timp lumină
Pe la uşi străine,
Neştiind că luna plină-i
Prinsă toatã-n mine.

La rãspântiile vieţii

Stam cu mâna-ntinsă
Şi mă miluiau drumeţii
Cu lumină stinsă.

Când şi când, câte-o scânteie

De-un nebun zvârlitã
Îmi părea cale lactee,
Mie dăruită.

Şi treceam aşa prin viaţă,

Miluit de lume,
Ca şi ea cătând prin ceaţa.
Nu ştiu ce anume.

Dar odată, pe-nserate,

Obosit de vise,
Am găsit la lume toată
Porţile închise.

Şi rămas în noapte afară

Fără lumânare,
Am privit așa-ntr-o doară-n
Mine ca în zare.

Şi am tresărit deodată,

Căci väzui că-n mine
Bezna-i ciuruită toată
Şi mijesc lumine.

Am dat zgura la o parte

Cu înfrigurare
Şi-n străfundurile-mi moarte
S-a iscat cântare.

lar prin rana-mi sângerândă,

Ca printr-o spărtură,
A ţâşnit o rază blândă
De lumină pură,

Ce-nvelindu-mă în toate,

Mătăsoasă, moale,
A dat vieţii mele plate
Sensuri verticale.

De atunci fară-incetare
Luminez întruna,

Nu fălos ca mândrul soare,
Ci sfios ca luna.

lar când mâlul se adună

Şi-mi astupă vrana.
Mă sleiesc ca pe-o fântână,
Adâncindu-mi rana.
 

(Demostrene Andronescu – Peisaj lăuntric, Editura Fundația Sfinții Închisorilor, Pitești, 2015, p.26)

(Visited 85 times, 3 visits today)